Azerty - schimbarea la faţă

logo Azerty

Despre celebrul magazin online Azerty am discutat si am tot răs-discutat. Şi anul trecut şi anul ăsta. Diferenţa dintre anul ăsta şi anul trecut este faptul că acum, Azerty s-a schimbat la faţă. Iar, când zic schimbat la faţă, mă refer strict la site şi la look-ul acestuia.

Sinceră să fiu, am fost plăcut impresionată de ceea ce am văzut. Nu de alta, dar vechiul look îmi părea uşor obositor: multe elemente înghesuite, toate prezentate egal (dimensiune, culori, etc), de nimic în mod special nu ieşea în evidenţă, aducând mai mult cu stilul site-urilor anilor '90 decât cu cel al anilor în care ne aflăm. Nu c-aş avea ceva cu anii '90, Doamne fere', chiar nu! Anii '90 plus anii '80 au farmecul lor. Însă, când vine vorba de anumite lucruri, evoluţia e mai mult decât bine venită.

Print-screen site Azerty.ro

Şi, iată că evoluţia s-a produs, şi arată aşa!

Ca să fiu cât mai clară, am să o iau sistematic...

Look-ul

Cum am zis, 10 cu felicitari pentru look-ul aerisit. Vine ca o gură de aer proaspăt în comparaţie cu vechiul skin al site-ului, ce, pe mine mă făcea să apăs butonul ăla simpatic de X. Ei, acum lucrurile stau altfel! Chiar am răbdare să răsfoiesc. În plus, nu numai că am răbdare, dar începe să-mi şi placă!
Produsele sunt extrem de uşor de găsit, puse pe categorii bine stabilite, evidenţiate aşa cum se cuvine!
Fundalul alb în contrast cu albastrul categoriilor oferă o perspectivă vizuală demnă de rangul site-ului.
Toate sunt la vedere! În concluzie, bilă foarte albă pentru acest aspect!

Promovarea

Şi aici aş acorda o bilă albă. Pentru ce? Pentru slide-ul poziţionat chiar în centrul ferestrei. Se pare că, cei de la Azerty au învatat cum stă treaba cu ,,am văzut, mi-a plăcut, ce rămâne de făcut" când vine vorba de strategii de marketing. Bravo lor.
Plus că exact sub slide-ul de care vă vorbeam, mai întâlnim o mică şmecherie de marketing, şi anume cele două categorii ,,îţi recomandă" şi ,,lichidare de stoc". Ei, la prima categorie vom întâlni produse ori cu reduceri substanţiale, ori produse cărora li s-au ataşat o serie de cadouri tentante (am văzut că unele dintre ele pot avea chiar şi câte 4 cadouri). Categoria ,,lichidări de stoc" deja vorbeşte de la sine: reduceri masive, aşa cum se face pe la lichidările de stoc, Azerty fiind şi ei în trend.

Produsele

Aici aş avea de comentat câteva chestii. Poate nu am observat eu, poate nu m-oi fi uitat unde trebuie (dar chiar dacă e aşa, tot nu-i vina mea, e vina lor pentru că n-au făcut search-ul accesibil), dar, lipsesc din stoc produse esenţiale.
Cum să vă spun, ce-i drept că n-am cum să mă pricep la toate categoriile de produse exsitente pe site, dar vă zic o categorie unde mai ştiu cât de cât: cea foto. Ei, ca să fiu sinceră, eu deţin un Nikon D60. Bun, şi ca nikonist înrăit, ce-am zis eu, că nu mi-ar strică să văd ce accesorii Nikon au cei de la Azerty pe-acolo. În primul rând, m-am uitat la obiective. Şi, ce să vezi: obiective pentru Nikon nema! Singurele obiective existente pe site sunt unele pentru camere Sony (mi-a picat pe mână aşa ceva şi nu m-au încântat în mod deosebit) şi pentru Canon (ok, ok, oi fi eu nikonistă, dar recunosc valoarea celor de la Canon). Cu toate astea, pentru tăticul lor nipon, Nikon, nimic! Cum se poate aşa ceva?
Le sugerez celor de la Azerty să-şi angajeze oameni care să stea tot timpul pe site-urile şi forumurile de fotografie, să observe ce anume se cumpără, ce doleanţe au cei pasionaţi de fotografie. Dacă nu vor face asta, riscă să rămână cu cele 4-5 obiective pe stoc forever and ever.
În alte categorii nu mă bag. Nu-mi dau cu părerea acolo unde nu mă pricep.

Facilităţi

Ca să mă reîntorc la nota pozitivă a postării, vă spun ce mai observ eu frumos pe-aici. În primul rând, observ cu plăcere că există un sistem de rate bine pus la punct prin CETELEM şi prin BRD. Cu sistemul de rate BRD recunosc că n-am avut tangenţe până acum (în afara unui card Visa, care nu mă ajută la prea multe chestii), dar, către cei de la CETELEM doar cuvinte de laudă. Mă bucură să văd că şi cei de la Azerty au ales să colaboreze cu ei.
Apoi, rubricuţa de ,,suport" zic că este mai mult decât bine-venită! Unde mai pui că e aşezată fain-frumos la vedere sus, deci nu trebuie surfat prea mult pentru a găsi ajutorul de care avem nevoie. Iar dacă dăm click pe-acolo, observăm că ni se explică pas cu pas tot ce trebuie să facem în caz că dorim să achiziţionăm ceva.
Alt lucru care mi-a plăcut este faptul că Azerty are blog, are Facebook şi mai are şi Twitter. După cel din urmă nu mă dau eu în vânt, dar, recunosc că e destul de popular, în consecinţă, existenţa unui cont pe Twitter e mai mult decât util unui site ce-şi doreşte promovarea la cote înalte. De newsletter nu mai zic nimic, pentru că e deja o practică veche, dar, totuşi, bine că există!
Am să mai menţionez de magazinul propriu-zis cu pagină dedicată, incluzând o hartă plus câteva poze din care se poate face o idee clară asupra lucrurilor. Altă bilă albă.
Ce m-a frapat este faptul că Azerty.ro si Microsoft au făcut front comun şi-au lansat o super ofertă.
Cum stă treaba, la orice sistem cumpărat, programul îţi oferă în schimbul sumei suplimentare de 200 lei calculatorul gata brănduit cu frumuseţe de sistem de operare. Faza faină e că în momentul în care alegi să-l cumperi fără sistem de operare, plăteşti adiţionat mult peste 400 lei. Deci, iată unde e investiţia!
Sau, poţi face ca mine. Probabil ştiţi că sunt marele câştigător al concursului de blogging Blogwars. Ei, ca şi câştigător al unei sume frumuşele (în voucher de cumpărături de la Asus) mi-am achiziţionat, nu unul, ci două laptopuri. Buba e că le-am comandat cu FreeDos. Aveţi idee cât m-am chinuit să instalez Windows 7 pe ele? Aproximativ 3 zile. Nu de alta, dar Windows 7 cam schimbă macazul când vine vorba de instalări, lăsându-i pe nostalgicii XP-ului cu buza umflată. Până la urmă, am rezolvat eu situaţia, că-s fată deşteaptă, dar, dacă eram şi mai deşteaptă, comandam laptopurile cu sisteme gata instalate şi-mi scuteam neuronul de atâta chin.

