sâmbătă, 11 iunie 2011

Like a ghost in the... sun

Din păcate, n-am cum să-i amintesc mai mult de atât pe cei de Cradle Of Filth în postarea asta, pentru că la Galați nu-i ceață. Și, Dumnezeule cât mi-aș dori să fie. Dar așa, să nu se mai vadă nici măcar la un metru distanță.

Prefăcându-mă în struț, acum câteva zile mi-am trântit cei mai mari ochelari de soare pe nas, am profitat de faptul că majoritatea mă știau cu părul până la calcâi, mi-am băgat mâinile în buzunarele de la blugi, și-am luat-o la pas prin tot orașul, intrând din magazin în magazin. E impresionant ce poți observa dincolo de ochelarii de soare. Cum se uită oamenii la tine închipuindu-și că dacă ai cei mai dark ochelari musai nici tu nu îi vezi pe ei; cât de evidente sunt privirile lor. Și cât de stânjeniți devin în momentul în care le articulezi un zâmbet ironic din colțul gurii - ceva de genul: I know what you did last summer.

Ca să fiu sinceră, în primă instanță plecasem cu un scop precis, dar ajungând la destinație, am stat vreo câteva minute pironită, după care, în loc să-mi îndeplinesc scopul, am făcut stânga împrejur și m-am hotărât că o plimbare legănată pe jos e o alegere mult mai înțeleaptă.

Chioșcuri de ziare burdușite de cărți cu tiraj mare și conținut îndoielnic, vânzătoare ursuze dezamăgite de faptul că n-au devenit medici sau avocați, oameni grăbiți, cerșetori ce se confundă cu arhitectura orașului (mai, mai că atunci când te roagă cineva să-i dai un punct de reper, îți vine să-i spui: știi cerșetorul ăla cu barbă? ei, acolo! - iar asta îmi amintește de celebrul banc făcut de bunica mea: la primul câine, faci la stânga).

Cel mai nasol e când ajungi la magazinul ăla de la tine din cartier unde vânzătoarele te recunosc și dacă ai fi băgat într-un sac legat la gură, țopăind de colo-colo printre standuri. Și mai auzi și: aaa, asta e aia care se îmbracă numai în negru, dar ce i-o fi că are tricou alb acum? Și n-o prea avantajează-așa albu, tu vezi fată? Parc-a mai pus pe ea de vara trecută. Apăi, sunt în depresie, sunt client fidel la pizzerie, ce te-aștepți cucoană? Și-apoi, să știi că ochelarii mei de soare nu vin la pachet și cu dopuri de urechi. Dar, treburile astea nu m-au descurajat niciodată. Nu de alta, eu pizza o dau jos, dar prostia dăinuie, și nu s-a inventat încă leac pentru ea.

Cu toate astea, dacă mi-aș fi urmat destinația inițială, oare ce s-ar fi întâmplat?



10 comentarii:

  1. E bine ca uneori sa te plimbi fara vreo directie anume, tocmai pentru a capata o directie, un scop. Intr-un haos exista mereu un punct central, stabil, oricat de hazardata ar parea aceasta afirmatie. Spor la plimbari si nu-ti mai bate capul cu afirmatiile oamenilor carcotasi!

    RăspundețiȘtergere
  2. Lexa,
    Păi, da... uneori mai trebuie să lași lucrurile să curgă ca să zic așa...

    Cât despre oameni... believe me, nu-i mai iau în seamă de mult. Dar, de amuzat, tot mă amuză. :D

    RăspundețiȘtergere
  3. ce tricou alb ai tu ma?:))

    claudiu

    RăspundețiȘtergere
  4. Claudiu,
    Imediat ce termin de făcut Excelul cu inventarul la tricouri, ți-l trimit pe mail.

    RăspundețiȘtergere
  5. De ce ti-ai luat tricou alb?Daca era negru,n-atrageai privirile, de ochelari nu se luau :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Stiu ca sunt pe langa subiect...dar mi-ai facut pofta de pizza.....
    Numai bine iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Exact starea asta o am si eu - nici nu vreau sa aud de societate, de oamenii intalniti in ultima vreme... :( cel putin o vreme... M-as plimba asa, la nesfarsit, doar eu si natura...

    RăspundețiȘtergere
  8. FEMEI, E PLINA LUMEA DE NEBUNE, EXACT CUM ZICE MARGINEANU...

    CESA FACA VANZATOARELE, DACA NU AU CE DISCUTA, TRICOUL TAU ALB E EXCLUSIV:)):))

    RăspundețiȘtergere
  9. Monica,
    Da, e plină lumea de invidioase :))

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!