Asus K53SJ și secretul lui Hitler

ATENȚIE: Următoarea poveste este inspirată din fapte istorice reale, însă cu o doză considerabilă de ficțiune.

Pentru că niciodată nu crezusem ipoteza potrivit căreia Hitler chiar murise în buncărul ăla acum mulți ani, am zis că n-ar fi rău să profit de șansa dată, și anume inventarea mașinii timpului. Așa că, mi-am luat o cameră foto DSLR și un laptop Asus K53SJ, am plătit biletul pentru călătoria în timp la A.C.T.S. (Asociația Călătorilor în Timp și Spațiu), am setat ceasul mașinii la 30 Aprilie 1945, locația Berlin (în buncărul din aproapierea cancelariei Reich-ului), et voilà.

După o zdruncinătură masivă, am ajuns ca prin minune în locul dorit, și anume în buncăr. Nu-mi venea să cred... Eu în Berlin... în ziua în care a murit Hitler!

SURSĂ FOTO: http://www.life.com/ - BUNCĂRUL LUI HITLER

Îmi scăpase totuși un amănunt! Să setez ora mașinii timpului, pentru că în momentul sosirii mele, cineva (presupun că Otto Günsche) se chinuia să acopere două cadavre, pentru a le incendia. Din moment ce nu vroiam să fiu văzută, m-am ascuns cu tot cu mașină a timpului, laptop și cameră foto după un zid al buncărului, dar, neatentă din fire, m-am împiedicat de un prag și am ajuns în câmpul vizual al lui Otto. 

-Wer sind Sie??? Rusky spionen? 

-Nu, nu, nicht spionen! Călător în timp, îi răspund  lui Otto speriată. 

-Adevăraten, nu ai cum să fii spionen pentru că du hast moacă de Arisch! Totuși, was ist der aparaten de la tine din mână? 

-Laptop Asus K53SJ și o cameră foto! 

-Foto? Du bist spionen! Am zis eu bine! Du păcăliren pe Otto cu moaca de Arisch! Ai să arzi în buncărul ăsta, spionen ce ești! Nimeni nu înșelaren pe Otto!

...așa că dădu foc și plecă imediat, închizându-mă în buncăr. Se pare că rămăsesem doar eu cu cele două cadavre. Timpul fiind foarte scurt, trebuia să aleg dacă îmi satisfac curiozitatea de a mă uita sub cearșaf, sau îmi salvez viața. Am decis că aflarea adevărului nu avea să servească unui om mort, așa că mi-am folosit timpul rămas pentru a seta mașina timpului înapoi în 2011. 

Însă, din cauza flăcărilor și a căldurii, mașina timpului părea să nu vrea să mai funcționeze. Imediat, am deschis laptopul Asus K53SJ, pentru a comunica prin Skype cu cei din timpul meu, mai exact pentru a mă sfătui ce e de făcut! Căldura devenea din ce în ce mai insuportabilă! Se vede treaba că laptopul Asus K53SJ nu crăpase, iar procesorul I5 (cu o frecvență de 2.30GHz, memorie cache de 3 mb și-o tehnologie de fabricație de 32 nm) își făcea încă treaba cum ar fi trebuit, putând astfel să iau legătura cu depanatorul de serviciu al A.C.T.S. Să trăiască tehnologia IceCool ce nu permite supraîncălzirea laptopului, ca în alte cazuri.

Spunându-i depanatorului că mașina timpului s-a încins și nu mai vrea să mai funcționeze, acesta mi-a răspuns că singura soluție pentru a o face să funcționeze este să așez laptopul Asus K53SJ lângă ea pentru a i se transfera niște aer rece de la acesta! Zis și făcut! Am luat laptopul și l-am așezat în imediata apropiere a mașinii. În trei secunde (pe ceas), mașina timpului a început să dea semne că se răcește, așa că am setat ceasul la 16 Octombrie, 2011, locația Galați, faleza Dunării. 

Înainte să-mi dau seama ce se întâmplă, eram într-un boschet de pe marginea Dunării. Am înjurat în gând primarul și m-am ridicat de acolo... Asus K53SJ îmi salvase viața. Dacă nu era acest laptop, probabil că acum toată istoria ar fi fost schimbată pentru că în loc de două cadavre carbonizate (a lui Hitler și-a Evei Brown), ar fi găsit trei. Aș fi devenit o adevărată enigmă a istoricilor. 

ASUS K53SJ

Din acea zi, nu m-am mai despărțit de laptopul  Asus K53SJ. Doar noi doi știam ce se întâmplase de fapt în acel buncăr. Și, ca să fiu total sinceră, eu chiar mă uitasem sub ceașaf, dar asta nu va ști nimeni niciodată. Iar eu mi-am jurat că voi ține secretul lui Hitler ascuns câte zile voi avea, tocmai pentru că nu mi-aș dori vreodată să ies din confortabilul meu anonimat. 

***

ASUS K53SJ

Brusc mă trezesc. Ce... Dumnezeu? Mă uit în dreapta, mă uit în stânga...  eram în patul meu. Ce vis am mai putut să am și eu, holly mother of cow... Înapoi la realitate, Iulia! Nu există mașina timpului iar tu nu știi secretul lui Hitler... Singura chestie adevărată e faptul că te poți juca până nu mai poți, abuzând de multitasking, pe laptopul Asus K53SJ (doar nu degeaba are DDR3 cu 4 GB de ram, placa video dedicată nVidia GeGorce).

 

... Așa că m-am dat jos din pat, mi-am luat cana de cafea gata făcută de mama, m-am așezat la birou... și am văzut asta: 

foto: Iulia Mihai

foto: Iulia Mihai

De pe câmpul de luptă BLOGWARS, soldat Iulia Mihai, raportează cele întâmplate și menționează că cele două fotografii de la sfârșitul postării îi aparțin integral, subiecții fotografiați fiind chiar Iulia Mihai și fratele mai mare al ASUS K53SJ, și anume, laptopul personal ASUS K52F.

Meşterul sunetului

Meşterul sunetului se trezi cam morocănos în dimineaţa asta. Visase urât. Visase că o entitate mare şi urâtă pusese stăpânire pe pământ. Ce făcuse entitatea asta atât de urât? Îi privase pe toţi de sunet, transformând lumea într-una mută şi lipsită de orice clinchet, de orice suneţel fin şi drăgălaş... de orice adiere. 

Meşterul se trezi transpirat de frică. Se face că, în visul lui, acea entitate răutacioasă şi afonă îl capturase şi îl închisese pentru toată eternitatea într-un turn unde nu se auzeau nici măcar pescăruşii sau marea... Nimic. În visul lui, Meşterul Sunetului urma să nu mai audă niciodată nimic. 

Dar, totul fusese doar un vis. Cu toate astea, visul îl pusese în gardă. Trebuia să construiască ceva atât de frumos încât să îi lase pe toţi cu gura căscată. O invenţie grandioasă în care sunetul să fie transformat într-un regal dedicat urechii avea să îi înlăture gândurile negre. 

Ziua se anunţa măreaţă. Avea să break the silence, oferind lumii ceva ceva extraordinar, ce avea să revoluţioneyze totul! Aşa că, inventă termenul de SonicMaster. Odată cu el, aplică pe laptopiul celor de la Asus,  NX, cea mai faină calitate! Aceea de a reda într-un mod excepţional ceea ce înseamnă sunet, picătură.

Astfel, datorită acelui vis, Meşterul Sunetului dădu lumii ceea ce nu mai văzuse, dar, mai ales ceea ce nu mai auzise niciodată! Le dădu o gamă întreagă de echipamente IT ce înglobau ideea de Bang & Olufsen.

Ăsta avea să fie doar începutul unei noi era în care sunetul avea să fie mai clar ca niciodată. O nouă etapă a evoluţiei umane, în care absolut totul era pur şi simplu grandios! 

Iată că, acest coşmar al Meşterul Sunetului avea să nu mai prindă contur... lumea era în sfârşit în mâini bune! 

Pentru Superblog 2010, proba 30, Asus,

Iulia Mihai

Azerty - schimbarea la faţă

logo Azerty

Despre celebrul magazin online Azerty am discutat si am tot răs-discutat. Şi anul trecut şi anul ăsta. Diferenţa dintre anul ăsta şi anul trecut este faptul că acum, Azerty s-a schimbat la faţă. Iar, când zic schimbat la faţă, mă refer strict la site şi la look-ul acestuia.

Sinceră să fiu, am fost plăcut impresionată de ceea ce am văzut. Nu de alta, dar vechiul look îmi părea uşor obositor: multe elemente înghesuite, toate prezentate egal (dimensiune, culori, etc), de nimic în mod special nu ieşea în evidenţă, aducând mai mult cu stilul site-urilor anilor '90 decât cu cel al anilor în care ne aflăm. Nu c-aş avea ceva cu anii '90, Doamne fere', chiar nu! Anii '90 plus anii '80 au farmecul lor. Însă, când vine vorba de anumite lucruri, evoluţia e mai mult decât bine venită.

Print-screen site Azerty.ro

Şi, iată că evoluţia s-a produs, şi arată aşa!

Ca să fiu cât mai clară, am să o iau sistematic...

Look-ul

Cum am zis, 10 cu felicitari pentru look-ul aerisit. Vine ca o gură de aer proaspăt în comparaţie cu vechiul skin al site-ului, ce, pe mine mă făcea să apăs butonul ăla simpatic de X. Ei, acum lucrurile stau altfel! Chiar am răbdare să răsfoiesc. În plus, nu numai că am răbdare, dar începe să-mi şi placă!
Produsele sunt extrem de uşor de găsit, puse pe categorii bine stabilite, evidenţiate aşa cum se cuvine!
Fundalul alb în contrast cu albastrul categoriilor oferă o perspectivă vizuală demnă de rangul site-ului.
Toate sunt la vedere! În concluzie, bilă foarte albă pentru acest aspect!