Şi-un reproş...

Clar, Azerty are haine noi, e frumuşel, are o grămadă de opţiuni... dar, nu are plată prin Paypal, iar aici aş da o biluţă neagră. Nu ştiu despre alţii, dar eu majoritatea plăţilor pentru serviciile de article writer pe care le prestez le primesc prin Paypal. Treaba cu Paypal-ul e că nu e tocmai compatibil cu orice gen de card de pe la noi. Şi, ce e cel mai nasol e că nu e compatibil cu genul meu de card. În consecinţă, o parte din banii primiţi prin acest seviciu mi-i folosesc achiziţionând produse online. Acum, eu aş tot achiziţiona şi de la Azerty, dar, dacă n-au opţiunea, eu ce să fac? Mă duc şi cumpăr din altă parte! Nu vreţi voi, domnilor de la Azerty, să mă faceţi să-mi cheltuiesc bănuţii pe la voi?

Pentru Superblog 2010, etapa 31, Azerty,

Iulia Mihai

Aventurile lui PC Man

Virus Man ameninţa să distrugă toată reţeaua de computere de pe întreg mapamondul.
Lumea era în alertă.
Preşedintele Statelor Unite deja decretase starea de urgenţă, dându-l pe Virus Man în urmărire generală.
Singura şansă ca lumea să fie absolvită de acest răufăcător ce ameninţa să readucă omenirea în Evul Mediu, era PC Man.

Însă, cum PC Man era în vacanţă pe o insulă fără conectivitate la internet (el însuşi alegând varianta asta pentru o deconectare totală), Virus Man îşi făcea de cap în voie, înmulţindu-se peste măsură. Ba chiar, profitând de lipsa îndelungată a lui PC Man, răufăcătorul îşi făcuse o adevărată armată de mici delicvenţi informatici, formată din Trojani şi Worms.

Lumea nu mai putea continua aşa! Situaţia devenea din ce în ce mai disperată! Grupajele de ştiri erau ocupate doar cu aceasta catastrofă ce se abătuse asupra planetei noastre! Fără tehnologie, totul avea să se năruiască. Toţi se întrebau: ,,UNDE ESTE PC MAN? ÎL VREM PE PC MAN!".

Preşedinţii celor mai importante state din lume se aliaseră, cerându-i lui PC Man să apară de unde este ascuns şi să salveze omenire, însă, degeaba! Viitorul era în mâinile acestui nelegiut ce pusese gând rău tuturor, pentru că PC Man... nicăieri.

Însă, într-o bună zi, dintre frunzele cocotierilor de pe insulă, PC Man debui un sunet ce semăna cu un strigăt de ajutor, totul datorită super-funcţiei sale de ,,aud tot ce mişcă". În momentul ăla, îşi dădu jos cămaşa înflorată, îmbrăcând constumul de super-duper-erou.

-Aceasta este o treabă pentru PC Man! îşi spuse eroul în timp ce-şi ridică muşchii spre cer.

În momentul următor, se urcă în super maşina lui de super-duper-erou, un superb Lamborghini (şi-l cumpărase ca să-i arate lui Batman că şi el poate să aibă o maşină tare).
Ca vântul şi ca gândul, PC Man ajunse în mijlocul evenimentelor, acolo unde Virus Man şi gaşca lui de prieteni îşi făceau de cap.

-Tu, de 'colo, infecţie, încetează imediat ceea ce faci, că de nu, vei avea de-a face cu furia mea nemărginită! spuse PC Man cu mâinile în şold.

-Ia te uită, le-a venit eroul! Ce faci băi, pisi-man, mai trăieşti? Aşa erou eşti tu? Ai idee cât rău am făcut eu în lipsa ta? Şi tu ce făceai? Căsuţe din bambus pe insule pustii! Halal!

-Renunţă, Virus Man! Acum sunt aici şi îţi voi anihila orice răutate în ceea ce priveşte sistemul informatic!
-Măăi, măăăi, dar ce maşină frumoasă ne-am tras! spuse Virus Man zâmbind puţin invidios. Batman ştie că îl copiezi?
-Dacă ai vorbi mai puţin şi ai lupta mai mult, ar fi mai bine, spuse cu o voce gravă şi masculină, eroul nostru, PC Man.
-Ne luptăm imediat, dudule, dar, ia spune, ăsta e un Lamborghini? completă Virus Man cu ochii în inimioare.
-Da, e un Lamborghini. E micul meu tăuraş. Sunt foarte mândru de el. Are foarte mulţi cai putere, get it? Taur cu mulţi cai putere... râse PC Man puţin sughiţat.

Virus Man ridică dintr-o sprânceană... ,,...mulţi muşchi, creier puţin, clar!"... completă el aproape în gând la adresa lui PC Man.

Însă, dialogul nici nu apucă să se sfârşească, că mintenaş începu o luptă crâncenă între cei doi, sătui, probabil, de atâta lipsă de activitate.
Că vorba aia, şi eu, privindu-i pe cei doi de după un colţ, începusem să cam casc de la trăncăneala lor. 

La scurt timp după începerea luptei, deja nu se mai vedea nimic în văzduh, totul fiind acoperit cu un smog uriaş.
Când şi când se mai puteau vedea lasere luminoase şi câte un ,,auuu, m-ai lovit!" . Paw! Paw! Poc! Trosc! Buf!
Eu, de după colţ nu prea ştiam cine e lovit, cine a picat, cine a zis ,,au". Dar, la un moment dat, smogul se clarifică puţin, dându-mi voi să-l văd pe PC Man ce îl strângea pe Virus Man de gât.

-Măiii, PC Man, te poţi da mai la dreapta puţin? Nu îi văd prea bine faţa lui Virus Man, când îl strângi de gât... spun eu deranjată de condiţiile proaste de vizionare.

PC Man, cât şi Virus Man se uitară atât de urât la mine încât ideea de a prostesta îmi dispăru cât ai zice ,,popcorn".

Melodia de bătălie! aka. coloana sonoră

 

Fumul se înteţi iar, şi brusc se auzi un ţipăt extraordinar, cât şi sunetul unui demaraj de maşină. Lamborghini lui PC Man o luă la goană pe străzi, iar Virus Man după el! Se pare că se întâmplase ca situaţia să se schimbe.
Bolidul gonea cu o viteză impresionantă, în timp ce răufăcătorul sufla cu mici worms înspre el. Designul aerodinamic al maşinii făcea să ricoşeze orice atac al lui Virus Man.

Însă, la un moment dat, ne mai putând să suporte atacurile care se îndeseau, PC Man hotărî să-şi parcheze Lamborghini după o clădire şi să folosească super-funcţia de metamorfozare.

