Soluţia lui Georgicuţă

De când auzise de programul celor de la Remat, Georgicuţă nu mai era om. Ideea că trebuia să o ducă pe dragostea lui de-o viaţă, Eleonora, la casat, îl introducea într-o stare de depresie, aşa cum nu îşi închipuia că ar fi putut vreodată să existe. Cum să ducă el la casat un membru al familiei? Un membru ce îi fusese mai mult decât atât. Vedeţi voi, Eleonora ar fi putut cu uşurinţă să concureze la capitolul importanţă cu soţia lui. Ce dacă nu era tocmai în normele Euro şi că avea la bord kilometri întregi? Eleonora era parte din familia lui, avea huse noi, volan de piele şi cele mai bengoase stickere lipite pe bord. Dar, ceea ce era cel mai important, era că Eleonora îi era fidelă. 

Neştiind ce să facă, Georgicuţă îl sună pe prietenul lui cel mai bun, Ionel.

-Alo, Ionele?
-Deah. Ce vrei?
-Ce ştii dom'le de programul rabla?
-Păi, simplu...te duci la ei cu maşina ta cea veche, ei îţi dau un voucher, mai pui şi tu ceva, şi gata: ai maşină nouă.

După o discuţie convingătoare cu cel mai bun prieten al său, Georgicuţă decise să o ducă pe draga lui Dacie 1310, Eleonora, la Remat. Chiar dacă durerea era mare, gândul că avea să capete o maşină nouă îi servea lui Georgicuţă ca şi consolare. 

Credeţi că povestea s-a încheiat? Nici gând! Pentru că, la nici două săptămâni de la casarea Eleonorei, Georgicuţă se afla iar la porţile Rematului.

-Bună ziua, domnul George, să înţelegem că mai aveţi o rablă de dat la casat?
-Da.
-Şi pe asta cum o cheamă?
-Maria.
-Ia s-o vedem, dom'le!

Bucuros că putea să mai facă o tranzacţie cu Rematul, implicit mulţumit de vechea tranzacţie, Georgicuţa o aduse pe Maria, legată fedeleş şi o postă în faţa lucrătorilor de serviciu de la Remat.

-Iată rabla! Nevastă-mea. O am de 30 ani, nu-i mai merge frâna la vorbit, ocupă mult spaţiu în garaj, are caroseria julită şi geamurile sparte. Mă gândeam că aş putea să-mi achiziţionez altă nevastă cu banii, plus ce mai pun eu.