Promovarea

Şi aici aş acorda o bilă albă. Pentru ce? Pentru slide-ul poziţionat chiar în centrul ferestrei. Se pare că, cei de la Azerty au învatat cum stă treaba cu ,,am văzut, mi-a plăcut, ce rămâne de făcut" când vine vorba de strategii de marketing. Bravo lor.
Plus că exact sub slide-ul de care vă vorbeam, mai întâlnim o mică şmecherie de marketing, şi anume cele două categorii ,,îţi recomandă" şi ,,lichidare de stoc". Ei, la prima categorie vom întâlni produse ori cu reduceri substanţiale, ori produse cărora li s-au ataşat o serie de cadouri tentante (am văzut că unele dintre ele pot avea chiar şi câte 4 cadouri). Categoria ,,lichidări de stoc" deja vorbeşte de la sine: reduceri masive, aşa cum se face pe la lichidările de stoc, Azerty fiind şi ei în trend.

Produsele

Aici aş avea de comentat câteva chestii. Poate nu am observat eu, poate nu m-oi fi uitat unde trebuie (dar chiar dacă e aşa, tot nu-i vina mea, e vina lor pentru că n-au făcut search-ul accesibil), dar, lipsesc din stoc produse esenţiale.
Cum să vă spun, ce-i drept că n-am cum să mă pricep la toate categoriile de produse exsitente pe site, dar vă zic o categorie unde mai ştiu cât de cât: cea foto. Ei, ca să fiu sinceră, eu deţin un Nikon D60. Bun, şi ca nikonist înrăit, ce-am zis eu, că nu mi-ar strică să văd ce accesorii Nikon au cei de la Azerty pe-acolo. În primul rând, m-am uitat la obiective. Şi, ce să vezi: obiective pentru Nikon nema! Singurele obiective existente pe site sunt unele pentru camere Sony (mi-a picat pe mână aşa ceva şi nu m-au încântat în mod deosebit) şi pentru Canon (ok, ok, oi fi eu nikonistă, dar recunosc valoarea celor de la Canon). Cu toate astea, pentru tăticul lor nipon, Nikon, nimic! Cum se poate aşa ceva?
Le sugerez celor de la Azerty să-şi angajeze oameni care să stea tot timpul pe site-urile şi forumurile de fotografie, să observe ce anume se cumpără, ce doleanţe au cei pasionaţi de fotografie. Dacă nu vor face asta, riscă să rămână cu cele 4-5 obiective pe stoc forever and ever.
În alte categorii nu mă bag. Nu-mi dau cu părerea acolo unde nu mă pricep.

Facilităţi

Ca să mă reîntorc la nota pozitivă a postării, vă spun ce mai observ eu frumos pe-aici. În primul rând, observ cu plăcere că există un sistem de rate bine pus la punct prin CETELEM şi prin BRD. Cu sistemul de rate BRD recunosc că n-am avut tangenţe până acum (în afara unui card Visa, care nu mă ajută la prea multe chestii), dar, către cei de la CETELEM doar cuvinte de laudă. Mă bucură să văd că şi cei de la Azerty au ales să colaboreze cu ei.
Apoi, rubricuţa de ,,suport" zic că este mai mult decât bine-venită! Unde mai pui că e aşezată fain-frumos la vedere sus, deci nu trebuie surfat prea mult pentru a găsi ajutorul de care avem nevoie. Iar dacă dăm click pe-acolo, observăm că ni se explică pas cu pas tot ce trebuie să facem în caz că dorim să achiziţionăm ceva.
Alt lucru care mi-a plăcut este faptul că Azerty are blog, are Facebook şi mai are şi Twitter. După cel din urmă nu mă dau eu în vânt, dar, recunosc că e destul de popular, în consecinţă, existenţa unui cont pe Twitter e mai mult decât util unui site ce-şi doreşte promovarea la cote înalte. De newsletter nu mai zic nimic, pentru că e deja o practică veche, dar, totuşi, bine că există!
Am să mai menţionez de magazinul propriu-zis cu pagină dedicată, incluzând o hartă plus câteva poze din care se poate face o idee clară asupra lucrurilor. Altă bilă albă.
Ce m-a frapat este faptul că Azerty.ro si Microsoft au făcut front comun şi-au lansat o super ofertă.
Cum stă treaba, la orice sistem cumpărat, programul îţi oferă în schimbul sumei suplimentare de 200 lei calculatorul gata brănduit cu frumuseţe de sistem de operare. Faza faină e că în momentul în care alegi să-l cumperi fără sistem de operare, plăteşti adiţionat mult peste 400 lei. Deci, iată unde e investiţia!
Sau, poţi face ca mine. Probabil ştiţi că sunt marele câştigător al concursului de blogging Blogwars. Ei, ca şi câştigător al unei sume frumuşele (în voucher de cumpărături de la Asus) mi-am achiziţionat, nu unul, ci două laptopuri. Buba e că le-am comandat cu FreeDos. Aveţi idee cât m-am chinuit să instalez Windows 7 pe ele? Aproximativ 3 zile. Nu de alta, dar Windows 7 cam schimbă macazul când vine vorba de instalări, lăsându-i pe nostalgicii XP-ului cu buza umflată. Până la urmă, am rezolvat eu situaţia, că-s fată deşteaptă, dar, dacă eram şi mai deşteaptă, comandam laptopurile cu sisteme gata instalate şi-mi scuteam neuronul de atâta chin.

Şi-un reproş...

Clar, Azerty are haine noi, e frumuşel, are o grămadă de opţiuni... dar, nu are plată prin Paypal, iar aici aş da o biluţă neagră. Nu ştiu despre alţii, dar eu majoritatea plăţilor pentru serviciile de article writer pe care le prestez le primesc prin Paypal. Treaba cu Paypal-ul e că nu e tocmai compatibil cu orice gen de card de pe la noi. Şi, ce e cel mai nasol e că nu e compatibil cu genul meu de card. În consecinţă, o parte din banii primiţi prin acest seviciu mi-i folosesc achiziţionând produse online. Acum, eu aş tot achiziţiona şi de la Azerty, dar, dacă n-au opţiunea, eu ce să fac? Mă duc şi cumpăr din altă parte! Nu vreţi voi, domnilor de la Azerty, să mă faceţi să-mi cheltuiesc bănuţii pe la voi?

Pentru Superblog 2010, etapa 31, Azerty,

Iulia Mihai

Când natura şi tehnologia îşi dau mâna

Prima dată când am văzut reclama celor de la Asus, în ceea ce priveşte modelul de microprocesor EPU şi TPU, am fost tentată să mă gândesc la machetele arhitecţilor de cartiere rezidenţiale. Da, da, din alea extrem de verzulii, din alea unde naturii încă nu îi e frică să crească, datorită poluării slabe. Fireşte, genul acela de cartiere este şi rezultatul unor finanţe sănătoase băgate în proiecte, etc.

Cu toate astea, întorcându-ne la oile noastre, şi anume la microprocesoarele EPU şi TPU, ei, se zice că ele ar ajuta tocmai din punctul acesta de vedere.
În ultima vreme, mare a mai fost tam-tam-el pe tema ecologică! Şi nu degeaba, pentru că, într-adevăr situaţia devine, pe zi ce trece tot mai critică.

Iată că, Asus se gândeşte totuşi şi la lucrurile astea, în consecinţă, iată cum apar pe baricade micro procesoarele EPU şi TPU!

De ce sunt EPU şi TPU variantele optime pentru menţinerea Pământului sănătos? Pentru că, în timp ce majoritatea computerelor consumă cu muuuuult peste câtă energie ar avea ele nevoie, în mod obişnuit, EPU şi TPU  rezolvă problema, optimizând consumul la nevoia reală a sistemului!

Serios vorbind, trebuie să fii cu adevărat bătut în cap, ca să nu te impresioneze faptul că acest microprocesor scuteşte 33Kilowaţi pe an şi echivalentul a 21kg de dioxid de carbon. Chestiile astea, oricât de neînsemnate ar părea într-o primă vedere, trebuie ţinut mare seamă de ele, pentru că, ştiţi cum se spune: încetul cu încetul, se fabrică oţetul.
Astfel, treburi ce acum poate nu ne par de o importanţă majoră, pot degenera şi se pot transforma în ditamai gogoriţele, dacă nu le luăm din pripă.

Astfel, toate aceste calcule de kilograme dioxid de carbon, kilowaţi, ş.a.m.d., vor duce la creşterea a 17,5 milioane de copaci, ce vor asigura un aer respirabil şi o poluare mult mai scăzută ce va facilita viaţa.

Totul datorită acestui microprocesor, pe numele lor, EPU şi TPU. 

Sub deviza Go turbo, go green, Asus pune astfel la bătaie nu unul, ci două modele de procesoare bazate pe acelaşi tipar ecoligic.
În consecinţă, performanţa ieşită din comun, în raport cu ecologizarea, transformă micro procesoarele Asus în optiunea ideală!

Pentru Superblog 2010, etapa 22, Asus,

Iulia Mihai

A venit coletu' cu fericire!

Iată, aşa cum am promis atunci când am aflat că am câştigat concursul de blogging, Blogwars, postez imagini doveditoare cu produsele achiziţionate din voucherul de 1500$!

Astăzi, pac-pac a şi venit curierul, şi iată ce mi-a adus! 

De la stânga la dreapta: notebook-ul Asus K51AE (AthlonIIM320; 15,6HD; 1x2GB; ddr 2, 320GB) - pe care intenţionez să-l vând, pentru că n-am ce face cu două, şiiii, my little baby: Asus K52F-SX062D (Intel i3 330M 2,13GHz; 15,6HD; 4GB; ddr3, 320GB) de care sunt foarte mândră şi care va rămâne foarte al meu!

Prin prejur se pot vedea manualele aferente, plus un mouse optic şi-o husă foarte albastră, ambele venite cadou de la Koyos.

În cele ce urmează le voi bibili, cerceta, să vedem să n-aibă vreun defect şi pac, trec la instalările de Windows, c-au cam venit în variantă de FreeDos şi sunt tare curioasă să văd ce ştiu să facă jucărele astea tehnologice!