Astfel, după ce apăsă butonul de panică, Lamborghini lui PC Man începu să scoată fum, zgomote ciudate în timp ce caroseria i se îndoia cu scopul de a se transforma.
După multe pârâituri, troscăituri, Lamborghini se transformă într-un laptop de o frumuseţe rară, ce semăna izbitor de mult cu bolidul.

-Ia te uită, cred că am să-mi redenumesc jucărica. Din Lamborghini simplu, am să îl numesc ASUS VX6 (Asus de la as, V de la viteză, X de extrem, iar 6... datorita numărului meu preferat!) îşi spuse PC Man mândru. Nici nu ştiam că se poate transforma în laptop! Ia te uită! continuă el, mândru. 

Cu ocazia asta, îi veni şi o idee, dacă şi-ar da jos costumul de super-duper-erou şi s-ar preface că e un om obişnuit ce navighează liniştit pe internet, cu ajutorul laptopului său, l-ar putea păcăli pe Virus Man, suficient timp cât să găsească soluţia ideală pentru a-l nimici!
Aşa că, îşi luă poziţia şi aşteptă. Curând îşi făcu apariţia şi Virus Man.

-Hei, băiete, ai văzut un fraier cu muşchi pe-aici?
-Nu, n-am văzut niciun fraier cu muşchi. Muşchi are, dar nu-i fraier deloc, spuse PC Man în timp ce îşi muşcă limba!
-Ahaaa! Tu eşti! Te-ai dat de gol! Da'... unde ţi-e maşina aia faină, băi?
-Ei, vrei tu să le ştii pe toate... uite am trasnformat-o în laptopul ăsta, răspunse PC Man.
-Băăăi, băiete, dar ce laptop frumos ai... Maaamă, ce mi-ar plăcea să-l virusez puţin, răspunse Virus Man, pofticios.
-Peste cadavrul meu, infectatule!
-Ok, mie-mi convine! Muahahahahahahah! ...dar, ia stai... pot să mă uit şi eu puţin? Te rooooooooog?
-Promiţi să nu-l virusezi?
-Proooomit, PC Man! Hiiiii, ia te uită ce frumos! Are USB 3.0, difuzoare Bang & Olufsen, Windows 7 Home Premium pe 32 bit, HDD de 320 GB cu 5400 rotaţii pe minut, un dual core Intel Atom de 1.83 GHz, mmm... cât de bine sună! Şi cât de bine arată! Plus că mai are şi Bluetooth 3.0!!!
-Da, şi are e construit în jurul platformei nVidia Ion cu Optimus! Dig this!
-Vaaai, ce frumos e, ce frumos e, ce frumos e!!! Mooor după el!!!

Şi, în timp ce se minuna Virus Man de performanţele cât şi aspectul exterior nervos al laptopului ASUS VX6, PC Man profită de ocazie şi îl atacă folosind super săgeată invizibilă de scurtcircuitat răufăcători.
Virus Man se prăbuşi la pământ. Cu ultimele forţe îi spuse lui PC Man:

-Auzi, eşti şmecher... niciodată nu am ştiut unde te-ai născut, ce naţie eşti...
-În România.
-... se înţelege, voi ăştia, sunteţi şmecheri încă din faşă.
-Da' mori dracu'odată! spuse PC Man plictisit de pălăvrăgeala inamicului său!
-Omule, un singur lucru îţi mai spun! Mişto chiloţi de latex... Îţi stă straşnic în ei...
Acestea fură ultimele cuvinte ce Virus Man le mai putu rosti.

Şi uite-aşa, cu ajutorul şmecheritei native şi al metamorfozării perfecte a bolidului Lamborghini în laptopul ASUS VX6, PC Man salvă lumea!

Şi-am încălecat pe-un Lamborghini, şi v-am spus povestea ghini.

Pentru BLOGWARS, 

Iulia Mihai

Povestea unui DJ

Numele meu este Daniel, iar, în cele ce urmează, am să vă povestesc cum mi-am văzut eu visul cu ochii.
Ştiţi, de când eram copil, tot ce am vrut să fac a fost să devin DJ. Într-o oarecare măsură, nu aveam niciun fel de speranţă că aş izbândi. Prea mulţi tineri ce aveau aceleaşi apiraţii cu ale mele ca să fiu tocmai eu luat în seamă.

Cu toate astea, prietenii mă încurajau mereu, spunându-mi că visele se urmează, nu se renunţa la ele, iar în şansă se crede. Uneori era cam greu să îi ascult. Nu de alta, dar nicio casă de discuri la care trimisesem materiale, nu îmi răspunsese favorabil, asta în cazul în care îmi răspunsese în vreun fel.

Trimisesem zeci de demo-uri. Niciun rezultat. La un moment dat, mi-am pierdut atât de tare încrederea în sine, încât aproape că am renunţat. Mi-am zis că, dacă tot nu mă acceptă nimeni, de indicat ar fi să păstrez dj-iala la nivel de pasiune. Să o închid între cei patru pereţi ai camerei mele, şi acolo să rămână!

Până într-o zi, când a venit la mine Ionuţ, cel mai bun prieten. Ziua aceea a schimbat totul pentru mine. Povestindu-i lui Ionuţ prin ce dramă existenţială treceam, şi zicându-i cum că ar fi bine să mă reorientez, să-mi fac rost de un job normal şi să las naibii prostiile, el a ridicat din sprânceană, n-a zis nimic şi m-a rugat să îi dau şi lui să asculte ceva mixat de mine.
Am cotrobăit în dulapul meu cu demo-uri, am scos trei casete MC şi câteva CD-uri şi le-am dat pe rând, play.

-Omule, mixezi fain tare, dar pe aşa ceva înregistrezi tu?
-Păi dacă altceva n-am avut până acum...?
-Măi, isteţule, nu-i de mirare că nu te-au căutat ăştia! Sunetul lasă răăău de dorit! Degeaba ai tu talent la mixat, dacă înregistrările sunt slabe rău din punct de vedere al sunetului! Hai că am eu o idee. În format măcar mp3 le ai?
-Le am pe undeva prin comp.!
-Bun, ia dă-le! Am eu o soluţie pentru probleme tale. Fii atent, mi-am cumpărat de curând un super laptop. Abia lansat, de la ASUS. S-a făcut mare vâlvă pe seama lui... Şi nu degeaba! Ia, dă mp3-urile să-ţi demonstrez!

În momentul următor, Ionuţ a scos cel mai frumos laptop pe care îl văzusem până în momentul acela. Designul m-a frapat încă de la început! Nu mai văzusem nimic asemenea până atunci. Părea desprins din filmele SF.

Mi-a luat mp3-urile cu mixajele, le-a introdus în laptopul ASUS NX90 şi a dat play.

Ceea ce am auzit în momentele următoare a fost uluitor! Parcă nici nu erau compoziţiile mele! Sunau divin.
Wow! Chiar eram special. Lucrul aceste mă convinsese!
L-am întrebat pe Ionuţ cum de este posibil ca un simplu laptop să redea atât de fidel sunetul, ba chiar să îl înfrumuseţeze cosiderabil, la care, el mi-a spus că, acesta nu este doar un laptop, aşa cum spusesem chiar eu.

