joi, 18 februarie 2010

Pomelnice upgraded

Se zice că locul ar schimba şi norocul. Nu ştiu cât e de adevărat lucrul ăsta, pur din punct de vedere al superstiţiilor (pentru că despre superstiţii am eu cumva alte idei), dar cred că psihologii ar explica fenomenul destul de bine...
Cu toate astea, n-a zis nimeni că norocul se schimbă mereu în bine.
Fără să mai divaghez şi să mă împrăştii de la subiect... am fost la bunica. La bunica e mereu bine. E cald. Prea cald. Cam ca la rotisor. La bunica, e bunica... şi e şi bunicul. Bunica mă pune să-i scriu mereu pomelnice. Mă doare mâna şi protestez. Mai ales că are o memorie extraordinară a rudelor decedate cu sute de ani în urmă. E cumplit. Mai ales când nu-i convine stilul de scris. Vrea ba mai mic că nu încap toţi morţii pe foaie... ba mai mare că nu vede popa... că poartă săracul de el ochelari cu dioptrii mărişoare. Tot ce pot să fac e să oftez şi să-mi amintesc cât de mult o iubesc. Pentru că da, e bunica mea şi o iubesc. Altfel nu s-ar putea.
Cu toate asta, treaba cu pomelnicele mă calcă pe sistem. Şi oricât aş încerca, nu pot scăpa de corvoada asta. Une mai pui, că acum, pomelnicele se fac upgraded. Ce vreau să spun prin asta? Este suficient ca una din femeile din sat să vină cu un pomelnic dactilografiat în Word, că vrea toată comunitatea cea bisericoasă la fel. Şi să te ferească sfântu să folosesşti altfel de font (tu, ca nepot cunoscător de Office) decât cel folosit în pomelnicul ţaţei Profira, de la colţ! Totul trebui să fie asemănător, doar că... puţin mai frumos decât la vecina!
Aşa cum deja rugăciunile online şi toaca activată prin sms, nu mai sunt de mult un lucru nou, aşa şi pomelnicele. Ele trebuiesc a fi impecabile, spilcuite şi neşifonate.
Mă întreb pe când s-o instaura moda cu trimisul pomelnicului pe mail, direct la parohie...

În concluzie, am schimbat locul, cel puţin pentru câteva zile... dacă am schimbat norocul încă nu ştiu. Cert e că... şi acum, ca la plecare, ascult aceaşi melodie. Singura diferenţă e că, acum ascult meodia asta scriind pomelnice în Word.

10 comentarii:

  1. Pomelnicul se trimite deja si prin email, totul depinde de preot si de enoriasi. Stiu pe cineva (preot) care mai proceda asa cu cei care erau cunoscatori in ale tehnologiei...

    RăspundețiȘtergere
  2. Suntem desueţi, am primit doar pomelnice scrise de mână. Adevărat, uneori mai greşeam eu şi le numeam "blogroll"...

    RăspundețiȘtergere
  3. Vania, atât timp cât se spune o rugăciune sinceră în numele celor din blogroll, numa de bine... numa de bine. :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Ca detaliu: Eu chiar îi trec în pomelnic pe cei mai mulţi din blogroll. Însă, şi când dispare unul de acolo, automat îl tai şi dincolo! Voi fi fiind creştin, da' şi cazac...

    RăspundețiȘtergere
  5. Din cate observ eu, nici crestinismul nu e chiar "turn the other cheek". As spune mai de graba, dinte pentru tine, lucru cu care sunt, de altfel, de acord. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Ba, de te loveşte vrăjmaşul peste obrazul cel drept, întoarce-l şi pe celălalt. Iar dacă recidivează, îl joci în picioare, că opreliştea a fost depăşită...

    RăspundețiȘtergere
  7. Mi-aş întoarce eu şi celălalt obraz, că am inimă bună, dar, am pretenţia ca măcar cei ce trec prin partea mea stângă, pe stradă, să zică "iată ce chip frumos". Aşa că, mă opresc la primul obraz, şi seara mă pot consola cu o rugăciune de iertare a păcatelor.

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!