Şi, ca o vedetă ce sunt, ţin să le mulţumesc celor de la Blogwars, pentru că, dacă nu erau ei, nu mai exista nici postarea asta, celor de la Asus, pentru iniţiativa inteligentă de a se promova prin intermediul nostru, al blogărilor (câştigându-şi astfel o grămadă de popularitate), celor de la Koyos (cu menţiunea că n-am activată chestia aia cu parental advisory) pentru că au fost foarte rapizi în a trimite comanda, mamei mele, că m-a făcut fată inventivă, dar şi muzei mele (ştie ea cine e) pentru că există şi pentru că mă iubeşte.

Până la anu', toate cele bune! (momentan, continui maratonul Superblog!)

Lamborghini face front comun cu ASUS

De ce Asus?
Răspunsul este extrem de simplu: luaţi doar de priviţi puţin modelele de monitoare, laptop-uri, netbook-uri şi alte minunăţii lansate de Asus în ultimul timp şi o dă descoperiţi un melanj între calitate şi frumuseţe. Este bine cunoscut faptul că Asus a colaborat, de-a lungul vremii cu designeri cunoscuţi (ex. Karim Rashid) pentru realizarea produselor sale. Pentru că, Asus pune preţ pe calitate (în speţă performanţă) dar şi pe aspectul exterior al jucărelelor tehnologice. Aspectul contează mai mult decât se va şti vreodată. Iar ASUS ştie asta!

De ce Lamborghini?
E suficient să combinăm două firme de prestigiu, aşa cum sunt ASUS şi Lamborghini, şi voila! ...avem parte de mult doritul laptop! Cum spuneam, aspectul este deosebit de important, în consecinţă, un laptop cu inside-ul de la ASUS, dar cu aspectul fizic al celor de la Lamborghini nu poate decât să fie considerată o revoluţie a momentului.

Ce ne sugerează Lamborghini?

În primul rând forţă! Iar acest lucru este certificat şi de vestita siglă a celor de la Lamborghini. Când spunem Lamborghini ne imaginăm de asemenea viteză. Personal, pe mine mă duce cu gândul la maşinile super eroilor (aşa cum scriam şi în cadrul probei aferente Blogwars, de acum câteva săptămâni). Colaborarea nu are decât să îi bucure pe cei ahtiaţi după conceptul de viteză şi de forţă.

ASUS-LAMBORGHINI Eee PC VX6

Desprins parcă din poveştile SF, ASUS-Lamborghini VX6 este alegerea perfectă, îmbinând concepte ca NVIDIA ION, procesorul Intel Atom D525 dual-core, sunet Bang & Olufsen şi USB 3.0. 
Iată că, seria Eee, nu putea să rămână fără un frăţior între cele ce apaţin de marca Lamborghini.

Construite pentru a fi puternice, ASUS-Lamborghini Eee PC VX 6 sunt făcute pentru a fi rapide. Acest lucru ni-l atestă chiar prezenţa (aşa cum am mai spus) a USB 3.0, făcut special pentru tranferul fişierelor de dimensiuni mari, cât şi Bluetooth-ul 3.0, ce prezintă performanţe mult mai mari decât varianta precedentă de 2.1.În plus, ne putem bucura, aşa de o tastatura silenţioasă, ce ne aduce aminte parcă de motoarele ,,torcătoare" ale bolizilor Lamborghini, cât şi de un palm plăcut la atingere, întocmai volanului. Carcasa metalică ne aminteşte întocmai de acea forţă de care vă vorbeam, rezistenţa fiind confirmată de cele 6 celule ale bateriei!

Modelul este şi el unul demn de toată lauda, fiind inspirat din aspectul roadster-ului Lamborghini Murcielago LP640. Dacă te uiţi atent, mai-mai că-l confunzi cu modelul de automobil mai devreme menţionat, putând cu uşurinţă a se lăsa imaginaţia să zburde în voie!

Partea interesantă e că, modelul de Eee de la Lamborghini vine cu un mouse aferent, ce respectă acelaşi design desprins din filmele cu şi despre super eroi. Modelul wireless operează la o viteză de zece metri şi este compatibil cu orice model de PC, ceea ce este cu adevărat impresionant. Ce este de asemenea extrem de frumos, este faptul că acest mouse tematic este de o precizie ieşită din comun, după cum urmează, el operând la 2500 dpi.

Display	12.1 inci, iluminare cu LED şi 1366x768
Sistem de operare	Microsoft Windows 7
Procesor	Intel Atom D525 (dual core, 1.8GHz)
Grafică	NVIDIA ION2 cu 512MB GDDR3
Memorie	DDR3
Stocare	Hard disc 250GB sau 320GB + 500GB ASUS WebStorage
Baterie	Li-ion cu 6 celule, 6 ore autonomie
Greutate	1.5 kg

Pentru Superblog 2010

Am câştigat concursul BLOGWARS!

Dacă mă întreba acum ceva vreme, cineva, ce am să fac eu în zece săptămâni, probabil că aş fi răspuns sec: ,,d'apoi ce să fac în atât de scurt timp?". Cu toate astea, în zece săptămâni s-a derulat super concursul BLOGWARS, timp în care am scris zece postări mari şi late.

Mbun, la început am fost mulţi. Da' mulţi rău... Din ăştia mulţi, s-au ales zece, ăi mai cu moţ blogări din ţară... Ei, şi în fiecare săptămână, cu fiecare postare, pac şi eliminatul. Juma' de vot de la juraţi, juma' de vot de la juriu... s-a făcut media şi-uite-aşa!
Cu fiecare săptămână aşteptam să fiu eu aia eliminată. Iată că n-a fost să fie aşa. Ba chiar, am ajuns în finală, şi na-o bună c-am mai şi câştigat!

Cu această ocazie, mulţumesc Blogwars, Asus, însă şi juraţilor.
Şi, că tot veni vorba de juraţi... aici situaţia e puţin amuzantă, pentru că ei se împart în mai multe categorii.

Unii au votat sincer şi s-a văzut sinceritatea lor (e normal ca notele să fie diferite, având în vedere că şi postările erau diferite, de la ediţie la ediţie; în consecinţă, i-am apreciat maxim pe cei ce mi-au dat şi note mici, dar şi note mari).

M-au amuzat teribil cei ce m-au ţinut doar în punctaje de 1 (minim), tocmai ca, la sfârşit, când deja se crease o inerţie ca postările mele să iasă pe primul loc, să voteze şi ei cam tot pentru mine.

M-au amuzat cei ce au purtat ranchiună de pe la Superblog 2009. Dar, nu le purtăm pică.

I-am apreciat pe cei ce m-au votat pentru că au văzut în mine ceva special, dar şi pe cei ce au votat împotriva mea pentru că ultima postare nu a fost tocmai la nivelul celorlalte, tot de mine scrise, din Blogwars.

Îi apreciez pe cei ce au votat în funcţie de corectitudinea gramaticală, sau în funcţie de regulile de bon-ton are tehnoedactării. Thumbs up! Cu voi mi-aş fi dorit să mă războiesc!

I-am apreciat şi pe cei ce au votat în funcţie de cât de IT a fost articolul, deşi Blogwars-ul zicea clar că se pune preţ pe inventivitate, nu musai pe detaliile tehnice, având în vedere că Google-ul e mare, iar copy-paste se poate da mintenaş.

Ce-am câştigat eu la Blogwars? 
Dap, am câştigat un voucher. Unul mare. Un voucher ce îl voi folosi în achiziţionarea de produse ASUS (când îmi vin produsele acasă, parol că le fac poze şi v-arăt şi vouă).

Am câşţigat un om de valoare în blogroll (pe care am de gând să-l citesc, pentru că merită).

Şi, am mai câştigat şi o informaţie preţioasă: iată că nu numai Banatu'i fruncea, pentru că, de data asta, cam Galaţiu'i fruncea. De ce zic asta? Păi, până acum două ediţii, pe baricade era şi Liz (de la doipedoi.ro), care, în caz că nu ştiaţi, tot din Galaţi e.

Am apucat să mă războiesc timp de muuuuulte ediţii cu Lexa, prietenă ce mi-am câştigat-o anul trecut la Superblog. Ţin să menţionez că mă vedeam războindu-mă cu Lexa în finală, tocmai datorită faptului că ştie cu ce se mănâncă tehnoredactarea, plus factorul ,,inovaţie", fireşte! (Fără supărare, Bogdane!)

De asemenea, timp de o ediţie, cu noi a luptat şi simpaticul Johnny, căruia ţin să îi mulţumesc pentru faptul că a crezut în mine.

Despre oponentul meu, Bogdan, nu ştiu mare lucru, pentru că nu am interacţionat cu el decât o singură dată în viaţă (...şi anume acum câteva zile pe Facebook). Cu toate astea, citindu-i postările, am ajuns să îi apreciez perseverenţa, cât şi faptul că reuşeşte să facă ceea ce eu nu am putut niciodată: să fie calculat în gândire. Atâta ordine în a-şi gândi postările nu am mai întâlnit decât la Lexa. Bravo, Bogdane. Chiar mi-ai câştigat respectul!

Despre ultima postare, cea decisivă, hmm, am să fiu total sinceră, sunt de părere că aş fi putut să o scriu mai adunat, să îi acord mai multă atenţie, dar, totul e bine când se termină cu bine. Mă consolează ce a zis Vlad (cum că premiul ăsta l-aş merita pentru întreaga activitate). Cum vine asta, Vlade, ca la Oscar-uri, aşa? Pentru o carieră de succes? Păi, chiar şi-aşa... uite că eu nu fac ca Greta Garbo, şi vin să-mi ridic premiul. Şi mai fac şi tam-tam pe treaba asta!

Bun, şi-acum să mă prezint. Chiar dacă asta era frumos s-o fac încă de la început... Mă numesc Iulia Diana Mihai, am 24 ani, habar nu am ce culoare de ochi am (unii spun că-s albaştri, alţi c-ar fi verzi, mie mi se pare că uneori sunt cam gri... ). Culoarea părului e de un blond fantastic, la orgine, noroc de vopselurile de păr, asta ca să scap şi eu de bancurile aferente. Contrar aşteptărilor şi a faptului că sunt vopsită, sunt mândră că sunt blondă şi aş reveni la culoarea naturală cât ai zice ,,peşte", asta dacă părul meu nu ar măsura cam până pe la cureaua blugilor.

Ce să mai zic despre mine... în adolescenţă am ascultat rock şi m-am comportat ca atare... Acum ascult rock, dar mă comport potrivit vârstei...