Iar aspectul exterior nu era singurul atu al acestei jucării tehnologice. Se pare ca ASUS NX90 dispunea de tehnologia SonicMaster, plus o sumedenie de inovaţii hardware şi software, puse la dispoziţie de Bang & Olufsen ICEpower, cunoscuţi pentru înalta tehnologie, când vine vorba de audio. Un amplificator si cele mai bune camere de rezonanţă, cele mai noi codecuri, absolut totul lucra împreună pentru ca mixurile mele să sune de-a dreptul divin! Placă de bază ASUS cu chipset Intel HM55 şi placă video ASUS Geforce GT 335M! Iată primul pas spre reţeta succesului! Iar, cireaşa de pe tort o reprezenta cu siguranţă Intel Core i7, procesorul miraculos.

După ce mi-a fost explicat de către Ionuţ cum stau treburile în ceea ce priveşte partea tehnică, tot el, mi-a propus ca la următoarea reprezentaţie, să-mi împrumute laptopul acesta, pentru a putea auzi şi cei de la casele de discuri adevăratul meu talent.

Zis şi făcut! Şi uite aşa am devenit eu celebru! Reprezentaţia a fost un succes. Ba chiar am reuşit să fac şi un mic videclip pe care l-am prezentat tot cu ajutorul laptopului ASUS NX90, imaginea completând sunetul cu o diagonală de 18.4 inch.
Compoziţiile mele s-au auzit până la ultimul suneţel! A fost mirific!

Din primul meu câştig ca şi DJ, mi-am cumpărat şi eu un laptop asemenea lui Ionuţ, iar lui Ionuţ i-am dat o navetă mare de bere plus garanţia că îi voi fi mereu prieten!




Pentru Superblog 2010,
Iulia Mihai

Epoca 3D: Realitate relativă: Sfârşitul lumii

Nu cred că am mai văzut lumea de afară de câţiva ani. Dacă mă uit în calendar, cică am fi în 2017. Ce an... cifră imposibilă...
Uite că a trecut şi 2012... şi 2013... chiar şi 2014 şi suntem încă în picioare. N-a fost să fie niciun cutremur, nicio inundaţie majoră... nicio catastrofă ieşită din comun.

Da, au mai murit ceva oameni de bătrâneţe, s-au mai înecat vreo doi-trei... pe ici-pe colo, dar, în general totul e neschimbat. Cel puţin aşa cred...

Cum vă ziceam, eu n-am mai ieşit din casă de câţiva ani. Mi-am spart toate oglinzile. Intenţionat, nu de alta... Nu am nevoie de nimeni şi de nimic ce ar putea veni din exterior. Nici măcar de propria-mi imagine.

Am tot ce-mi trebuie aici. Ce am aici, în încăperea mea, cu siguranţă nu ma poate dezamăgi. Deşteaptă am mai fost să-mi iau din 2010 tot ce aveam nevoie. Şi, cum de regulă sunt una din cele mai pretenţioase fiinţe existente, am luat ce e mai bun.
Şi, ce poate face fericit un om ca mine, decât nişte echipamente 3D? Că vorba aia, numai astfel de echipamente mă puteau ţine pe mine în casă atât timp, nu?

Să vă povestesc o zi normală din viaţa unui pustnic? Să o fac? Bine, bine, mai uşor cu entuziasmul, că vă povestesc acum!


Dimineţile sunt întotdeauna cele mai grele... Nu reuşesc niciodată să mă desmeticesc în timp util. Din cauza asta pierd mult timp. Nu-mi place să pierd timpul! Time is money spune o vorba veche, iar eu îi dau dreptate. Cu toate că în stadiul în care mă aflu eu, banii îmi sunt mai mult decât inutili. Nu mi-a mai cerut nimeni de mult bani nici pe facturile de energie electrică, nici pe nimic. Nu ştiu exact ce se întâmplă. Se pare că în sfârşit am intrat în simbioză perfectă cu lumea înconjurătoare: eu nu le ies în cale, ei mă lasă să exist în voie. Sau aşa îmi pare mie...
Beau uneori o cafea dimineaţa. Şi cam atât... De mâncat, mai rar. Nu de alta, dar îmi lipseşte cu desăvârşire pofta de mâncare. O fi de la entuziasm, de la adrenalină, cine ştie... ideea e că eu sunt fericită!

La micul dejun îmi car de regulă laptopul 3D după mine. Am un ASUS G73J, de care sunt foarte mândră. Pun frumos pe nas ochelarii stereoscopici aferenţi... şi cerul este limita! Micul dejun absolut perfect! Tehnologia  nVidia 3D îşi face treaba admirabil.
Am uneori senzaţia că cei de afară fac cam multă gălăgie, aşa că dau sonorul jocului meu 3D mai tare... Aşa! Acum nu se mai aude hărmălaia de afară...

Prânzurile mă prind mereu în faţa desktopului... Am binevoit în 2010 să-mi achiziţionez şi un monitor 3D.
ASUS VG236H a fost alegerea mea. Se pare că ştiu să fac alegeri potrivite.
Fiecare moment al zilei trebuie asezonat cu ceva diferit. Tocmai de asta mi-am creat câte un ambient pentru fiecare moment al zilei în parte. Am măsuţa mea, cu monitorul meu... ataşat de desktopul tot de la ASUS.
Uneori, când mă plictisesc de jocuri, mă mai uit la câte un film 3D.
Nu pot să înţeleg de ce de ceva vreme nu mai apare niciun film nou... Oamenilor le lipseşte probabil imaginaţia. De ceva vreme, reiau filmele. Nu că ar fi asta o problemă, că vorba aia, de fiecare dată când revăd un film, pricep cu totul altceva din el...
Aş prefera ca lumea de afară să nu mai fie atât de gălăgioasă totuşi...

Serile mă găsesc cocoţată în vârful patului. Revin la laptopul meu. Sau, mai bine zis, el revine la mine. Îl iau pe braţe... îmi pun mouse pad-ul lângă mine, îmi pun ochelarii aferenţi. Măcar acum... pe seară, nu se mai aude gălăgia de afară...Acum mă pot juca liniştită... sau, mai bine, mă pot uita la un alt film...

Noaptea...  Nu am somn. Nu ştiu ce am azi... vreau să ies afară. Nu am mai ieşit de şapte ani. Nu-mi pot cotrola dorinţa de a vedea ce se întâmplă în afara locuinţei mele. Oare ce am? Sunt culmea! Serios că sunt...
Am să ies puţin pe afară. Nu mă pot abţine.

Sunt afară. Afară nu este nimic! Nimic.
...Lumea este distrusă... Totul este doar un mare hău...
Nu ştiu exact de când se întâmplă asta...
De ce auzeam lume râzând... făcând gălăgie? Oare sunt nebună? Sau e doar rezultatul efectului 3D? Sunt sigură, totuşi, că am auzit murmur de oameni. În fiecare zi. Dar, de unde???

Wow... asta nu poate fi adevărat!

