vineri, 10 decembrie 2010

Niciodată să nu spui niciodată!

Că omul e schimbător, asta o ştie toată lumea. Întrebarea întrebătoare rămâne însă: cât de schimbător?
Câte sacrificii e dispus să facă pentru a intra în graţiile cuiva? Câte opţiuni are să-şi demonteze, câte principii să-şi dărâme şi câte ziceri să-şi dezică, doar pentru că, brusc, constată că ceea ce credea el cu ceva zile înainte nu e tocmai în concordanţă cu ideile celui sau celei ce se chinuie cu disperare să-l (o) impresioneze?

Pentru că, de regulă, cam aşa se întâmplă... oamenii se schimbă atunci când constată că au pierdut ceva... Şi partea amuzantă e că ar sta şi în cap pentru a recupera ceva ce au pierdut, exagerând pe toate planurile şi dând curs unor gusturi ce până în acel moment nici nu ştiau că le au... sau le renegau cu toată fiinţa lor.

Subiectul se poate aplica cât se poate de general. Cu toţii suntem oameni şi cu toţii am trecut mai devreme sau mai târziu prin momente în care ne-am schimbat radical viaţa, sau am adoptat anumite chestii numai de dragul de a impresiona.
Să dau un exemplu cât se poate de minor... nu-ţi place în mod deosebit Lady Gaga (tipă aleasă la întâmplare), afirmi că nu prea te încântă... Ei, după ce vezi că toată lumea ascultă şi că tu eşti ultimul uncool de pe faţa pământului, pac, gaga-fan. Tranziţia o faci puţin câte puţin... ca să nu bată la ochi. Întâi o melodie postată pe nuş' unde... apoi şi-a doua, ca din acel moment să fie clar că tu eşti fan înrăit Gaga şi să nu se mai mire nimeni!

Apoi, să zicem că eşti anti reţele sociale. Nu tu Facebook, nu tu Hi5... şi ce mai e... Netlog, mă rog... Ei, eu declar cu mâna pe inimă că am un cont de Hi5 puţintel cam abandonat, cu o singură poză, câteva informaţii, setări foarte private şi un singur prieten (care e mult mai mult decât un prieten). Ei, dar contul de Facebook îl folosesc chiar intens. Aveau ăia dreptate în The Social Network...Facebook dă dependenţă.
Niciodată nu am negat că mi-ar plăcea Facebook-ul! Da, poate am avut momente în care nu l-am accesat cu zilele, dar ni-cio-da-tă nu am zis că nu-i găsesc utilitatea. Poate că nu o avea el o utilitate pregnantă, dar pe mine mă amuză şi mă face să stau minute în şir jucându-mă cu aplicaţiile alea.

Ei, ce vreau să spun de fapt. Îmi vine să râd când îi aud pe unii: Facebook? Neh, nu mă interesează! ...Totul ca peste câteva luni să-i vezi că-şi fac cont tocmai pentru că obiectul obsesiei lor are cont acolo. Ba chiar se alătură fix aceloraşi grupuri în care este afiliată şi persoana în cauză, poate-poate reuşesc să intre în vorbă!

Şi, nu... ideea e că nu condamn astfel de acţiuni... pentru că din dragoste eşti în stare să faci multe, chiar dacă unii te consideră penibil... chiar dacă toţi te consideră penibil. Dragostea merită multe.
Aşa că, mă zbat între a condamna astfel de acţiuni lipsite de... (you know what) şi a lauda curajul de a te face de râs... Pentru că, până la urmă, tuturor ni se întâmplă să facem lucruri neaprobate de către ceilalţi... Chiar şi mie mi s-a întâmplat, chiar şi ţie ţi s-a întâmplat...

Cu toate astea, ca să mă întorc la subiectul iniţial, dacă tot faci o schimbare... şi alegi brusc că vrei să îmbrăţişezi tocmai lucrurile a căror utilitate n-o pricepeai până atunci, fă asta pentru că vrei tu, nu pentru că le place altora, iar tu nu oi fi mai fraier să fii ultimul care ascultă Gaga sau care are cont pe Facebook...