Am trecut printr-o facultate de litere... momentan sunt în anul terminal al unei facultăţi de jurnalism şi relaţii publice (nu musai în ordinea asta).

Dacă îmi aşezi un SLR în mâini clar reuşeşti să obţii cu mine acelaşi efect pe care îl obţii când vrei să ţii un papagal ocupat. Acelaşi efect îl obţii şi dacă îmi pui în braţe o carte...

Şi, aşa cum m-am prezentat mai sus, aşa v-am luat banii! :))

Lăsând glumele la o parte, pot să pricep că opţiunile, în ceea ce priveşte câştigătorul sunt împărţite... pentru că, aşa cum îi spuneam unuia dintre juraţi, câte bordee, atâtea obicee... Nu mă deranjează votul nimănui, ba chiar le mulţumesc tuturor celor ce s-au sinchisit măcar să voteze.

Ruşine celor ce nu au votat deloc odată ce au constat că nu au trecut de prima rundă! Au dat dovadă de laşitate... zic.

Ne vedem la anu'! :D

A, da... şi, dacă tot m-am prezentat...  postez (în premieră, I say) o poză la minut, făcută cu magnificul meu webcam. În momentul ăsta. Fresh.

And my mood.

Aventurile lui PC Man

Virus Man ameninţa să distrugă toată reţeaua de computere de pe întreg mapamondul.
Lumea era în alertă.
Preşedintele Statelor Unite deja decretase starea de urgenţă, dându-l pe Virus Man în urmărire generală.
Singura şansă ca lumea să fie absolvită de acest răufăcător ce ameninţa să readucă omenirea în Evul Mediu, era PC Man.

Însă, cum PC Man era în vacanţă pe o insulă fără conectivitate la internet (el însuşi alegând varianta asta pentru o deconectare totală), Virus Man îşi făcea de cap în voie, înmulţindu-se peste măsură. Ba chiar, profitând de lipsa îndelungată a lui PC Man, răufăcătorul îşi făcuse o adevărată armată de mici delicvenţi informatici, formată din Trojani şi Worms.

Lumea nu mai putea continua aşa! Situaţia devenea din ce în ce mai disperată! Grupajele de ştiri erau ocupate doar cu aceasta catastrofă ce se abătuse asupra planetei noastre! Fără tehnologie, totul avea să se năruiască. Toţi se întrebau: ,,UNDE ESTE PC MAN? ÎL VREM PE PC MAN!".

Preşedinţii celor mai importante state din lume se aliaseră, cerându-i lui PC Man să apară de unde este ascuns şi să salveze omenire, însă, degeaba! Viitorul era în mâinile acestui nelegiut ce pusese gând rău tuturor, pentru că PC Man... nicăieri.

Însă, într-o bună zi, dintre frunzele cocotierilor de pe insulă, PC Man debui un sunet ce semăna cu un strigăt de ajutor, totul datorită super-funcţiei sale de ,,aud tot ce mişcă". În momentul ăla, îşi dădu jos cămaşa înflorată, îmbrăcând constumul de super-duper-erou.

-Aceasta este o treabă pentru PC Man! îşi spuse eroul în timp ce-şi ridică muşchii spre cer.

În momentul următor, se urcă în super maşina lui de super-duper-erou, un superb Lamborghini (şi-l cumpărase ca să-i arate lui Batman că şi el poate să aibă o maşină tare).
Ca vântul şi ca gândul, PC Man ajunse în mijlocul evenimentelor, acolo unde Virus Man şi gaşca lui de prieteni îşi făceau de cap.

-Tu, de 'colo, infecţie, încetează imediat ceea ce faci, că de nu, vei avea de-a face cu furia mea nemărginită! spuse PC Man cu mâinile în şold.

-Ia te uită, le-a venit eroul! Ce faci băi, pisi-man, mai trăieşti? Aşa erou eşti tu? Ai idee cât rău am făcut eu în lipsa ta? Şi tu ce făceai? Căsuţe din bambus pe insule pustii! Halal!

-Renunţă, Virus Man! Acum sunt aici şi îţi voi anihila orice răutate în ceea ce priveşte sistemul informatic!
-Măăi, măăăi, dar ce maşină frumoasă ne-am tras! spuse Virus Man zâmbind puţin invidios. Batman ştie că îl copiezi?
-Dacă ai vorbi mai puţin şi ai lupta mai mult, ar fi mai bine, spuse cu o voce gravă şi masculină, eroul nostru, PC Man.
-Ne luptăm imediat, dudule, dar, ia spune, ăsta e un Lamborghini? completă Virus Man cu ochii în inimioare.
-Da, e un Lamborghini. E micul meu tăuraş. Sunt foarte mândru de el. Are foarte mulţi cai putere, get it? Taur cu mulţi cai putere... râse PC Man puţin sughiţat.

Virus Man ridică dintr-o sprânceană... ,,...mulţi muşchi, creier puţin, clar!"... completă el aproape în gând la adresa lui PC Man.

Însă, dialogul nici nu apucă să se sfârşească, că mintenaş începu o luptă crâncenă între cei doi, sătui, probabil, de atâta lipsă de activitate.
Că vorba aia, şi eu, privindu-i pe cei doi de după un colţ, începusem să cam casc de la trăncăneala lor. 

La scurt timp după începerea luptei, deja nu se mai vedea nimic în văzduh, totul fiind acoperit cu un smog uriaş.
Când şi când se mai puteau vedea lasere luminoase şi câte un ,,auuu, m-ai lovit!" . Paw! Paw! Poc! Trosc! Buf!
Eu, de după colţ nu prea ştiam cine e lovit, cine a picat, cine a zis ,,au". Dar, la un moment dat, smogul se clarifică puţin, dându-mi voi să-l văd pe PC Man ce îl strângea pe Virus Man de gât.

-Măiii, PC Man, te poţi da mai la dreapta puţin? Nu îi văd prea bine faţa lui Virus Man, când îl strângi de gât... spun eu deranjată de condiţiile proaste de vizionare.

PC Man, cât şi Virus Man se uitară atât de urât la mine încât ideea de a prostesta îmi dispăru cât ai zice ,,popcorn".

Melodia de bătălie! aka. coloana sonoră

 

Fumul se înteţi iar, şi brusc se auzi un ţipăt extraordinar, cât şi sunetul unui demaraj de maşină. Lamborghini lui PC Man o luă la goană pe străzi, iar Virus Man după el! Se pare că se întâmplase ca situaţia să se schimbe.
Bolidul gonea cu o viteză impresionantă, în timp ce răufăcătorul sufla cu mici worms înspre el. Designul aerodinamic al maşinii făcea să ricoşeze orice atac al lui Virus Man.

Însă, la un moment dat, ne mai putând să suporte atacurile care se îndeseau, PC Man hotărî să-şi parcheze Lamborghini după o clădire şi să folosească super-funcţia de metamorfozare.

Astfel, după ce apăsă butonul de panică, Lamborghini lui PC Man începu să scoată fum, zgomote ciudate în timp ce caroseria i se îndoia cu scopul de a se transforma.
După multe pârâituri, troscăituri, Lamborghini se transformă într-un laptop de o frumuseţe rară, ce semăna izbitor de mult cu bolidul.

-Ia te uită, cred că am să-mi redenumesc jucărica. Din Lamborghini simplu, am să îl numesc ASUS VX6 (Asus de la as, V de la viteză, X de extrem, iar 6... datorita numărului meu preferat!) îşi spuse PC Man mândru. Nici nu ştiam că se poate transforma în laptop! Ia te uită! continuă el, mândru. 

Cu ocazia asta, îi veni şi o idee, dacă şi-ar da jos costumul de super-duper-erou şi s-ar preface că e un om obişnuit ce navighează liniştit pe internet, cu ajutorul laptopului său, l-ar putea păcăli pe Virus Man, suficient timp cât să găsească soluţia ideală pentru a-l nimici!
Aşa că, îşi luă poziţia şi aşteptă. Curând îşi făcu apariţia şi Virus Man.

-Hei, băiete, ai văzut un fraier cu muşchi pe-aici?
-Nu, n-am văzut niciun fraier cu muşchi. Muşchi are, dar nu-i fraier deloc, spuse PC Man în timp ce îşi muşcă limba!
-Ahaaa! Tu eşti! Te-ai dat de gol! Da'... unde ţi-e maşina aia faină, băi?
-Ei, vrei tu să le ştii pe toate... uite am trasnformat-o în laptopul ăsta, răspunse PC Man.
-Băăăi, băiete, dar ce laptop frumos ai... Maaamă, ce mi-ar plăcea să-l virusez puţin, răspunse Virus Man, pofticios.
-Peste cadavrul meu, infectatule!
-Ok, mie-mi convine! Muahahahahahahah! ...dar, ia stai... pot să mă uit şi eu puţin? Te rooooooooog?
-Promiţi să nu-l virusezi?
-Proooomit, PC Man! Hiiiii, ia te uită ce frumos! Are USB 3.0, difuzoare Bang & Olufsen, Windows 7 Home Premium pe 32 bit, HDD de 320 GB cu 5400 rotaţii pe minut, un dual core Intel Atom de 1.83 GHz, mmm... cât de bine sună! Şi cât de bine arată! Plus că mai are şi Bluetooth 3.0!!!
-Da, şi are e construit în jurul platformei nVidia Ion cu Optimus! Dig this!
-Vaaai, ce frumos e, ce frumos e, ce frumos e!!! Mooor după el!!!

Şi, în timp ce se minuna Virus Man de performanţele cât şi aspectul exterior nervos al laptopului ASUS VX6, PC Man profită de ocazie şi îl atacă folosind super săgeată invizibilă de scurtcircuitat răufăcători.
Virus Man se prăbuşi la pământ. Cu ultimele forţe îi spuse lui PC Man:

-Auzi, eşti şmecher... niciodată nu am ştiut unde te-ai născut, ce naţie eşti...
-În România.
-... se înţelege, voi ăştia, sunteţi şmecheri încă din faşă.
-Da' mori dracu'odată! spuse PC Man plictisit de pălăvrăgeala inamicului său!
-Omule, un singur lucru îţi mai spun! Mişto chiloţi de latex... Îţi stă straşnic în ei...
Acestea fură ultimele cuvinte ce Virus Man le mai putu rosti.