...Am să mă întorc în casă... la tehnologia mea 3D. Ce văd afară nu-mi convine.

A tastat din viitor, pentru Superblog 2010, Proba 1: Epoca 3D,

Iulia Mihai

Dacă pe vremea aia ar fi existat un doctor pentru laptopuri...

Îmi amintesc de acum ceva ani... Doamne ce mă mai chinuiam cu laptopul meu, generaţia 1999. Nu spun firma că nu-i frumos, dar clar am să vă povestesc despre el. Nu de alta, dar constat că, după atâţia ani, povestea rămâne epică, iar oamenii încă o ţin minte şi implicit mă asociază pe mine cu acel laptop.

Cam din acel moment, am şi inventat eu un cuvânt nou... ,,craptop" echivalentul laptopului meu din acea perioadă. Cum altfel aş fi putut numi un laptop atât de prost făcut căruia la prima reinstalare de Windows îi face poc display-ul? E normal?... că mie nu mi se pare normal.

Nu ştiu ce anume nu se pupa pe acolo, dar cu siguranţă zeii şi cele sfinte erau împotriva mea. Şi câţi nervi mi-am mai făcut! A fost de comă perioada aia.
Normal, eu, om cu ambiţie mare, nu m-am lăsat până nu am găsit o soluţie de umplutură ca să-mi pot folosi totuşi laptopul cel bolnăvior. Ba chiar, aşa de încurajare, îi dădusem ,,pacientului" şi un nume: Mumu. Poate îi trece supărarea şi îşi revine.

Ei, şi ce-am făcut... mi-am montat o lampă de birou, strategic înspre display-ul laptopului, pentru a vedea cât de cât ce se întâmplă pe la mine prin sistem.

Vedeam? Dacă îmi setam desktopul să fie alb, da... Ce să zic, îmi dezvoltasem un special skill spre a vizualiza ce se petrece.
De filme nici nu se punea problema, la modul cel mai serios. Singurele activităţi ce mergeau dezvoltate cu acel laptop fiind Winamp, messenger (câteodată) şi vizualizarea fotografiilor în tonuri deschise. Dacă lampa se strica, problemă mare.

Ca să nu mai spun că bateria laptopului funcţiona doar conectată la priză şi nici atunci cum trebuie, pentru că nici când venea vorba de subiectul incarcator laptop, lucrurile nu stăteau tocmai pe roze.

Ei, dacă aş fi ştiut eu acum câţiva ani că există oameni care chiar se ocupă cu doftoricirea laptopurilor, probabil l-aş fi dus şi eu pe Mumu al meu la un control, ca să aflu ce anume-i trebuia lui ca să funcţioneze normal.
Şi aş fi pus accentul pe treaba următoare: display laptop. Nu de alta, dar, după câteva luni de utilizare a lămpii, m-am plictisit îngrozitor şi mi-am cumpărat alt sistem.

Cu toate astea, dacă aş fi apelat la servicii specializate, cu siguranţă aş fi scutit ceva bani. Că vorba aia, nu-i acelaşi lucru să schimbi componenta bolnăvioară cu a schimba tot sistemul. Şi mai e o chestie draguţă, serviciile specializate de genul ăsta sunt atât de diversificate şi concentrate pe atâtea mărci şi firme producătoare, că indiferent ce fel de laptop ai avea, e aproape imposibil să nu-l repari cumva, să nu-i găseşti bubiţa şi să i-o pansezi şi tratezi cu o componentă nouă şi strălucitoare.

Dar, dă-i omului mintea cea de pe urmă. Iată că, acum ştiu ce am de făcut...iar era lămpii s-a sfârşit!
Uraţi-mi bun venit în secolul XXI...

Saga Asus U Bamboo

Nu vă voi vorbi nici de Matrix, nici de Terminator... şi nici de Războiul Lumilor.

Cu toate astea, am să vă vorbesc despre lucruri cu poteţial mare de a se întâmpla. Atât de mare, încât, lumea actuală deja a dat drumul unei sumedenii de speculaţii, mai mult sau mai puţin asemănătoare scenariilor ecranizărilor menţionate mai sus.

Deşi trăim într-o lume dependentă literalmente de tehnologie, multe dintre aceste scenarii se bazează întocmai pe o interpretare defectoasă a  tehnologiei... pe firea abuzivă a omenirii.

Se pune accent pe cantitate, excluzându-se cu graţie noţiunea de calitate. Cantitatea, fie că o includem sau nu în aceaşi propoziţie cu noţiunea de calitate, va intra în conflict direct cu protejarea naturii.

De ce? Simplu...
Comercialul va duce mereu la distrugere.
Comercialul este, prin definiţie: superficial, neatent... neglijent.

Pornind de la aceste fapte, iată povestea de astăzi:

 După îndelungi observaţii asupra omenirii, Mama Natură se hotărî să lase semnalele subtile la o parte şi să ia atitudine, cât încă se mai poate face ceva... 

Chiar dacă mulţi o luaseră în derâdere, necrezând în existenţa ei ca şi entitate, iată că veni ziua în care Mama Natură ieşi din conul ei de umbră şi restaură ordinea pe Pământ.  În condiţiile ei, de data aceasta.

Astfel, după noua ordine mondială, Pământul avea să arate ca un paradis Amish, tehnologia fiind total interzisă, considerată de către Mama Natură pricipala responsabilă pentru poluarea şi degradarea planetei.


Cu toate acestea, Mama Natură nu uita de copiii ei, chiar dacă ei o supăraseră, distrugând prin neatenţia lor, aproape tot ce fusese odată frumos.


Astfel, ea organiza anual şedinţe, preluând plângerile oamenilor.


Cum şedinţa anuală dintre Mama Natură şi reprezentantul oamenilor tocmai stătea să înceapă, tânărul Asus (ales de către oameni pentru a le fi reprezentant) aştepta să fie primit.


-Să intre! Spuse Mama Natură.


-Mulţumesc, că m-ai primit, Mamă Natură, spuse Asus.


-Care vă sunt nemulţumirile, copiii mei?


-Mamă Natură, oamenii se plâng de lipsa tehnologiei... Nu se pot descurca fără tehnologie.


-Asta e absurd! Strămoşii voştri cum reuşeau să trăiască bine-mersi fără tehnologie?


-Să-mi fie cu iertare, Mamă Natură, dar nu poţi duce dorul de ceva, când nu ai habar de existenţa acelui lucru. Strămoşii noştri nu ştiau cum este să dispui de tehnologie, pe când noi ştim. Instaurarea ordinii mondiale s-a petrecut acum puţin timp. Nu am avut timp să ne obişnuim!


-Aţi avut puterea liberului arbitru! Aţi dispus de tehnologie! Însă, voi ce-aţi făcut? Aţi folosit-o nechibzuit, până ce aproape m-aţi distrus! Aţi făcut întocmai unui copil ce primeşte o jucărie nouă, iar el, în loc să se joace frumos cu ea, o strică! Asta aţi făcut voi cu tehnologia! În plus, aţi folosit tot felul de substanţe şi materiale nocive mie în construirea terminalelor tehnologice!


