vineri, 12 august 2011

Contra cronometru

Adevărul e că totul e doar o cursă contra cronomentru de care trebuie să ne bucurăm înainte să se fluiere sfârșitul. Și tot adevărul e că oamenii pleacă, într-un fel sau altul. Toți. Atunci să vezi ce tăcere te-apucă și cum se risipește totul în jurul tău. Exact ca un castel de nisip. Și culmea că nu e suficient că se prăbușește, ba chiar tot nisipul îți intră în ochi, deși timp îndelungat ai clădit castelul ală cu mâinile tale. Nisipul tău intră în ochii tăi. Poți încerca să reconstruiești castelul, dar, dacă ești departe de mare, ce te faci? Nimeni n-a putut vreodată să construiască vreun castel de nisip fără apă. Și-atunci, gata călătoria. Îți proptești fundul în nisip, gura de genunchi și aștepți o minune - pentru tine sau pentru cel pentru care ai construit castelul de nisip.

...Continui să iubești așa cum e cel mai bine să iubești: silently. Pentru că, singurul sentiment ce nu dispare pe lumea asta e dragostea, în condițiile în care ea e adevărată. Și, de cele mai multe ori, tăcerea e singura cale. Tocmai pentru că dragostea se aude și prin tăcere. Se simte prin pori.

5 comentarii:

  1. Stii ca eu uneori nu o mai aud......atunci ma apuca depresia....ce ma fac daca nici macar nu o mai aud?? ..........

    RăspundețiȘtergere
  2. cat de bine e spus. cat de mult ma citeste articolul asta...

    multumesc1:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Nici nu mai stiu cum e mai bine... sa iubesti in gura mare, in tacere, sau .... deloc? Parca nici deloc nu merge.... A naibii problema, ma macina de vreo luna....

    RăspundețiȘtergere
  4. Sa iubesti in tacere de cele mai multe ori doare cel mai tare...pentru ca nu stiu cum se face ca cine trebuie sa auda tacerea nu aude sau o interpreteaza gresit...desi mi se pare forma cea mai pura de iubire...

    RăspundețiȘtergere
  5. Dragostea e un sentiment prea frumos ca să fie trecut sub tăcere. În condiţiile astea, nu mai e frumos, e dureros.

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!