Şi uite-aşa, cu ajutorul şmecheritei native şi al metamorfozării perfecte a bolidului Lamborghini în laptopul ASUS VX6, PC Man salvă lumea!

Şi-am încălecat pe-un Lamborghini, şi v-am spus povestea ghini.

Pentru BLOGWARS, 

Iulia Mihai

Povestea unui DJ

Numele meu este Daniel, iar, în cele ce urmează, am să vă povestesc cum mi-am văzut eu visul cu ochii.
Ştiţi, de când eram copil, tot ce am vrut să fac a fost să devin DJ. Într-o oarecare măsură, nu aveam niciun fel de speranţă că aş izbândi. Prea mulţi tineri ce aveau aceleaşi apiraţii cu ale mele ca să fiu tocmai eu luat în seamă.

Cu toate astea, prietenii mă încurajau mereu, spunându-mi că visele se urmează, nu se renunţa la ele, iar în şansă se crede. Uneori era cam greu să îi ascult. Nu de alta, dar nicio casă de discuri la care trimisesem materiale, nu îmi răspunsese favorabil, asta în cazul în care îmi răspunsese în vreun fel.

Trimisesem zeci de demo-uri. Niciun rezultat. La un moment dat, mi-am pierdut atât de tare încrederea în sine, încât aproape că am renunţat. Mi-am zis că, dacă tot nu mă acceptă nimeni, de indicat ar fi să păstrez dj-iala la nivel de pasiune. Să o închid între cei patru pereţi ai camerei mele, şi acolo să rămână!

Până într-o zi, când a venit la mine Ionuţ, cel mai bun prieten. Ziua aceea a schimbat totul pentru mine. Povestindu-i lui Ionuţ prin ce dramă existenţială treceam, şi zicându-i cum că ar fi bine să mă reorientez, să-mi fac rost de un job normal şi să las naibii prostiile, el a ridicat din sprânceană, n-a zis nimic şi m-a rugat să îi dau şi lui să asculte ceva mixat de mine.
Am cotrobăit în dulapul meu cu demo-uri, am scos trei casete MC şi câteva CD-uri şi le-am dat pe rând, play.

-Omule, mixezi fain tare, dar pe aşa ceva înregistrezi tu?
-Păi dacă altceva n-am avut până acum...?
-Măi, isteţule, nu-i de mirare că nu te-au căutat ăştia! Sunetul lasă răăău de dorit! Degeaba ai tu talent la mixat, dacă înregistrările sunt slabe rău din punct de vedere al sunetului! Hai că am eu o idee. În format măcar mp3 le ai?
-Le am pe undeva prin comp.!
-Bun, ia dă-le! Am eu o soluţie pentru probleme tale. Fii atent, mi-am cumpărat de curând un super laptop. Abia lansat, de la ASUS. S-a făcut mare vâlvă pe seama lui... Şi nu degeaba! Ia, dă mp3-urile să-ţi demonstrez!

În momentul următor, Ionuţ a scos cel mai frumos laptop pe care îl văzusem până în momentul acela. Designul m-a frapat încă de la început! Nu mai văzusem nimic asemenea până atunci. Părea desprins din filmele SF.

Mi-a luat mp3-urile cu mixajele, le-a introdus în laptopul ASUS NX90 şi a dat play.

Ceea ce am auzit în momentele următoare a fost uluitor! Parcă nici nu erau compoziţiile mele! Sunau divin.
Wow! Chiar eram special. Lucrul aceste mă convinsese!
L-am întrebat pe Ionuţ cum de este posibil ca un simplu laptop să redea atât de fidel sunetul, ba chiar să îl înfrumuseţeze cosiderabil, la care, el mi-a spus că, acesta nu este doar un laptop, aşa cum spusesem chiar eu.

Iar aspectul exterior nu era singurul atu al acestei jucării tehnologice. Se pare ca ASUS NX90 dispunea de tehnologia SonicMaster, plus o sumedenie de inovaţii hardware şi software, puse la dispoziţie de Bang & Olufsen ICEpower, cunoscuţi pentru înalta tehnologie, când vine vorba de audio. Un amplificator si cele mai bune camere de rezonanţă, cele mai noi codecuri, absolut totul lucra împreună pentru ca mixurile mele să sune de-a dreptul divin! Placă de bază ASUS cu chipset Intel HM55 şi placă video ASUS Geforce GT 335M! Iată primul pas spre reţeta succesului! Iar, cireaşa de pe tort o reprezenta cu siguranţă Intel Core i7, procesorul miraculos.

După ce mi-a fost explicat de către Ionuţ cum stau treburile în ceea ce priveşte partea tehnică, tot el, mi-a propus ca la următoarea reprezentaţie, să-mi împrumute laptopul acesta, pentru a putea auzi şi cei de la casele de discuri adevăratul meu talent.

Zis şi făcut! Şi uite aşa am devenit eu celebru! Reprezentaţia a fost un succes. Ba chiar am reuşit să fac şi un mic videclip pe care l-am prezentat tot cu ajutorul laptopului ASUS NX90, imaginea completând sunetul cu o diagonală de 18.4 inch.
Compoziţiile mele s-au auzit până la ultimul suneţel! A fost mirific!

Din primul meu câştig ca şi DJ, mi-am cumpărat şi eu un laptop asemenea lui Ionuţ, iar lui Ionuţ i-am dat o navetă mare de bere plus garanţia că îi voi fi mereu prieten!




Pentru Superblog 2010,
Iulia Mihai

Inspectorul Cotineaţă şi dihania extraterestră

ATENŢIE! Următoarea postare conţine accent moldovenesc. Se recomandă citirea cu atenţie! În cadrul postării, vocala ,,a" este deseori înlocuită cu ,,î", ,,ă", ,,â", vocala ,,e" putând în unele cazuri să fie înlocuită cu ,,i". Totul pentru o redare mai aproape de adevăr a accentului moldovenesc de peste Prut.


În drum spre Cahul, Andrei şi prietena lui Andreea au fost opriţi la vama dintre România şi Republica Moldova pentru o inspecţie de rutină.
Inspectorul Cotineaţă Viorel, vigilent ca un uliu, îi luă pe cei doi în primire:

-Ia copii, prezentaţî actili la cuontruol, răpidi! Cu şi triabă prin frumoasa nuastră republicî şi undi mai iegzact miergiţî?

-La Cahul, răspunse Andrei prompt.

-Da' şi-i atât di intieriesant la Cahul? Nu prişiep! N-aveţ voi şi vidia la Cahul! Şi sî hie? Nişti casî, nişti oamini, nişti câni, nişti mâţi, d-aistea! Io zâc aşa, cî voi mierjiţi la Cahul sî faciţ prostioari! Aveţî feţi de români cari fac prostioari! Las' cî ştii inpiectorul Cotineaţî! Vă miroasî iel i.m.e.d.i.a.t.! Ehehe!

-Domnule inspector, pe cuvânt, mergem doar în vizită... e ziua verişorului prietenei mele, şi mergem să-i ducem un cadou! Atât...

-Ia sî văd io cadoul. Cî io cried cî voi avieţ şieva iliegal aici-şa. Sî viedi în privirea vuoastrî! Ia dischidi cutia sî vadî şî ochiu mieu!

Andrei deschise cutia cu Routerul RT N56U de la ASUS, router fără fir, dual band de 5 GHz.

-Poftiţi! Nimic ilegal... adăugă Andrei.

-Ia ti uitî bâi baieti, şi dihanie iextratieriestră avieţ voi aici-şa! Ăsta parcî-i alienu ăla din film! Voi lucraţ cu al-caida aia! Las' cî ştiu io! Am zâs doar că voi cu gânduri curati nu viniţ la mama Muolduovî! Da! Da! Instinctul mieu nu mă 'nşală.

-Domnule inspector...

-Tovarăş, pintru tini, băieti!

-Tovarăse, e un router... atâta tot. Noua invenţie a celor de la ASUS!

-Lasî brie, cî ştiu şî io cum arată un router, da' şi criez că noi ăştia din Republica Muolduova nu ştim nica, ai? Criez că noi trăim ca în codru, aşa-i? Ştiu cum aratî un router, iar aista nu-i un router! Aista cried câ-i o bombî... Ca sî sabuotaţ voi riejimu! Măi, da' şi smiechiri vă mai criediţ voi, românii! Las' cî vă vini inspiectorul di  hac, acuş! Chiem întâriri! Chiem balistica! Sî zâcî şî iei cum stau trieburile!

Nici nu apucară cei doi tineri să explice că de fapt această dihanie extraterestră era chiar un router wireless de la ASUS, că veniră forţele speciale moldoveneşti şi-i imobilizară. Speriaţi, încercară să îi convingă pe moldoveni că au înţeles totul greşit şi că acel gadget nu era nici pe departe vreun obiect de care trebuiau să se teamă pentru că el nu prezenta niciun fel de ameninţare pentru ţară în sine, singura sa ,,vină" fiind că are un design futurist, aşa cum rar ţi-e dat să întâlneşti!

După îndelungi cercetări şi rotiri în jurul straniului obiect, pipăind cu frică şi încercând o sumedenie de variante pentru a vedea dacă nu care-cumva frige, Ghiorghiţă, tânăr angajat în cadrul forţelor speciale de la vamă, găsi soluţia şi dezlegă misterul!

-Brie, inspiectore... eu cried cî ăştia doi spun adievărul. Serios acu' di nu... Aista-i un router brie, atât. Unul wireless, di cari n-a mai văzut muolduova, da' i router!

-Ieşti sigur, Ghiorghiţî?

-Sigur, tovarăş.

-Ghini, ăi... în cazul aista, daţi-li drumu' şî lăsaţi-i sî miargî la Cahul, spuse inspectorul Cotineaţă, resemnat. Ia, suntiţî libieri... ni cierim scuzî! Da' sî ştiţî cî io sunt oricum cu ochii pi voi, iar când vă întoarciţî, tot pi la mini viniţî, iar dacî vă prind cî faciţi trafic cu ţâgări sau bieri Spicuşor, iar chiem mascaţî! S-a 'nţălies?

