marți, 5 ianuarie 2010

my Craptop

Cum am început eu să folosesc un calculator, zău dacă-mi mai amintesc, atât de mult a trecut.
E clar că, fiind o generaţie învechită (eu, nu calculatorul!) primele mele tangenţe IT-istice, nu s-au întâmplat pe-acasă pe la mine, ci pe undeva pe la un Net Caffee.

Ei, şi, ca orice copil internaut, sala de internet de la colţul blocului a devenit loc de randez-vous, loc de băut multe beri cu ceilalţi copilaşi jucăuşi, locul unde se asculta rock şi unde se dădea din plete. (Da, ştiu, era o sală de net specială...).
Când s-a închis (deşi noi o falimentasem oarecum... desconsiderând faptul că scopul principal al sălii era de a scoate profit, nu de a ne găzdui pe noi...) am plâns cu toţii... şi cu lacrimi amare.

Următorul pas din viaţa mea de mic internaut, s-a numit Mumu.
Ce era Mumu? ...sau mai bine zis, CINE era Mumu?
Păi hai să vă zic despre Mumu.
Mumu e un laptop generaţia 1999, învechit chiar si pentru timpurile în care mi l-am achiziţionat. Îmi amintesc ca şi cum ar fi fost ieri... deşi momentan Mumu a ieşit la pensie iar acum îşi face veacul sus pe mobilă la mine. (uneori mă mai urc să îl şterg de praf)la vremea lui a fost mare crai.

Puţin cam grăsuţ pentru standardele actuale laptopo-fotomodelistice, dar eu eram mulţumită, chiar si de cei 4GB aferenţi harddiskului incorporat şi de cei 90 şi ceva de RAM. (Mda, ştiu. Sună incredibil).
Mumu şi-a făcut datoria cu sfinţenie timp de 3-4 luni, până când m-am hotărât să îi reînsprospătez Windows-ul (98 bineînţeles!).
Toate bune şi frumoase până la primul restart când monitorul Mumului meu a clacat, n-a mai suportat contactul cu viaţa şi a facut poc.

Partea hazlie este că pocul ăsta nu a fost chiar de tot.
Dacă te uitai dintr-o anumită poziţie, eventual luminat cu lampa, observai că poţi totuşi opera pe Mumu.
Era ca şi cum la Mumu al meu în casă se stinseseră toate luminile, iar eu trebuia să bâjbâi cu lampa ca să intru pe messenger sau să ascult muzică, sau cine ştie ce să mai fac eu. Aşa că, ce-a urmat a fost o luuuuungă perioadă în care Mumu al meu şi lampa au devenit nedespărţiţi.
Iarna ca iarna, că ţinea becul de la lampă de cald, dar vară mărturisesc cu mâna pe inimă că nu era easy cake să stai cu ditamai sursa de căldură lângă tine.
Aşa că, împătimita de internet din mine s-a înarmat cu şerveţele pentru a-şi şterge surplusul de apă de pe faţă şi a continuat să navigheze fără oprire zi şi noapte.
Chiar dacă această perioadă s-a derulat mai mult vara decât iarnă, tocmai atunci am început să prind gustul nopţilor pierdute discutând pe messenger, până la cântatul cocoşului.
Odată cu asta, mi s-a dezvoltat şi o aptitudine: cea de a înjura odată la 10 minute.
Cu toate astea, am mers mai departe şi am rezistat cu stoicism condiţiilor vitrege.
Ba chiar mi-am învăţat şi prietenii cum să îl utilizeze pe Mumu: întoarce lampa spre el şi priveşte puţin dintr-o parte!
Partea bună e că am inventat un cuvânt nou.
Cum laptop era un cuvânt mult prea sofisticat pentru el, am ales să îi zic craptop. Că îi plăcea, că nu-i plăcea, nu l-am întrebat. Cert e că i se potrivea noua titulatură de minune.
Mă gândesc să merg la OSIM să-mi pun amprenta pe cuvânt.

După câteva luni bune de funcţionare în acest fel, am decis că ar cam fi cazul să las deoparte laptopurile şi pe Mumu şi să trec la nivelul desktop. Şi uite aşa l-am scos pe Mumu la pensie.
Cu toate astea, Mumu va rămâne mereu pe mobila mea şi în sufletul meu, pentru că în jurul lui se strâng multe amintiri mai mult decât preţioase pentru mine.

Articol scris la sugestia gălăţeanului Gabriel Ursan pentru http://www.worldsmarthosting.com/

2 comentarii:

Give ya best shot!