sâmbătă, 2 aprilie 2011

Cine n-are bătrâni, să nu dispere

Se spune că cine n-are bătrâni, ar face bine să-și cumpere. Eu zic că dacă nu ai bătrân și vrei să-ți achiziționezi, să-l verifici de defecte. Nu de alta, dar e posibil să-ți ei țapă.

Cine m-a enervat de data asta? Eh, păi, ați ghicit. Un bătrânel simpatic ce mergea liniștit și zâmbitor, fără să deranjeze pe nimeni. Not. Să reformulez: un hodorog ce-a trăit degeaba, plin de răutate ce nu-și vede de treaba lui.
Păi, să vă povestesc... veneam ieri de la muncă, când, lângă un chioșc de ziare, văd un tip căzut ce se chinuia să se ridice. Mă duc la el, observ că tipul era de fapt un copil între 15-20 ani, îi întind o mână ca să-l ajut să se ridice, când, în spatele meu, aud o voce răgușită și spartă: lasă-l domnișoară că e beat mort, nu te complica cu el! M-am întors să văd de unde vine bruiajul, și, ce să vezi, bruiajul venea din partea bătrânelului simpatic descris mai sus. Nu răspund nimic, dar continui să îl ajut pe băiat să se ridice. Hodorogul continuă să-și susțină pledoaria potrivit căreia tineretul din ziua de astăzi stă doar prin cârciumi și cum nimic nu mai e ca in the old days. 

Păi, corect, nimic nu mai e in the old days, sunt și eu de acord cu afirmația, dar, când zicem the old days, clar avem cu totul alte days în minte. Când zic eeeu the old days am în vedere acele vremuri când boșorogul nici măcar embrion nu era (apropo, vă puteți vreodată închipui vreun bastonar din ăsta răutăcios ca și bebeluș drăgălaș? așa, ca exercițiu de imaginație). 

Bun, și continui eu să fac ceea ce făceam, hârca pleacă bodogănind, când observ de ce nu se putea ridica băiatul de jos: avea un mare handicap la picioare (genul acela de picioare în X), și e absolut logic că nu s-ar fi putut ridica de jos fără un imbold. 

Și, să vă mai zic ceva, chiar de era cazul de om beat, eu tot l-aș fi ajutat să se ridice, pentru că indiferent cât de bețiv nenorocit ar fi respectivul, dacă îmi cere ajutorul, e clar nu-și dorește să stea în șanț. Apoi, chiar și de nu-mi cere ajutorul, nu cred că aș putea să suport gândul că poate era un om bolnav iar eu am trecut pe lângă. Nu de alta, dar am cardiaci în familie... și empatizez. 

Despre boșorogul respectiv...? Ce să mai zic... ? Iată o viață trăită degeaba. Alte comentarii sunt probabil de la sine înțelese.

5 comentarii:

  1. Cu tot respectul... sau nu, cretinei din ăştia cu o vârstă respectabilă se găsesc la tot pasul. Nu degeaba am spus la un moment dat că unii îmbătrânesc fără rost.

    Cunosc însă şi persoane care au ştiut să îmbătrânească frumos, însă sunt rarităţi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mda... mai exista si astfel de specimene. Uneori cred ca au ajuns sa fie atat de rai pt ca si viata a fost rea cu ei, cu toate ca asta nu ar fi o scuza buna.

    RăspundețiȘtergere
  3. Asta imi place cel mai tare la rasa umana: graba cu care ne hazardam sa facem afirmatii fara a avea habar de ce/cum/pentru care motiv se intampla ceva anume!
    Si cand vine si din partea unuia mai in varsta de la care te astepti la intelepciune, e cu atat mai rau!

    RăspundețiȘtergere
  4. Un tataie de al meu a murit in drumul spre casa. Mai avea de parcurs aproximativ doua sute de metri si plecase de la un nene, de unde isi procura laptele.Cand a plecat a spus asa"ma duc acasa,ca i-am promis aleia mici,ca o ajut la un arc si ma simt cam rau",pe la jumatatea drumului a picat si acolo s-a sfarist.Inainte sa moara a gemut,a horcait,etc,un alt nene, trecand prin intersectia situata la vreo 5 metri de locul respectiv a zis catre o tanti "e cineva picat acolo,ma duc sa vad" si tanti a zis"da-l dracu',e vreun betiv".
    Spre norocul meu,acum cunosc batranei trecuti de 80 de ani,chiar mult mai de treaba decat altii de varste mult mai mici.

    RăspundețiȘtergere
  5. Tare greu de inteles mai sunt batranii uneori...

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!