Andrei şi Andreea împachetară routerul de la ASUS pentru a-l face cadou, potrivit ideii principale, verişorului Andreei. Povestea spune că el a devenit cel mai şmecher copil din Republica Moldova. Întâmplarea a făcut înconjorul Republicii Moldova, fiind mediatizată chiar şi la posturile de televiziune moldovene.

Pentru BLOGWARS,

Iulia Mihai

Menţionez că nu am nimic împotriva moldovenilor de peste Prut, lucrarea prezentă fiind un pamflet ce trebuie tratat ca atare.

Epoca 3D: Realitate relativă: Sfârşitul lumii

Nu cred că am mai văzut lumea de afară de câţiva ani. Dacă mă uit în calendar, cică am fi în 2017. Ce an... cifră imposibilă...
Uite că a trecut şi 2012... şi 2013... chiar şi 2014 şi suntem încă în picioare. N-a fost să fie niciun cutremur, nicio inundaţie majoră... nicio catastrofă ieşită din comun.

Da, au mai murit ceva oameni de bătrâneţe, s-au mai înecat vreo doi-trei... pe ici-pe colo, dar, în general totul e neschimbat. Cel puţin aşa cred...

Cum vă ziceam, eu n-am mai ieşit din casă de câţiva ani. Mi-am spart toate oglinzile. Intenţionat, nu de alta... Nu am nevoie de nimeni şi de nimic ce ar putea veni din exterior. Nici măcar de propria-mi imagine.

Am tot ce-mi trebuie aici. Ce am aici, în încăperea mea, cu siguranţă nu ma poate dezamăgi. Deşteaptă am mai fost să-mi iau din 2010 tot ce aveam nevoie. Şi, cum de regulă sunt una din cele mai pretenţioase fiinţe existente, am luat ce e mai bun.
Şi, ce poate face fericit un om ca mine, decât nişte echipamente 3D? Că vorba aia, numai astfel de echipamente mă puteau ţine pe mine în casă atât timp, nu?

Să vă povestesc o zi normală din viaţa unui pustnic? Să o fac? Bine, bine, mai uşor cu entuziasmul, că vă povestesc acum!


Dimineţile sunt întotdeauna cele mai grele... Nu reuşesc niciodată să mă desmeticesc în timp util. Din cauza asta pierd mult timp. Nu-mi place să pierd timpul! Time is money spune o vorba veche, iar eu îi dau dreptate. Cu toate că în stadiul în care mă aflu eu, banii îmi sunt mai mult decât inutili. Nu mi-a mai cerut nimeni de mult bani nici pe facturile de energie electrică, nici pe nimic. Nu ştiu exact ce se întâmplă. Se pare că în sfârşit am intrat în simbioză perfectă cu lumea înconjurătoare: eu nu le ies în cale, ei mă lasă să exist în voie. Sau aşa îmi pare mie...
Beau uneori o cafea dimineaţa. Şi cam atât... De mâncat, mai rar. Nu de alta, dar îmi lipseşte cu desăvârşire pofta de mâncare. O fi de la entuziasm, de la adrenalină, cine ştie... ideea e că eu sunt fericită!

La micul dejun îmi car de regulă laptopul 3D după mine. Am un ASUS G73J, de care sunt foarte mândră. Pun frumos pe nas ochelarii stereoscopici aferenţi... şi cerul este limita! Micul dejun absolut perfect! Tehnologia  nVidia 3D îşi face treaba admirabil.
Am uneori senzaţia că cei de afară fac cam multă gălăgie, aşa că dau sonorul jocului meu 3D mai tare... Aşa! Acum nu se mai aude hărmălaia de afară...

Prânzurile mă prind mereu în faţa desktopului... Am binevoit în 2010 să-mi achiziţionez şi un monitor 3D.
ASUS VG236H a fost alegerea mea. Se pare că ştiu să fac alegeri potrivite.
Fiecare moment al zilei trebuie asezonat cu ceva diferit. Tocmai de asta mi-am creat câte un ambient pentru fiecare moment al zilei în parte. Am măsuţa mea, cu monitorul meu... ataşat de desktopul tot de la ASUS.
Uneori, când mă plictisesc de jocuri, mă mai uit la câte un film 3D.
Nu pot să înţeleg de ce de ceva vreme nu mai apare niciun film nou... Oamenilor le lipseşte probabil imaginaţia. De ceva vreme, reiau filmele. Nu că ar fi asta o problemă, că vorba aia, de fiecare dată când revăd un film, pricep cu totul altceva din el...
Aş prefera ca lumea de afară să nu mai fie atât de gălăgioasă totuşi...

Serile mă găsesc cocoţată în vârful patului. Revin la laptopul meu. Sau, mai bine zis, el revine la mine. Îl iau pe braţe... îmi pun mouse pad-ul lângă mine, îmi pun ochelarii aferenţi. Măcar acum... pe seară, nu se mai aude gălăgia de afară...Acum mă pot juca liniştită... sau, mai bine, mă pot uita la un alt film...

Noaptea...  Nu am somn. Nu ştiu ce am azi... vreau să ies afară. Nu am mai ieşit de şapte ani. Nu-mi pot cotrola dorinţa de a vedea ce se întâmplă în afara locuinţei mele. Oare ce am? Sunt culmea! Serios că sunt...
Am să ies puţin pe afară. Nu mă pot abţine.

Sunt afară. Afară nu este nimic! Nimic.
...Lumea este distrusă... Totul este doar un mare hău...
Nu ştiu exact de când se întâmplă asta...
De ce auzeam lume râzând... făcând gălăgie? Oare sunt nebună? Sau e doar rezultatul efectului 3D? Sunt sigură, totuşi, că am auzit murmur de oameni. În fiecare zi. Dar, de unde???

Wow... asta nu poate fi adevărat!

...Am să mă întorc în casă... la tehnologia mea 3D. Ce văd afară nu-mi convine.

A tastat din viitor, pentru Superblog 2010, Proba 1: Epoca 3D,

Iulia Mihai

Cum a intrat Ghiocel în Frăţia Omega

Ghiocel tocmai fusese acceptat în cadrul unei universităţi cu renume din Utrecht. Bucurie mare... mare bucurie. Nimeni din familia lui nu mai fusese la facultate, darămite la una cu un aşa renume.

Înainte de plecarea lui în Utrecht, în blocul unde locuia Ghiocel... hărmălaie, agitaţie, chiuieli... Băiatul Popeştilor urma să devină mare, iar vecinii au avut grijă să se asigure că vor fi ţinuţi minte şi peste ani de către viitorul om important, Ghiocel.

În ciuda IQ-ului său mărişor, Ghiocel nu fusese niciodată prea popular. Cam cum se întâmplă întotdeauna: un IQ mare vine la pachet cu nişte ochelari giganţi, cu o sumedenie de pistrui şi cu multe castane din partea băieţilor cu muşchi şi succes la fete. Nu le poţi avea pe toate, vorba aia...

Lucrul acesta urma să fie dovedit chiar şi în Utrecht.

,,La naiba cu moda occidentală şi cu frăţiile de prin campusuri" îşi spuse hotărât Ghiocel. ,,Eu n-am să fac parte niciodată din aşa ceva... pot să trăiesc şi fără..." continuă el aproape cu voce tare, în timp ce se plimba prin campusul universităţii cu scopul de a cunoaşte locurile.
Nici nu termină de spus gândurile cu voce tare, că se trezi cu veşnica scatoalcă peste ceafă. Ca şi cum nici măcar nu plecase din România.

,,Ce zici, fraiere? Poţi să trăieşti fără să intri în frăţie? Mai gândeşte-te, Găgăuţă." spuse băiatul al cărei palmă se lovise de ceafa lui Ghiocel. El era Jimmy, şeful frăţiei Omega, cunoscut ca şi bătăuşul campusului.
,,Ori intri în frăţie, ori te caftim de fiecare dată când te întâlnim!" completă Jimmy, acompaniat de un râs malefic şi de o voce groasă, masculină.

Începând cu acea zi, Ghiocel nu avea să mai fie liniştit. Fiecare mişcare fiindu-i urmată de către o palmă după ceafă, o îmbrânceală sau un împrăştiat de cărţi pe toată strada.

După trei săptămâni aproape că regreta înscrierea în cadrul universităţii din Utrecht. Agonia devenise sinonimă cu el. Îşi schimbase ochelarii de aproximativ cinci ori.

,,Dragă mamă, 

Am nevoie de bani. Iar mi-au spart ochelarii. Nu ştiu ce au cu mine... De fiecare dată păţesc la fel. Ceva din materialul meu genetic îi irită. Ce ai pus în compoziţia mea, mă, mamă? 
Cu drag,
Ghiocel

P.S. Dacă mi-i mai sparg o singură dată, mă întorc acasă şi mă călugăresc."

Răspunsul nu se lăsă aşteptat: 

,,Dragul mamei,

Materialul tău genetic nu are nimic. Poate eşti prea introvertit, poate nu ştii să le arăţi de ce eşti capabil. Renunţarea nu e o soluţie. Ia-ţi puţin timp pentru tine, analizează-te. Ia-ţi cea mai mare pasiune şi transform-o într-un atu. Arată-le prin asta că le meriţi respectul. Pentru că respectul se câştigă, dragul mamei. În plus, dacă tu nu le vei dovedi că le meriţi respectul, ei nu vor şti din proprie iniţiativă. 
Şi încă ceva: ai încredere în tine! 
Te iubeşte mama!

P.S. Ai în plic bănuţi pentru ochelari noi. Fă-i şi tu mai moderni de data asta!"

Scrisoarea mamei îi dădu de gândit lui Ghiocel. O noapte întreagă cloci cum ar putea să-i impresioneze pe aceşti bătăuşi bine organizaţi în turme ce purtau numele de frăţii.

