vineri, 8 ianuarie 2010

Evoluţie în scara mâţei

Că lumea evoluează nu e un secret de pe vremea lui Aristotel, însă cu siguranţă Aristotel (dacă te oboseai să îl întrebi) nu şi-ar fi închipuit cum anume va evolua omul secolului 20, 21... 22, bla bla bla. Cum îşi va organiza el bârlogul, pe ce va pune el accent... ce mobilă şi ce gadgeturi îşi va alege el.
Dacă stau să mă gândesc eu mai bine, nu cred că Aristotel ar fi înţeles noţiunea de gadget, aşa că îl voi lăsa pe el să îşi vadă de viaţa lui eternă de acolo de unde se odihneşte (adică manualele de Istorie...) şi mă voi gândi la viaţa omului omni... prezent.
Cum o fi el omul modern, fratele nostru, homo sapiensul cel de toate zilele, vecinul nostru de de la etajul 3? Hai, aud un răspuns? Nu?
Ce mă amuză pe mine e cum a început el să capete câte un sapiens în denumire (pe lângă homo), cu cât îşi dezvolta mai mult intelectul, până a ajuns la doi de sapiens. Pasul firesc ar fi fost ca în era super tehnologizată din prezent omul să mai capete un sapiens şi să devină astfel un homo sapiens sapiens sapiens. Din păcate el a stagnat, ba chiar tind să cred că în scurt timp va mai pierde un sapiens. Ilogic? Ba deloc. Cum altfel ne-am putea explica că există atâta tehnologie pe care o inventăm dar nu ştim să o folosim?
Să luam un exemplu practic. Vecinul de la etajul 3.
Proaspăt posesor de plasmă, GPRS şi autoturism cu încălzire solară (exemple ipotetice, modelabile după fiecare moft în parte), nea Gicuţă face zarvă mare pe scară, ba chiar promite un castron cu floricele şi o bere la jumate, dacă tu, vecinul internaut, mergi la el acasă să-i arâţi cum stă treaba cu telecomenzile...
Însă, toată tevatura nu se opreşte sau începe, nicidecum aici. Totul începe cu băieţii de la firmă, însărcinaţi să instaleze cumpărăturile lui nea Gicuţă.
Băieţii, modelaţi şi ei ca nea Gicuţă, tot cu lopata, urcă plasma până sus la etajul 3, cu troscăituri, lovituri în pereţi, înjurături că e holul prea strâmt pentru ditamai pretenţia a lui nea Gicuţă de a avea plasmă,
Pentru holurile astea trebuia să-şi cumpere ceas de mână cu televizor...
Pasul doi urmează abia când (odată instalată plasma...) nea Gicuţă observă că nu ştie să folosească telecomanda. Următorul pas e ăla menţionat mai sus, în care te cheama pe tine, copilaşul liniştit cu aptitudini de geek, să îi dezlegi misterul.
Zis şi făcut. La tine la uşă se vor auzi ciocăniturile disperate a vecinului.
Hai pân la mine să mă ajuţi, vecine...
Tot ce poţi tu să faci atunci (pe lângă faptul că te vei duce să îl ajuţi pentru că altfel nu vei avea linişte cu neandertalianul...) este De ce oare să îţi cumperi tu atâta tehnologie, dacă singurul tâu talent este acela de a scuipa seminţe în faţa blocului, iar singuele metode de comunicare sunt bâtutul în ţeavă şi urlatul de la fereastră...