24 de comentarii:

  1. Este foarte simplu: de la agonie la extaz nu este decât un simplu pas...; tot aşa se schimbă şi oamenii...

    RăspundețiȘtergere
  2. catalin fudulu,
    Ai zis-o bine... uneori e trist că se ajunge aici. Cum am zis, tind să înţeleg astfel de acţiuni... Un fel de sad but true...

    RăspundețiȘtergere
  3. Simt ca e cu directie colega.Dar, ce ai cu lady gaga?:))

    RăspundețiȘtergere
  4. Claudiu S.,
    Nu e cu nicio direcţie, cazuri de genul ăsta se întâmplă de când lumea, pământul şi Facebook-ul :D
    Nu am nimic cu Lady Gaga, ce să am?

    RăspundețiȘtergere
  5. Oamenii se schimba,asta e un adevar.

    RăspundețiȘtergere
  6. Laura Dumitru,
    Asa e... oamenii se schimba... :)

    RăspundețiȘtergere
  7. De fapt schimbarea se produce cel mai des trecând de la o extremă la alta, pe când ar trebui să căutăm echilibrul. De ce se întâmplă asta... probabil datorită procesului de conştiinţă şi a ambiţiei personale... "Am fost prea bun/ă cu X... dar nu o să mai fiu aşa"...

    P.S. Şi eu :D

    RăspundețiȘtergere
  8. cristiandima,
    Echilibrul e foarte greu de gasit, asa ca mai bine o dam dintr-o extrema intr-alta... E in firea umana, pana la urma...

    P.S. :D

    RăspundețiȘtergere
  9. Spre rusinea mea, ma numar printre cei care au zis ca facebook-niciodata. Si acum nu mi-o da ziua in buna daca nu verific macar un minutel ce mai e pe acolo!:P
    Am avut eu si un profil pe Hi5, dar l-am sters, ca mi-am demonstrat singur ca nu stiu ce sa fac cu el :))

    RăspundețiȘtergere
  10. Alexiuss,
    Offtopic> tre'să-mi spui repede ce cont ai :D

    RăspundețiȘtergere
  11. oamenii se schimba, apar alte principii, si chiar daca spunem NICIODATA, curiozitatea si turma ne fac sa incercam si noi, ce urmeaza dupa nu mai conteaza...


    eu am invatat sa nu mai spun niciodata, de fapt niciodata nici macar nu exista, cred?!?

    RăspundețiȘtergere
  12. Monica,
    Bine punctat. Niciodată nu există... Există doar forever... nu?:)

    RăspundețiȘtergere
  13. o da! suntem foarte schimbatori si eu am facut lucruri despre care ziceam ca nu am sa le fac never!

    RăspundețiȘtergere
  14. mda...daca nu faci tot ce face turma esti interesant dar totusi...nu tot ce face turma e rau

    RăspundețiȘtergere
  15. Poti sa razi de mine, dar chiar nu ma atrage ideea de facebook. Adevarul e ca nici nu ma descurc pe acolo, nu am inteles ce vrea de la viata mea, nu ma intereseaza sa-mi dezvalui identitatea pe net, sa fiu mai usor gasita, nu intentionez sa iau legatura cu fosti colegi sau sa-mi pun poze si sa-mi fac viata privata pubica, am o senzatie de negare a tot ceea ce este extrem de popular si la moda. In afara de asta nici nu am timp de facebook, exista alte prioritati in viata mea.
    In legatura cu never say never, ei bine eu pot afirma cu certitudine ca acest niciodata este foarte real, si iti dau un exemplu concret, de cate ori m-am certat cu cineva (din dorinta acelui om) nu s-a mai intamplat sa ne vedem intalnim, vorbim. Lanturile ce pana atunci ne legasera s-au rupt definitiv, iar viata se incapataneasca sa ne tina la (mare) distanta. Si dorinta noastra fierbinte. :) Pot sa bag mana in foc ca daca cineva mi-a zis mie:nu vom mai vorbi niciodata, atunci exact asa va fi.