,,Off... degeaba spune mama că am ceva special... că în afară de faptul că sunt o enciclopedie ambulantă şi că fac parte din ASUS Republic of Gamers, nu am nimic special... Iar, la nivelul lor de cultură, faptul că ştiu eu multe chestii n-are să-i impresioneze...Cu toate astea, am să merg la ei şi am să le spun că vreau să mă bag în frăţia lor nenorocită... Pot să mă bage şi cu capul în toaletă... dacă asta vor... dar lucrurile nu mai pot continua aşa! Barem mă bagă o dată cu capul în toaletă şi am scăpat!".

Aşa că, a doua zi, îl căută pe Jimmy să îi spună că cedează şi că are de gând să se lase supus testului de a intra în frăţie, neavând alternativă.

Jimmy: ,,Aşa fraiere, vezi că ajungi la vorba mea? Cine-i zeul tău, tăntălăule? Cine, ia zi tu mie! Cine?" spuse Jimmy mulţumit de sine...
Ghiocel: ,,Tu esti, Jimmy, tu eşti preamăritul şi preaslăvitul. Tu eşti zeul meu, mărite Jimmy..." spuse Ghiocel cu vocea aproape stinsă.
Jimmy: ,,Ia uite cum ai scăpat tu azi de cele douăş'cinci de castane... Primeşti doar douăş'patru! Hă, hă, hă!" spuse puţin grohăit, Jimmy. ,,Mâine, la sediul frăţiei Omega, vii să-ţi primeşti testul de intrare! Nu întârzia că vezi pe dracu' gol! Ai priceput, ochelaristule?".
Ghiocel: ,,Da, Jimmy!"
Jimmy: ,,Se spune: da, zeule Jimmy!" ridică ...zeul... vocea.
Ghiocel: ,,...da, zeule Jimmy!"
Jimmy: ,,Mâine, urangutanule, nu uita!" spuse în timp ce se îndepărta de Ghiocel.

 ***

A doua zi, Ghiocel se prezentă la sediul frăţiei Omega. Picioarele îi tremurau întocmai ca unui om de optzeci de ani. Îşi făcuse o mie de scenarii în minte cu privire la ce urma să i se întâmple. Niciun scenariu nu semăna cu celălalt, cu toate astea, fiecare scenariu era mai apocalitic ca precedentul.
La uşă îi răspunse Sandu, lacheul lui Jimmy.

Sandu: ,,Ă... tu tre'să fii fraierul ochelarist care îşi dă testul astăzi, no?"
Ghiocel: ,,Eu sunt ăla..." răspunse Ghiocel.
Sandu: ,,Hai, intră şi aşteaptă pe hol. Măritul Jimmy are ceva treabă momentan. Vine el imediat."

În timp ce aştepta, Ghiocel trase timid cu ochiul în camera alăturată, unde se afla Jimmy pironit în faţa unui calculator încercând să dea de cap unui joc online pretenţios.

Jimmy: ,,Fi-ar a dracului de treabă! Râşniţă de calculator! Numa' porcării pe piaţa de IT! Nu poţi tu, băi băiete, să faci un overclocking cum trebuie, că explodează toate!" îi spuse Jimmy nervos lui Sandu.

Ghiocel rămase uimit de ceea ce văzuse. Iată că avea totuşi ceva în comun cu Jimmy: pasiunea pentru jocuri, echipamente compatibile şi overclocking.

Ghiocel: ,,Mărite Jimmy, iartă-mă că intervin, dar vroiam să te întreb ceva... dacă îmi permiţi" spuse Ghiocel în timp ce piciorul drept dădea să intre în încăpere.
Jimmy: ,,Ce vrei fraiere? Nu ţi-a zis Sandu să aştepţi afară?"
Ghiocel: ,,Iartă-mă, dar am observat că eşti pasionat de jocuri... şi că jucărelele pe care le ai în dotare nu sunt tocmai cooperante... Am eu nişte echipamente foarte draguţe, dacă vrei să încerci!
Jimmy: ,,De unde ai tu aşa ceva, mă?"
Ghiocel: ,,De la ASUS, produse super bune... Placă de bază, placă video... totul compatibil cu noţiunea de overclocking."
Jimmy: ,,Hai, să vedem... " spuse Jimmy cu o sprânceană ridicată şi cu o mână frecându-şi barba.

Ghiocel dădu fuga numai-decât în camera lui şi se întoarse cu placa de bază Rampage III Formula şi cu placa video ASUS Rog Ares aferentă.

Ghiocel: ,,Jimmy, Jimmy, iată... cu astea două scule vei reuşi să faci overclocking!"
Jimmy: ,,Şi ce au astea atât de special, ciudatule?" ridică din nou din sprânceană, Jimmy.
Ghiocel: ,,Păi, în primul rând că placa de bază e full ATX şi NVIDIA 3-way SLI™/ATI CrossFireX™, ceea ce înseamnă că, pe lângă ASUS Rog Ares, mai poţi pune încă două plăci video simultan, însumând trei. Audio super bun, ai să vezi, plus port USB 3.0... iată! Ce zici, Jimmy?"
Jimmy: ,,Îhî, sună binişor... fraiere..."
Ghiocel: ,,... şi... 6 x SATA 3.0 Gb/s, 2 x eSATA 3.0 Gb/s, 2 x SATA 6.0 Gb/s, ceea ce înseamnă că poţi mufa opt harduri interne, plus două externe prin eSATA. 3 x Thermal sensor connectors, ca să fie treaba completă!. Plus că, e optimizată pentru jocuri online: Intel® Ethernet 82567V Gigabit LAN GameFirst. Faci un overclocking meseriaş cu placa asta de bază... chip-urile, procesorul şi memoria merg forţate la maxim! Uite dovada: are 1 x RESET button . Plus că merge cu ultimele supărăciuni... DDR3, si cele mei nervoase procesoare de pe piaţă! Optimizarea pentru Windows 7 este iar un avantaj! Opt conectori pentru ventilatoare... deci răcire completă! Şiii... să nu uit de DUAL BIOS!"
Jimmy: ,,Băi, pistruiatule... şi ia zi-mi tu şi de placa aia video... că tot te laudai!"... se însenină Jimmy.
Ghiocel: ,,Păi... mărite Jimmy..."
Jimmy: ,,Doar ...Jimmy, pentru tine..." schimbă foaia şeful frăţiei.
Ghiocel: ,,Jimmy, placa video are două nuclee, adică două procesoare grafice... ATI Radeon HD 5870 X2, memorie foarte rapidă de tipul GDDR5, lucrează pe 256 de biţi, o ieşire HDMI şi vine cu un CrossFire cable, două Power cable, ceea ce face posibil unirea mai multor plăci între ele. Ventilator mărişor, plus radiator de cupru. Ei?
Jimmy: ,,Perfect! Le montăm şi băgăm un joc?"
Ghiocel: ,,Sigur!!!"
Jimmy: ,,Apropo, cum te numeşti, băiete?"
Ghiocel: ,,Ghiocel Popescu..." spuse personajul nostru pistruiat şi ochelarist, cu un aşa zâmbet pe buze cum nu mai avuse decât atunci când luase premiul I la Olimpiada de Informatică pe ţară...
Jimmy: ,,Băgăm un joc, apoi îi anunţ pe băieţi că faci parte din Frăţia Omega, cu titlul de tehnician al frăţiei... Mâine facem petrecerea de iniţiere. Ai scăpat de chin şi teste, băi, Ghiocele!" îi deranjă freza, Jimmy. ,,Vezi dacă eşti băiat isteţ şi ştii ce să alegi de pe piaţă?" continuă el zâmbind.

Dragă mamă, 

Te poţi opri din trimisul săptămânal de bani pentru ochelari. Îi am intacţi şi cred că aşa vor rămâne mult timp de acum încolo. Ţi-am urmat sfatul. Am intrat în frăţie. Jimmy nu mă mai căstăneşte. Ba chiar mă respectă. N-o fi el vreun Einstein, dar ne jucăm straşnic împreună, în reţea. Ba chiar a schimbat numele frăţiei din Omega în ASUS Republic of Gamers. Nu, că-i grozav?

Îmi place la universitate! Pe cuvânt. 

Mă întorc în vacanţa de iarnă. Fă şi tu o petrecere mare... invită toţi vecinii! 

Te iubesc, mă, mamă!

Jimmy şi Ghiocel în joc:

 Pentru BLOGWARS, 

 Iulia Diana Mihai

Cinema ASUS

IDEEA PRECONCEPUTĂ
Primul meu contact cu un produs ASUS s-a petrecut acum câţiva ani, când un bun prieten şi-a achiziţionat un laptop. Pe moment nu am fost deosebit de impresionantă de eveniment, dat fiind faptul că nici atenţie prea mare nu i-am acordat.
Ce e drept este că, pe vremea aia aveam ceva aversiune faţă de laptopuri la modul general (primul meu laptop - generaţia 1999 - aparţinând altei firme) dând un rateu de zile mari. Şi, na de 'colea impresia preconcepută!

În condiţiile astea, nu am dat prea mare importanţă faptului că amicul meu îşi achiziţionase un laptop. Cu toate astea, am reţinut că era vorba de un laptop... şi ce m-a impresionat în mod special a fost faptul că avea o carcasă deosebit de simpatică. Cam atunci am văzut eu pentru prima oară un ASUS; şi asta mi-a fost reacţia.
Mde, ce vreţi... femeile. Nu trageţi cu puşcociul!

SCHIMBAREA DE ATITUDINE
Cu toată aversiunea  mea faţă laptopuri, amicul meu îmi zice acum (pentru că l-am sunat să-l descos) că după atâţia ani, tot are laptopul respectiv, ba chiar, jucărica mişcându-se destul de frumuşel pentru un sistem (la purtător) achiziţionat acum ani buni. Iată cum judecam eu prost laptopurile, doar pentru că mă supărase un ,,craptop" aparţinând altei firme!


Ei, dar fobia în ceea ce priveşte laptopurile... cât şi în cazul mai nou apărutelor netbook-uri, s-a stins în momentul în care am făcut şi eu cunoştinţă cu ASUS şi anume cu micul Asus EeePc, câştigat în cadrul altui concurs destinat blogărilor fără somn. Faptul că am câştigat tocmai un ASUS a fost întâmplător.
Dar, despre acest netbook v-am tot vorbit; şi nu o dată.
Despre ce vreau să vă vorbesc astăzi, de fapt...?
Despre monitorul ASUS câştigat odată cu EeePc-ul, în cadrul aceleiaşi competiţii.