-Mamă Natură, cred că ştiu cum aş putea repara ceea ce noi, oamenii, am făcut. Într-adevăr, am fost nechibzuiţi şi am folosit tehnologia aşa cum nu trebuie, dar, eu am soluţia ideală.
Am un proiect de laptop. Unul ecologic, ce nu te va afecta! Dă-mi măcar o şansă să-ţi dovedesc că pot repara răul comis, în numele întregii omeniri!


-De ce aş face asta, tânărule Asus?


-Pentru că nu ai avea nimic de pierdut! Dacă nu-ţi va conveni situaţia, lucrurile se pot întoarce la starea lor iniţială. Doar ai puterea să faci ceea ce vrei tu, nu?


-Bine, tânărule Asus, prezintă-mi noul tău proiect!

-Mamă Natură, îţi prezint noul laptop ecologic Asus U Bamboo! Acesta este proiectul meu!


-Nu arată ca nimic ce am văzut eu până acum, spuse Mama Natură. Din ce material este confecţionat?


-Din bambus. Este biodegradabil, iată, un avantaj pentru protejarea naturii eradicând emisiunile de CO2 cu 12,3 kg per notebook, dar, este şi rezistent la şocuri, ruperi, prezentând o elasticitate mare. Iată că şi oamenii vor fi mulţumiţi! Şi nu vor fi mulţimiţi doar de asta! Vorba aia românească... Împăcăm şi capra şi varza.


-Şi eu cine sunt, tânărule Asus? Capra sau varza? Văd că eşti inventiv, practic, ecologic, dar şi amuzant.  Acum spune-mi, te rog... cum speri tu să obişnuieşti omenirea să folosească acest laptop, după ce, timp de două decenii au fost obişnuiţi să folosească tehnologia de modă veche? Adică, acea tehnologie ,,puternică"...  


-Mamă Natură, eu m-am gândit la toate! Acest laptop nu este mai prejos nici din punct de vedere al performaţei! Prezintă un HDD Sata de 500GB, 7200rpm, în consecinţă, loc suficient pentru a stoca informaţii vitale, pentru a reîncepe o nouă eră, un procesor Intel® Core™ i7 Processor 620M : 2.66 GHz cu Turbo Boost de până la 3.33 GHz; DDR3, display de 15.6" 16:9 HD (rezoluţie1366x768) pe Led, însă... ce e cel mai important, prezintă conectivitate USB 3.0, ca şi îmbunătăţire a ceea ce a existat pe piaţă până în momentul în care tu, Mamă Natură, ai decis să sistezi tehnologia. Oamenii vor mai fi bucuroşi să afle că noul meu laptop dispune şi de unitate Blu-Ray DVD Combo. Să continui?


-Dragule, eu nu mă pricep la detalii tehnice, dar, zic că prea o zici cu patos, din punct de vedere ecologic m-ai convins pe deplin. Fie. Atât timp cât tehnologia va arăta intocmai ca ceea ce mi-ai arătat tu până în momentul de faţă, eu sunt de acord să vă mai acord o nouă şansă. Iar, tu, tinere Asus, vei fi numit regele tehnologiei!


Se spune că, începând cu acea zi, omenirea a început o nouă eră, iar Saga Asus U Bamboo şi-a scris primele file.

Povestea în imagini:

Pentru BLOGWARS,
Iulia Diana Mihai

P.S. Dacă povestea mea s-ar transpune într-o ecranizare, coloana sonoră ar suna cam aşa:

Povestea unui Netbook mic

A fost odată ca niciodată, un Netbook ASUS EeePC Seashell mic mic mic, ce locuia pe raftul unui magazin. La un raft distanţă, locuia un Laptop cu diagonală mare.

-Ce faci? Îl întrebă Netbook-ul pe Laptop.

-Ce să fac... îmi fac bagajele, dintr-o clipă în alta trebuie să vină cineva să mă cumpere, trebuie să fiu pregătit! Dar, tu nu ai să afli niciodată cum e, Netbook-ule! Pentru că pe tine n-o să te cumpere nimeni, niciodată. Lumea e reticentă la indivizii cu diagonală mică, aşa... ca tine.

-De unde ştii asta? Ridică dintr-un beculeţ a mirare, Netbook-ul.

-Simplu! Eşti handicapat, nu vezi? Eşti, pur şi simplu prea mic! Eşti pitic! Mi-nus-cul! Minuscul!

-Nu sunt pitic! Aşa sunt eu! Aşa m-a făcut tata ASUS!

-Prostii. Nu te ambala, că pe raftul ăsta ai să rămâi, spuse Laptopul, răutacios. Nu te va cumpăra nimeni! Se va pune praful pe tine! Se vor plictisi până şi ăştia de la magazin de hazul tău şi te vor returna la taică-tu, ASUS. Eşti prea mic! N-ai să fii niciodată laptop! Ai priceput băi, piticot?

Nici nu apucă Laptopul să zică până la capăt ce avea de gând, că în magazin intră Iulia, o blogăriţă pasionată de excursii şi fotografie.

Cum Iulia tocmai se pregătea să plece într-o excursie peste hotare, se hotărâse pe ultima sută de metri să-şi achiziţioneze un computer portabil pentru a-i servi ca suport şi editor de fotografie, la vizionarea unui film sau în oricare altă activitate ce ar putea delecta şi scoate din plictiseală o domnişoară plimbăreaţă.

Nehotărâtă de felul ei, Iulia ceru sfatul sales consultant-ului. După ce îi explică motivele pentru care vrea să-şi achiziţioneze un computer portabil şi la ce ar urma să îl folosească, acesta i-l recomandă Iuliei pe Laptopul cel răutacios.

Mustăcind mulţumit, Laptopul cel răutăcios spuse în timp ce sales consultant-ul îl ridica de pe raft cu scopul de a-l împacheta:

-Vezi, băi, Netbook piticot, că am avut dreptate? Vezi? Or să-ţi putrezească circuitele pe raftul ăsta! Plus că ai să faci schizofrenie la ram-i! Ha, ha!

Nu apucă Laptopul să îşi termine toată fraza, că sales consultant-ul îl scăpă din mână pe podea, de greu ce era, iar Laptopul cel îngâmfat şi răutăcios, se făcu praf şi pulbere.

-Aşa-i trebuie, grăsanului! După ce că e supraponderal, mai are şi difuzorul mare! Bombăni Netbook-ul...

În momentul următor, Iulia îl observă pe Netbook-ul cel mic pe raft şi spuse:

- Ia uite, cât de mic e! Nici nu îl observasem de mic ce e! E tocmai ceea ce vroiam eu! Mic şi drăguţ! Ia te uită, arată ca o scoică! Şi încape perfect în bagajele mele, că şi aşa pe celălalt m-aş cam fi chinuit să-l îndes în geantă! Îmi spuneţi câteva lucruri despre el?

