Duru și Fă

Dacă ar fi să mă identific cu o anumită perioadă, decadă... orice, aș spune clar, concis și cu un da, să trăiți în coadă cum că aparțin de anii 90. Sunt copilul anilor 90 fără dar și poate. Așa că, am avut parte de toate minunățiile alea post-comuniste de care copiii zilelor noastre nici nu au auzit. Sau poate așa, la gura... șemineului artificial, povestite de copiii mai mari ca mine. 

Ca să deviez puțin, așa, de la subiect, cum e cam vară, cam soare și e cam cald... și cum lumea ar trebui să se spele ceva mai des, eventual dimineața și seară, iată că îmi amintesc de vremea când eram eu copil și nu existau geluri de duș. Sau dacă existau, existau pe la ei...  Dacă mă gândesc mai bine, gelurile de duș cred că au apărut în România odată cu flat screen-urile și telefoanele mobile. Au venit așa în val... din occident, pe la vama din Vest.

Pe vremea aia, cine vroia să se facă Gigel și să meargă la o întâlnire, n-avea la dispoziție gel de duș cu strugurei, cu căpșunici, ori cu cine-știe-ce alte chestii yummy. No, Sir! Pe vremea aia, cuceritorii, șarmanții, tipele fatale și alte categorii favorizate de natură, se spălau cu săpun! Cred că și de-aici vine vorba aia cu să-pun, să-pun, să-pun mâna pe tine. Nu te poți abține să nu pui mâna pe om, când el s-a spălat cu săpun, domnule! Cam asta ar fi dezordinea firească a ideilor, zic!

Ei, și dacă tot am ajuns la capitolul igienă anii 90, iată că putem aminti de mărcile consacrate ce stăteau falnice pe standurile magazinelor non-stop de la fiecare colț de bloc. Ce mă fascinează în mod deosebit este faptul că oamenii nu beneficiau de săpunuri unisex, iar asta nu era datorată vreunei restricții. Nu, nu. Fiecare sex avea parte de săpunelul lui. 

Să luăm un exemplu concret: săpunul Duru. Vă amintiți de el? Mai există? Dacă nu, maaaare păcat. Nu de alta, dar era pur și simplu cel mai masculin săpun posibil. Numele lui deborda de hormoni masculini. Numai ce te spălai puțin pe mânuțe cu el și mușchii ți se umflau în stil Popeye! Aceasta era, fără discuție, marca de săpun destinată masculilor feroce. Genul ăla de masculi ce-și făceau părul cu gel la zece mii, își trânteau un tricou mulat ca să se vadă bicepsul proaspăt umflat. 

Cu toate astea, nici reprezentantele sexului mofturos nu duceau lipsă de detergent curățător și frumos mirositor. Să ne amintim de săpunurile Fă. Unde mai pui că mai târziu, tot cei de la Fă au FĂcut și geluri de duș, și șpreiuțe cu kiwi, mango, morcovi, pătrunjel. Știau ei că o gamă variată atrage clienți mai ceva ca la Loreal. Dacă m-ar fi pus pe mine să le fac sloganul ar fi fost ceva de genul: Fă, nu merit, dar ce contează?

Ei, și Fă-ul te FĂcea femeie... Te FĂcea senzuală, te obliga parcă din oficiu să mergi a la catwalk, legănat și sexos. Așa, ca la Paris ori Milano. Iar că dacă vedeai una mai elegantă și mai pisicoasă pe stradă, o recunoșteai că-i dată cu Fă. Privirile se întorceau, gâturile utilizatorilor de Duru se rupeau de prima bordură, de ziceai că-i freak-show. 

Acum? Avem de toate. Poate pea multe. Dar românii tot nu se dau cu nimic, că vorb-aia, de ce să consume ei frumusețe de gel de duș dă firmă, când gelul poate să stea acolo pe polița... ahem, mă scuzați, pe vitrina din baie, ca să vadă vecinul ăla invidios, când vine să vadă dacă de la tine curge, ce geluri dă mare fiță ai tu. Și-apoi, pentru chestii de-astea de filfizoni, cum ar fi spălatul, e nevoie de timp, nene! Românul muncește mult. N-are timp. Plus că apometrele nu stau pe loc. Ele rulează. Mi se pare corect să te gândești la buzunarul tău. Dă-l dracu de de miros, că mâine o iei oricum de la capăt cu jegul. În plus, reprezentații sexului opus trebuie să-ți simtă prezența, și cum altfel dacă nu datorită personal odor-ului.

*postare realizată în colaborare creativă cu iubita mea.