Ei, monitorul ASUS VH222D a făcut un om cu dioptrii, aşa ca mine, să iubească tot ce înseamnă ecran lat.

Dacă până în acel moment nu m-aş fi gândit că un monitor de genul ăstă mă poate ajuta să văd filmele altfel decât cu nasul îndesat în monitor, iată că noul monitor mi-a oferit altă perspectivă asupra vieţii de cinefil chior, aplicându-mi pe faţă un zâmbet larg şi mulţumit.

Ce e ciudat e că ei, cei de la ASUS, zic că e vorba de cel mai mic monitor Full HD.

O fi cel mai mic HD, nu contest, dar pentru mine e mare şi frumos... Ce e mic pentru alţii, e mare pentru mine, vorba aia...
Vedeţi domnilor de la ASUS cum treburile astea devin relative? Apăi să nu-i dăm noi un pupic lui Einstein că a inventat o vorba mare de care mă pot folosi eu acum?

Astfel, am scăpat eu de nişte fobii, dar mi-am creat nişte obsesii.
Pentru că, începând cu prima zi în care am făcut rost de noul meu monitor, am început ciclul serilor în care stăteam băgată sub plapumă, tocmai sus, în pat la mine, cocoloşită între perne, la răspântie de plapumă aflându-se doar cei doi ochi pe care îi am în posesie, protejaţi semeţ de o pereche oacheşă de funduri de borcane ochelari. Şi, dacă până să posed (moamă, ce fel sună... ) acest monitor mă mişcam cu un decimetru la juma' de oră până ajungeam să sorb din priviri monitorul, de la fericitul eveniment, garantez că prind pânză de paianjen în acelaşi loc (departe de monitor... că văd şi aşa), până ce se termină minunăţia mea de film. Cu o diagonală de 21.5 inch şi 16:9 cu rezoluţie de 1920×1080 pixeli, cine să se mai plângă?

Şi apropo de minunăţia mea de film... Ca să vedeţi că orice minune vine cu efecte secundare... De când mi-am făcut rost de noul monitor, na-o bună că draga mea mămică a prins gustul de a se uita cu mine la filme.

Apăi bun, ,,şi care-i problema?" a-ţi putea voi zice... Păi cum care?? Problema e că niciodată nu ne nimerim la gusturi, aşa că... mă trezesc destul de des cu replici ca: ,,auzi dragă, da' un Perry Mason n-ai? ... că filmele tale n-au niciun Dumnezeu!".

Uneori îmi pare rău că n-are buton de mute. Mama, nu filmul...
Ei, da' cu toate astea, e femeie de treabă... aşa ca mine, de altfel... iar monitorul o splendoare!

Şi, că tot vorbirăm de splendori, hai să vă zic o chestie... Monitorul meu face parte din categoria ASUS SPLENDID™, în consecinţă, chiar dacă stau eu la cucuieţii din deal, hăt în patul meu... tot văd figurile clar, florile flori... peisajele peisaje. Fără culori şterse, fără pixeli denaturaţi... fără bătăi de cap!
Dar, femeia tot femeie... când o pui alături de tehnologie e ca şi cum ai pune baba alături de mitralieră... pentru că, deşi monitorul meu prezintă patru funcţii draguţe precum: scenary, night view, theatre sau game, eu tot pe una dintre ele mă fixez. Ori pe care ar fi setat, claritatea e ireproşabilă, oricum.

Pe cuvânt de pasionat de fotografie!

Cu toate astea, lenea îmi e încurajată şi de faptul că ,,micuţul" are capacitatea de a-şi ajusta automat imaginea, cu o rată de contrast de 20.000:1, cât şi trei tonuri predefinite: natural, reddish (mai spre roşu, aşa) şi yellowish (nu nu, nu o ,,dorinţă galbenă"... ci mai spre gălbior). Concluzia? Tot să stau lungită în pat la filme, cu floricele pe braţe.

Chestia drăguţă e că şi spiritul meu artistic e completat de designul monitorului; textura mai că o confunzi cu cea a unui pian. Cum să vă zic, dă un cu totul alt aer camerei mele (a se observa în fotografia alăturată). Plus cable manager şi butoane ergonomice. Să nu mai zic de vederea laterală. Oricum aş sta, stau ca un paşă, pentru că am toate condiţiile asigurate...  Aş mai spune, aş mai povesti din viaţa mea tumultoasă şi plină de evenimente răsunătoare dar... prefer să...

...mă bag la film, şi nu orice film...  Lie to me... (că tot am monitor full HD ASUS şi pot vedea detaliile filmului în toată splendoarea lor... )

A tastat din capul patului pentru BLOGWARS,

Iulia Diana Mihai

A doua şansă (Tehnologia 3D ASUS)

Stranie mai e viaţa... Stranii mai sunt şi lucrurile care ţi se întâmplă uneori. E ca şi cum cineva acolo sus se chinuie să-ţi demonteze toate credinţele, gândurile... tot. 

Dar, să mă prezint. Mă numesc Adrian şi mă declar fericit. M-ar fi putut chema şi Marius... ba chiar m-ar fi putut chema Ionuţ. Asta nu ar fi avut nici cea mai mică importanţă, pentru că tot fericit aş fi fost. Da! Uite... ,,Fericit” ar fi fost un nume potrivit pentru mine! 

Şi, pe cuvânt dacă acum câţiva ani aş fi putut anticipa ce urma să mi se întâmple.

Să vă povestesc. Nu am fost niciodată un tip extrovertit. Ba chiar am avut tendinţa să mă închid în mine mai mereu. Câteodată atât de mult, încât nu-mi ştiai nici voia nici nevoia. Aşa sunt eu... n-ai ce să-mi faci.

Cam din motivul ăsta am şi pierdut-o pe ea. Şi, Doamne cât de mult o iubeam! Atât de mult încât i-aş fi pus luna la picioare. Cu toate astea, ceva din fiinţa mea a făcut-o să plece. Tocmai pentru că nu am avut curajul la momentul potrivit să îi spun că lumea fără ea e seacă şi urâtă, iar că viaţa mea, trăită fără ea, e degeaba. 

În ziua în care a plecat, orice gest al ei aproape că mă implora să îi zic că o iubesc. N-am făcut-o. Şi a plecat. A întors spatele şi tot ce am mai auzit a fost zgomotul tocurilor ei îndepărtându-se. Rămăsesem ca un prost cu mâinile atârnate, fără nici cea mai mică putere de a alerga după ea, de a-i spune că o iubesc de mor. 

Agonia mea s-a perpetuat timp de doi ani. Până m-am angajat ca şi game developer într-o companie multinaţională. Ăla a fost biletul meu de ieşire din lumea depresiilor zilnice.

Peste un an deja creasem primul meu joc. Ceva cu nişte monştri. Nu vă bat capul cu asta... pentru că nu despre primul meu joc vreau să vă vorbesc. 

Ci despre al doilea. 

Al doilea a fost cel ce m-a transformat într-un om fericit, aşa cum menţionam la începutul povestirii.

Cum să vă zic... Am recreat-o pe ea. Am recreat la milimetru situaţia din acea zi nefastă.

Numai că, în jocul meu, ea nu ajungea să plece... pentru că în jocul meu aveam să primesc o a doua şansă ca să fac totul bine... aşa cum ar fi trebuit să fie... să nu mai fiu laş... 

Am fost de asemenea primul şi singurul meu fan. Nu aş fi împărţit un asemenea joc cu nimeni. Aşa că, în fiecare seară, mă închideam în camera mea şi dădeam play. 

Au urmat cei mai fericiţi ani din viaţa mea... în care eu îmi incepeam o relaţie cu femeia pe care o iubeam şi în care continuam să fim fericiţi... chiar dacă totul se întâmpla virtual.

În ajutor mi-a venit şi noua tehnologie 3D de la Asus. Totul a mers ca o mănuşă.

În primă instanţă am mers pe grafica 3D potrivită unui desktop. Cu ajutorul acestei tehnici, camera mea s-a transformat într-un sanctuar dedicat ei... 3-dimensional Full HD 1080p, VG236H  cu o rată de refresh de 120Hz frames ...HDMI incorporat, Versatile Comfort şi design ergonomic! ... iată reţeta succesului pentru ca totul să pară totul real! Iar asta nici nu mi-a fost greu de realizat, având în vedere că aceste echipamente sunt compatibile cu majoritatea sistemelor. 

Ce mai... Splendid Video Intelligence Technology, în adevăratul sens al cuvântului!

 

 

Şi a fost... chiar dacă mulţi nu ar include o astfel de experienţă în sferele normalului, pentru mine totul a fost cât se poate de real. 

La un moment dat, implicarea mea în jocul creat de mine a devenit atât de persistentă, încât episoadele din fiecare seară, în care eu îmi trăiam relaţia cu ea deveniseră insuficiente. 

Îmi trebuia ceva mai mult! Mult mai mult... 

 

Aşa că mi-am achiziţionat şi un laptop G51J 3D pe care îl puteam folosi absolut peste tot. 

Relaţia mea devenise astfel completă.  

Placa video NVIDIA® GeForce™ GTX 260M  cu 1GB DDR3 VRAM avea grijă de asta! Performanţa CPU... de invidiat şi ea... ,,Power4 Gear Hybrid".

Ochelarii compatibili 3D aproape că deveniseră parte din stilul meu vestimentar. 

Totul devenise perfect! Greşeala mea fusese remediată de tehnologie. 

De ce vă povestesc toate lucrurile astea? E destul de simplu... Tocmai pentru a dovedi că nu e atât de greu să primeşti o a doua şansă... 

Vorba englezilor: ,,There is a God!". Şi mai ştiu o vorba mare, tot a englezilor... ,,God works in mysterious ways!" 

Şi, pot afirma cu mâna pe inimă că nu aş fi reuşit să fac asta fără ajutorul celor de la ASUS. 

...Chiar dacă... uneori mă întreb oare ea ce mai face... Oare e fericită? 

A scornit povestea pentru BLOGWARS,

Iulia Diana Mihai