-Eee PC 1008HA (Seashell) este un netbook ultrasubţire 1” (2,54cm) cu o diagonală de 10,1cm., cântărind doar 1,1kg, cu un design elegant, după cum şi observaţi, de fapt. Dotat cu un spaţiu generos de stocare, cu o valoare de 160GB, plus 10GB Eee Storage gratuit, Netbook-ul se laudă, în pofida dimensiunilor sale reduse, cu o conectivitate exemplară la reţelele Wireless, folosind Wi-Fi 802.11n, însă fiind apt şi pentru a fi conectat la reţele de internet clasice ,,pe fir”.

-Aţi menţionat de Eee Storage... ce înseamnă? Întrebă Iulia.

-Cunoscut şi ca WebStorage, aceasta este o modalitate de stocare a datelor online, într-un spaţiu predefinit şi primit cadou de la ASUS, odată cu acest Netbook.

-Aaaaa, foarte tare! Şi, spuneţi-mi, ce alte funcţii mai are acest Netbook?

-Aţi spus că sunteţi pasionată de fotografie, în consecinţă, trebuie să fiţi pasionată şi de Photoshop, astfel, 1GB de memorie RAM şi un procesor Intel Atom N280 cu 1660 MHz şi o memorie cache de 512KB cred că vă va fi mai mult decât suficient pentru instalarea unui CS3! Plus că, tot în pofida dimensiunilor sale reduse, posedă un acumulator cu o autonomie reală de 6 ore.

-Vai, este perfect! Şi aşa că acolo unde merg eu, mai rar cu prizele! Îl iau!

***

Povestea spune că, începând cu acea zi, Iulia şi Netbook-ul Eee PC 1008HA (Seashell) au devenit cei mai buni prieteni, jucându-se împreună cu Photoshop-ul, urmărind filme şi ,,dându-se” pe internet cât e ziua de lungă.
Iar, pentru că orice prieten bun trebuie să poarte şi un nume, Netbook-ul a primit numele de Mumu.

 (poveste bazată pe întâmplări reale)

Se spune chiar că, atunci când Iulia a trecut vama, bagajul ei de mână, conţinându-l pe noul ei prieten, Netbook-ul mic, Seashell, a cântărit nici mai mult, nici mai puţin de 10kg (greutatea admisă), situându-se la limită.

Astfel, Netbook-ul a fost într-adevăr alegerea potrivită! 

Chiar şi în eventualitatea în care Laptopul cel răutăcios nu ar fi murit, izbit fiind de podeaua magazinului, el tot nu ar fi fost, în condiţiile astea, o alegere potrivită, cel mai probabil îngreunând bagajele şi complicând situaţia.

Concluzia? 
Nu contează înălţimea, ci contează isteţimea! ...aşa cum spunea o reclamă din vremea copilăriei Iuliei.

Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus poveste-aşa!

Pentru concursul BLOGWARS, a recepţionat şi transmis,
Iulia Diana Mihai. 

Over!

De ce netbook? Citeşte ca să vezi de ce...

Deşi, la începutul începuturilor mă declaram total împotriva laptopurilor şi a tot ce înseamnă componentă mică şi greu de schimbat (în cazul în care se strică), iată că părerea a reuşit să mi se schimbe în timp.
Motivul e simplu: timp de câteva luni bune, am avut ocazia să bibilesc, foiesc, chinui, un netbook.
Chiar dacă primele contacte cu acest netbook nu au fost tocmai dintre cele mai prietenoase, scorpia fiind, fireşte, eu... cu timpul, ne-am acomodat unul cu celălalt, ba chiar am reuşit să ne împrietenim, iar, când a venit clipa despărţirii, ne-a fost rău şi am vărsat lacrimi amare. Amândoi. Despărţirea s-a produs din motive independente de mine...

În concluzie, articolul de astăzi îl scriu  în cunoştinţă de cauză.
 Cum spuneam mai sus, cu mult timp în urmă nu găseam utilitatea unui netbook. Nu atât timp cât în ,,gospodărie" exista un desktop bunuţ cu care se putea face treaba. Însă, cu timpul am reuşit să descopăr ce se ascunde în spatele nebuniei de a avea un netbook cât se poate de portabil şi de util!

Da, într-adevăr, în zilele noastre, netul e cam pe toate drumurile şi pe toate terminalele mobile. Cu toate astea, altfel navighezi pe un telefon, altfel pe un mini laptop. O zic din experienţă, pentru că am avut de-a face cu toate formele de internet posibile...

Să zicem că, prin absurd, eşti pasionat e fotografie, aşa ca mine... şi mai deţii şi un blog, tot aşa ca mine, dar, nu ai timp de stat în faţa calculatorului ,,cu fir", pentru că, paradoxal, mai şi munceşti, aşa ca mine.

Ce faci? 
Cum rezolvi?
Cum îmbini utilul cu plăcutul?

Simplu: îţi achiziţionezi fain-frumos, un laptop, şi-ai rezolvat!

Pentru că, pe un laptop, dacă e cazul unuia dintr-o generaţie ceva mai nouă, poţi instala foarte frumos un Photoshop CS3, beneficiezi de wireless (în cazul în care nu ai stick de net mobil), plus că, în cazuri de plictiseala maximă, poţi viziona un film, fără să fii deranjat de nimeni şi de nimic.

Unde mai pui că, în zilele noastre, ,,ăstea mici" dispun de acumulatori mai mult decât competenţi, ce pot atinge şi 7-8 ore activitate neîntreruptă.
Cum am zis, eu chiar ştiu ce zic. Am fost sceptică, am testat, şi m-am liniştit. Acum sunt chiar fan. Şi nu, nu e exagerat termenul.

Pentru o credibilitate sporită, voi lua spre puricare următorul laptop:  

HP - 210-1040eq 

(ce poate fi studiat şi - sau cumpărat de pe sit-ul celor de la www.evomag.ro)

O voi lua, astfel, de la calendele greceşti:

Procesor

 Intel®, Atom ™, aceasta fiind o marca a personal computer-elor pitice, exact ca acesta. Tot din proprie experienţă vă zic că nu are de ce să vă sperie denunirea drăgălaşă şi atomică, procesorul făcând faţă excepţional provocarilor, viteza fiind şi ea una acceptabilă, şi anume de 1660 MHz.

Memoria RAM

Suficientă pentru a nu face boom în mijlocul unei operaţiuni importante, cam de 1024 MB, cu posibilitatea de a se face upgrade până la un  2048 MB.

 Hard Disk Drive/Unitaţi Optice 

 Un SATA de 250 GB cred că e mai mult decât suficient pentru un calculator alternativ...  zic eu...  Un aspect uşor neplăcut îl reprezintă lipsa unităţii optice... însă, cu puţină renunţare la conservatorism, se poate trece peste. Oricum, din câte prevăd eu, unităţile optice vor avea, în scurt timp, cam aceaşi soartă pe care au avut-o şi unităţile floopy. 

În concluzie, nu trebuie să ne bosumflăm, ci să privim totul ca pe un upgrade la viitor.

