Odihneste-te in pace, Mama Gherghina!

Postarea de astazi, as fi vrut sa nu o fac, niciodata.
Desi, niciodata e un termen inexistent pentru noi, oamenii!
Noi... sentimentalii...
Stiu ca pe voi nu va intereseaza, dar astazi, 16 aprilie, Mama Gherghina a incetat sa mai existe. S-a dus catre un loc mai bun, acolo unde singuratatea nu-i mai e o povara, acolo unde copilul ei drag, o asteapta, cu ochi blanzi, vorbe calde, si imbratisari.
Tot ce pot spune e ca acest blog il dedic Mamei Gherghina si bunei mele prietene, Alina Dumitru.

Cine e Mama Gherghina? Mama Gherghina e bunica mea nr.2, si cand zic asta, as vrea sa se tina cont de faptul ca Mama Gherghina nu-mi este ruda, iar eu chiar am avut doua bunici naturale.

Mama Gherghina m-a lasat sa rup canafeii de la fes, mi-a dat sa mananc prune si marmelada, m-a lasat sa-i desenez toata cararea din fata casei, fara sa ma certe, si a convins-o pe Alina sa se joace cu mine.

Stiu ca pe voi nu va intereseaza, dar pe mine ma intereseaza, iar blogul asta nu este pentru voi, e pentru mine... si pentru ea, si pentru Alina!

Si stii, Alina? Acum cateva zile am vazut-o... Si am fotografiat-o, asa cum faceam mereu. Dar stii ce anume m-a fascinat?
Candela ei. Desi nu era o candela artistica, era o candela rudimentara. Am facut o duzina de fotografii candelei...

Crezi ca a fost o premonitie? Si crezi ca a fost o premonitie si faptul ca, in momentul in care am plecat cu mamaia de la ea, mi-a zis "Te vad pentru ultima oara"?

Iata fotografiile, Alina...
Si ia te rog toata prietenia mea.

Si stii, Alina? Era bucuroasa ca te mariti in toamna...