În altă ordine de idei, situaţia asta e chiar una light, nea Gicuţă fiind chiar el un om light, din punctul ăsta de vedere.
Ce e cu adevărat supărător, e cazul vecinului (hai să-i zicem 5). Cu el stă treaba cu totul altfel.
Iubitor de tehnologie avansată, de asemenea, Costeluş găseşte mereu întrebuinţări năstruşnice obiectelor noi din casă şi inventează jocuri noi pe baza lor.
Să vă explic regulile celui mai popular joc din casa lui Costeluş.
Există doi jucători. El şi nevasta.
În cazuri de forţă majora se poate înlocui nevasta cu soacra sau cu unul din copii. Cu toate astea, nevasta e cel mai potrivit jucător datorită veleităţilor ei de bună săritoare şi de guristă cu diplomă (veleitate dobândită de la soacră).
Iată că, acest joc nu este doar unul de societate, ci unul care reuneşte familia întreagă.
Pentru a te juca, ai nevoie urgent de câteva obiecte tehnologizate, nou cumpărate, aşezate strategic prin casă.
Jocul se desfăşoară în felul următor:
Costeluş strigă începutul concursului: Fă, te omor!
...moment în care nevasta trebuie să pornească sprintul, ocolind maşina de spălat de pe hol şi măsuţa de cafea din imediata apropiere.
Dacă această probă e îndeplinită cu succes, nevasta va ajunge pe teritoriul protejat din baie, va închide uşa dupa ea, va trage cheia şi va începe să vocalizeze către Costeluş următoarele strigăte de luptă:
Boul dracului, porcule, să te ia naiba nesimţitule!
...căpătând astfel mai multe puncte de curaj.
Acestea sunt semnele pe care Costeluş trebuie să le aştepte ca să îşi îndeplinească partea lui de joc: Spartul uşii de la baie cu umărul.
Dacă eroul nostru reuşeşte să treacă de această probă, lucrurile se simplifică pentru el, însă nevasta va pierde teren şi din imunitatea dată mai devreme de uşa de la baie.
Singurul atu ce îi rămâne nevestei este replica posibil salvatoare:
Ce dai mă, nu ştii să-njuri?
La auzul acesteia, Costeluş ar trebui să se umanizeze câtuşi de puţin şi să renunţe la intenţiile lui spitaliceşti, în ceea ce o priveşte pe nevastă.
Cu toate acestea, minunea se întâmplă, Costeluş reuşeşte să câştige jocul, folosind mutarea: Dă-o pe nevastă cu fruntea de centrală.
Trofeul câştigat: I-am luat piuitul!

...După toate astea, toată lumea se mai întreabă de ce memoria şi concentrarea mea lasă de dorit... Toată lumea se întreabă de ce îmi uit cheile sub brad, pe toată perioada sărbătorilor... De ce uit de zile de naştere...
Eu, vecinul internaut agasat de tot ce se aude.

Pot spera oricând că situaţia de va remedia odată cu trecerea timpului... cu îmbătânirea celor mai sus menţionaţi, însă the future does not look better. Pentru că ei au copii, copii ce folosesc chiloţii mamei dantelaţi pe post de praştie, împroşcând baterii alkaline de la etaj.
Tot ce-ţi vine să zici e...
Sunt cumva de la Jolidon, ăia? Ai grijă la dantela... Ah, dantela!

7 comentarii:

  1. Eh, ei sunt oarecum ipotetici... În orice bloc există aşa ceva... Iar eu, pe ai mei, îi ţin ăn puf.

    RăspundețiȘtergere
  2. pe noi ne-a invatat la facultate ca firmele insesi pot fi acuzate de faptul ca un produs e prea complicat de folosit, chestia asta era numita "miopia marketingului", referindu-se la faptul ca unii clienti is frustrati de complexitatea unor produse si nu le mai cumpara pt ca nu-s in stare sa le foloseasca, d eunde rezulta pierderi de venituri pentru companii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am să vorbesc cu nea Gicuţă să-şi pregătească avocatul.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cat de adevarat e...cine stie cunoaste. Oare sa fie vorba de vecini "oarecum ipotetici" sau de ceva din viata reala(putin schimbata). Regasesc anumite cuvinte si nu numai(cuvinte usoare folosite la injuraturi;))
    Tehnologia si curiozitatea - imbinate si folosite pot avea numai castiguri pentru acei oameni care le au sau le vor. Avand in vedere ca toate produsele sunt in garantie si se stie ca nu sunt acoperite de aceasta garantie daca dai cu ciocanul...poti incerca sa iti dai seama chiar daca in cel mai rau caz le invarti si le sucesti amentindu-le in meniu...(S-a mai dus un sapiens pentru unii dintre noi;))

    RăspundețiȘtergere
  5. ...de un lucru poti sa fii sigura:harleţul a evoluat si s-a transformat in telecomanda

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!