    RăspundețiȘtergere
  16. Cred că toate sunt relative..am spus”niciodată” și n-a fost chiar așa.
    De schimbat , în esență. nimeni nu se schimbă, este verificat( de mine, nu spun că dețin toate secretele investigării).

    Am oroare de ridicol, știu că de la sublim la ridicol este un pas( prea mic, adesea).
    O seară frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  17. realbadpisy,
    Cred ca toata lumea a facut mai devreme sau mai tarziu. Ideea e cat de des o faci... :)

    RăspundețiȘtergere
  18. Mihai Likar,
    Turma e uneori buna :)) Uneori!

    RăspundețiȘtergere
  19. Nice,
    Nu rad, nu rad. Pentru ca, te cred. Eu nu ziceam de cei ce raman constanti... pe aia chiar ii apreciez, ci de cei ce se schimba ca vantul... ca sa impresioneze o persoana sau un grup.

    RăspundețiȘtergere
  20. INCERTITUDINI,
    Da, de la una la alta e un pas minuscul... Tocmai ca unele schimbari o dau adesea in ridicol... aici intervine partea tragica a povestii.

    O seara frumoasa si tie!:)

    RăspundețiȘtergere
  21. Eu cred ca ai perfecta dreptate cand nu stii exact daca sa-i apreciezi ca au curajul sa se faca de ras nu pentru ceva ce cred, ci pentru lucruri mai mult sau mai putin minore.
    Eu am cont pe facebook, dar nu stiu exact ce se vrea pe-acolo si ma gandesc sa nu-mi prind urechile. Din acest motiv nu-l accesez des, dar am avut placuta surpriza sa-l folosesc incercand sa trag niste carti de pe un site unde trebuia sa ma loghez cu acest cont. Si m-a ajutat mult, neinchipuit chiar. Si m-am bucurat ca il aveam. Asta e doar un exemplu. Si eu sunt anti retele sociale, dar cred ca si prin blog interactionezi cu oameni, relationezi, iti faci prieteni, amici, chestii. Asa ca am primit o lectie de never say never. Dar pentru dragoste, oamenii (era sa scriu barbatii) fac multe lucruri, inclusiv sa se faca de bacanie. Macar sa reuseasca si nu vor mai zice niciodata "niciodata". :))

    RăspundețiȘtergere
  22. QED,
    Da, sa stii ca asa e... Contul de Facebook iti aduce cateva avantaje, e the new wave, ca sa zic asa... E ca si cum ai refuza sa folosesti lumina electrica:D

    RăspundețiȘtergere
  23. Am contul pe Facebook, făcut cu mult timp în urmă, din curiozitate. Apoi, am încercat să scap de el. Nu am găsit cum se face.
    Mă distrează valoarea ce se dă acestor chestii de socializare. Chiar ieri am răspuns unei cereri de prietenie: cum să accept să fim prieteni, de vreme ce habar n-am cine eşti? Şi nici nu mă interesează. Şi nu ştiu ce faci şi ce vrei? Şi nici nu mă interesează.
    Pe cei cu care am ceva de împărţit, ne întâlnim în ora, pe e-mail, pe blog, şi, ulterior, poate că vom deveni prieteni.
    Mulţumesc pentru că-mi suporţi poliloghia, Prietenă!
    A propos: ştii, cumva, cine eşti? Dacă afli, spune-mi şi mie!

    RăspundețiȘtergere
  24. Uite, eu te chem sa ai cont si in reteaua sociala a cartilor tiparite pe hartie si inchise intre coperti de carton:
    http://jumatati.blogspot.com/2010/12/cartea-ca-ispita.htlm
    Tot retea sociala, dar una arhaica.

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!