Video 

Şi din punctul ăsta de vedere, se poate zice că nu am nimic de reproşat, pentru că, monitorul de 10,1 inch, cu rezoluţie de 1024x600, zic că este perfect pentru activităţile de zi cu zi ale unui om mereu pe fugă, mereu ocupat, mereu dornic de a fi online.

Despre placa video, nu spun decât următoarele: Intel Graphics Media Accelerator 315. Voi hotărâţi dacă e, sau nu, la nivelul aşteptărilor voastre. Pentru mine, om ce bloguieşte, photoşopează şi se uită la filme, s-a dovedit a fi mai mult decât perfectă.  

Aaaa, să nu uit! Are şi cameră web! 

Sunet

Difuzoarele, deşi nu sunt tocmai compatibile cu petrecerile dnb, există... cu toate că aş prefera să ataşez nişte căşti audio bunuţe, sau eu ştiu, un sistem... ceva, pentru o fineţe şi o claritate a sunetului, din aia de care-mi place mie... Odată ataşate căştile, placa de sunet reuşeşte să facă treabă destul de bună: 3D Sound Blaster Pro compatible sound 16 bit - ei, cum sună? 

 Conectivitate

Trei porturi USB zic eu că sunt mai mult decât suficiente... unul pentru stick-ul mobil, altul pentru mouse, altul să fie acolo!

Ca orice mini computer care se respectă, are Mufă RJ-45, conector VGA Monitor Extern, mufă căşti sau boxe. Ce e musai (adică, un fel de must, dar foarte românesc) e cititorul de carduri. Şi pentru că e musai, el există!

Acumulator

Li-Ion, 3 cell. Nu ştiu despre exemplarul în cauză, dar acumulatorul netbook-ului meu, făcea faţă multor ore de stres - din partea mea.

Dimensiune

Iată că am ajuns la subiect mult disputat şi în viaţa de zi cu zi. Dacă în mod normal, the bigger, the better, iată că în cazul ăsta, ne place less is more.  
268 x 178 x 22.9/28... cam astea sunt coordonatele...  

Pentru că şi kilogramele contează, spun că HP-ul nostru cel mic, ar intra lejerel la categoria muscă, pentru că se mândreşte cu o greutate de numai 1.2 kg.

Treaba care pe mine mă încântă maxim e că netbook-ul e ROŞU. Da, da, da... oi fi superficială, oi fi femeie, dar asta e... îmi place carcasa, mai ales pentru că e roşie. Hai, liber la mitralieră!

DE UNDE CUMPARĂM?

De la EvoMag, pentru că:

1. Primim cadouri: husă Compaq pe măsura lui plus mouse optic.
2. Pentru că e roşu.
3. Pentru că e la reducere: de la 1.466,75 Lei la 1.399,00 Lei
4. Pentru că putem face rate online.

my Craptop

Cum am început eu să folosesc un calculator, zău dacă-mi mai amintesc, atât de mult a trecut.
E clar că, fiind o generaţie învechită (eu, nu calculatorul!) primele mele tangenţe IT-istice, nu s-au întâmplat pe-acasă pe la mine, ci pe undeva pe la un Net Caffee.

Ei, şi, ca orice copil internaut, sala de internet de la colţul blocului a devenit loc de randez-vous, loc de băut multe beri cu ceilalţi copilaşi jucăuşi, locul unde se asculta rock şi unde se dădea din plete. (Da, ştiu, era o sală de net specială...).
Când s-a închis (deşi noi o falimentasem oarecum... desconsiderând faptul că scopul principal al sălii era de a scoate profit, nu de a ne găzdui pe noi...) am plâns cu toţii... şi cu lacrimi amare.

Următorul pas din viaţa mea de mic internaut, s-a numit Mumu.
Ce era Mumu? ...sau mai bine zis, CINE era Mumu?
Păi hai să vă zic despre Mumu.
Mumu e un laptop generaţia 1999, învechit chiar si pentru timpurile în care mi l-am achiziţionat. Îmi amintesc ca şi cum ar fi fost ieri... deşi momentan Mumu a ieşit la pensie iar acum îşi face veacul sus pe mobilă la mine. (uneori mă mai urc să îl şterg de praf)la vremea lui a fost mare crai.

Puţin cam grăsuţ pentru standardele actuale laptopo-fotomodelistice, dar eu eram mulţumită, chiar si de cei 4GB aferenţi harddiskului incorporat şi de cei 90 şi ceva de RAM. (Mda, ştiu. Sună incredibil).
Mumu şi-a făcut datoria cu sfinţenie timp de 3-4 luni, până când m-am hotărât să îi reînsprospătez Windows-ul (98 bineînţeles!).
Toate bune şi frumoase până la primul restart când monitorul Mumului meu a clacat, n-a mai suportat contactul cu viaţa şi a facut poc.

Partea hazlie este că pocul ăsta nu a fost chiar de tot.
Dacă te uitai dintr-o anumită poziţie, eventual luminat cu lampa, observai că poţi totuşi opera pe Mumu.
Era ca şi cum la Mumu al meu în casă se stinseseră toate luminile, iar eu trebuia să bâjbâi cu lampa ca să intru pe messenger sau să ascult muzică, sau cine ştie ce să mai fac eu. Aşa că, ce-a urmat a fost o luuuuungă perioadă în care Mumu al meu şi lampa au devenit nedespărţiţi.
Iarna ca iarna, că ţinea becul de la lampă de cald, dar vară mărturisesc cu mâna pe inimă că nu era easy cake să stai cu ditamai sursa de căldură lângă tine.
Aşa că, împătimita de internet din mine s-a înarmat cu şerveţele pentru a-şi şterge surplusul de apă de pe faţă şi a continuat să navigheze fără oprire zi şi noapte.
Chiar dacă această perioadă s-a derulat mai mult vara decât iarnă, tocmai atunci am început să prind gustul nopţilor pierdute discutând pe messenger, până la cântatul cocoşului.
Odată cu asta, mi s-a dezvoltat şi o aptitudine: cea de a înjura odată la 10 minute.
Cu toate astea, am mers mai departe şi am rezistat cu stoicism condiţiilor vitrege.
Ba chiar mi-am învăţat şi prietenii cum să îl utilizeze pe Mumu: întoarce lampa spre el şi priveşte puţin dintr-o parte!
Partea bună e că am inventat un cuvânt nou.
Cum laptop era un cuvânt mult prea sofisticat pentru el, am ales să îi zic craptop. Că îi plăcea, că nu-i plăcea, nu l-am întrebat. Cert e că i se potrivea noua titulatură de minune.
Mă gândesc să merg la OSIM să-mi pun amprenta pe cuvânt.

După câteva luni bune de funcţionare în acest fel, am decis că ar cam fi cazul să las deoparte laptopurile şi pe Mumu şi să trec la nivelul desktop. Şi uite aşa l-am scos pe Mumu la pensie.
Cu toate astea, Mumu va rămâne mereu pe mobila mea şi în sufletul meu, pentru că în jurul lui se strâng multe amintiri mai mult decât preţioase pentru mine.

Articol scris la sugestia gălăţeanului Gabriel Ursan pentru http://www.worldsmarthosting.com/