duminică, 21 februarie 2010

Downtown Jessus

Era un băiat frumos, molipsitor de frumos. Un băiat după care întorceau capul toţi... băieţii... şi eu.
Alţii, ar fi vrut să îl scuipe, eu aş fi vrut să îl opresc şi să-l întreb ce şampon foloseşte... poate să îi cer un foc şi o informaţie de care nu aveam nevoie. Eu nu fumam.
Lui Jessus îi plăceau barurile din centru, mereu părea să aştepte pe cineva, acolo. Cineva îşi bătea joc de el constant. Probabil nici el nu era prea deştept. Mereu pleca din bar, aşa cum a venit... singur, iar eu doar explicaţia asta o puteam găsi: că e un Jessus foarte prost.
Jessus nu vorbea cu nimeni, chiar şi nota de plată o achita mereu, fără ca să privească măcar o singură dată chelnerul.
Cu toate că Jessus ăsta era unul foarte prost, de fiecare dată când trecea pe lângă mine, se auzea o melodie frumoasă, pe care nu mi-am putut-o scoate niciodată din minte.

4 comentarii:

Give ya best shot!