Sfârşitul lumii e atunci când vreau eu!

...Nu, nu cred că e nici în 2012, nici în 2013 şi nici în 2014 aşa spun canalele de media mai nou. O fi, când o fi... oricum, nu cred că are vreo importanţă când e. Pentru că, indiferent când o fi, nu putem face absolut nimic pentru a întrerupe procedeul de purificare... pric foc, apă şi ce-o mai fi. (expresie auzită la televizor, nu-mi daţi în cap)

Nu mă afectează subiectul pentru că îmi amintesc prea bine ce tămbălău a fost în anul 2000 când alte predicţii ale nu-ştiu-căror babe descreierate ce ghiciseră ele în Biblie, urmau să ia naştere într-un mod miraculos. Ba chiar, tot atunci îmi amintesc că se zvonea cum că acel şfârşit al lumii avea să se întâmple din cauza lui Bill Gates. Ce vină avea magnatul? Păi, în opinia aceloraşi babe, calculatoarele ar fi fost setate să existe doar până în anul 1999, de aici rezultând că în momentul în care gongul ar fi bătut de 2000, toate sistemele ar fi luat-o de la 0, reducând toate informaţiile stocate tot la 0, de aici, ka-boom, apocalipsa, explozii, fericiri, nenorociri. Iată că babele informatice nu au avut dreptate nici de data asta, iar calculatoarele lui Gates au ştiut să numere şi dincolo de 2000. Pfiu!

Acum, altă belea. Anul 2012, televiziuni ce se folosesc de imaginile devastatoare din fecala aia de film cu acelaşi nume (personal, eu nu am putut să mă uit până la capat - şi nu, nu m-a speriat, doar că mi s-a întors stomacul pe dos) and soooo on. Şi, dacă data fatidică n-o să fie în 2012, clar va fi în 2013. Explicaţia va fi simpla: calendarul maiaş nu se suprapune cum trebuie şi de aici confuzia.

Eu nu am de gând să-mi cumpăr nici buncăr, nici să mă panichez şi nici să-mi deschid un cort vrăjitoresc în faţa scării de bloc. Nu că nu m-ar tenta să fac un ban cinstit până la tragicul eveniment, dar, sfârşitul lumii va fi atunci când voi vrea eu să fie. Sfârşitul unui om reprezintă, dacă vreţi, un sfârşit de lume în sine. Pentru toţi cei ce au murit de-a lungul vremii în războaie, de foame, de boli ori moarte naturală, lumea s-a sfârşit. 

Şi da, cred în reîncarnare...  Găsesc o explicaţie deja-vu-urilor, însă niciodată nu apucăm să ne amintim pe deplin totul din viaţa precedentă, aşa că, o altă viaţă, un alt început. Poate doar cu mici frânturi din cea trecută. Aşa, ca şi teaser. Un fel de cine-ai fost şi ce-ai ajuns. Dar sfârşitul lumii s-a produs pentru tine. De fiecare dată când ai murit.

Revenind la ce ziceam... What does one care după ce nu mai e? Îi mai pasă de 2012? 2013? 2145? Nu. Ştiţi voi cum se spune... după mine, potopul.

2012

Recomand vizualizarea la mărime originală

Pentru mai multe fotografii, sunteţi învitaţi să daţi click pe I am Winter (locul unde îmi ţin toate fotografiile grămadă).

Ce mă, ești gay?

Mă calcă pe nervi urât de tot o fază. ...Dar, să o iau de la alpha state.

Stăteam eu pe Facebook (da, stăteam pe Facebook, și ce?) și mă uitam, în lipsă de altă ocupație, pe la pozele amicilor. Când am terminat de urmărit pozele amicilor, am trecut la amicii lor. Cel puțin la cei a căror poze nu erau puse sub imperiul secretoșeniei. Și ajung la o anumită poză a unui anumit tip. Băiat frumușel, chiar extra frumușel, pozat la bustul gol.

Ok, nimic anormal până aici. Poze cu băieți frumușei la bustul gol a mai văzut internetul. Să vedeți câte a văzut hi5-ul, în vremea lui de glorie.

Ei, și mă uit, așa, absolut întâmplător la comentariile atașate de poză, când, ce observ... Un tip, altul decât proprietarul pozei, comenta de zor cum că ,,ce, mă, ești gay?”. Protagonistul pozei, ca să dovedească că nu e deloc pussy-like, răspunde la fel de răstit și de bărbătește ,,ce-ai, organ sexual feminin! îmi plac femeile! ce? ești tu?”.

Wow, foarte manly indeed. Aproape că îmi vine să plâng când observ atâta masculinitate pe aceași pagină de Facebook. Ăștia doi se ponegreau de zor, folosind apelativul de gay ca și cum ar fi fost un lucru rău.

Guess what!? Nu e nici lucru rău, nici lucru bun. Pur și simplu este! Și categoric nu substituie vechile și clasicele ,,tâmpitule”, ,,idiotule”, sau așa cum îmi amintea cineva zilele trecute, arhi-cunoscutul ,,handicapatule”. Nu că ăsta din urmă n-ar intra tot la un soi de discriminare, dar... măcar cu ăsta ne-am obișnuit cu toții, și hai să fim serioși că mulți dintre noi nici măcar nu ne mai gândim la sensul corect și inițial, atunci când îl folosim cu scopul de a da în cap verbal cuiva. Cu toate astea, nu văd un viitor de genul ăsta cuvântului ,,gay”. Nu-l văd să-și denatureze sensul așa cum ș-i l-a denaturat cuvântul ,,prost” în timp.

Pe cuvânt dacă înțeleg. Ce e așa rău să fii gay?

Ce e mai aiurea e că, dacă o femeie mai e privită cum mai e... că vorba aia, e kinda kinky să vezi două tipe în anumite momente, doi bărbați au încă ștreangul legat perment de gât, deși ne lăudăm că mai avem puțin și suntem martorii îndepărtatului an al apocalipsei maiașe, 2012.

Lăsați domnule oamenii să fie fericiți! Atât timp cât nimeni nu atacă sexual pe nimeni, de ce te-ar durea pe tine că x sau z e gay? În plus, de ce ai folosi orientarea lui sexuală pentru a-ți jigni semenul? Nu de alta, dar poate se trezește vreunul să te folosească pe tine ca și sinonim pentru jignirea respectivă.

Să dau un exemplu? ,,Băăăăi, Vasile!” (îmi cer scuze eventualilor Vasilici din sală; numele este ales la întâmplare). Ei, cum sună? Te simți bine? Radiezi de fericire?

Ce-i drept, pe partea feminină nu am auzit jigniri de genul... sau poate nu sunt eu destul de umblată prin lume. Femeilor li se spune: lesbiene, dykes, butches, ș.a.m.d. doar dacă sunt. Chiar și așa, și cu apelativele astea am eu o mică problemă.

Oamenii ar trebui lăsați să iubească pe cine vor. Nimeni nu e stăpân pe viața nimănui, și tocmai de asta, nu ar trebui să se impună, să existe restricții, convingeri de piatră și capete seci. Cu atât mai mult nu cred că are nimeni dreptul să folosească o anumită caracteristică a unui individ, pentru a defini tot ce e mai urât pe lume.

Liber la comentarii, nemulțumiri, indignări, (înjurături nu, că nu e voie).

Cot-codac! Vine şfârşitul lumii!

E clar! Nu mai avem zile multe de trăit! Vine sfârşitul. Nu în 2012 cum era de aşteptat, ci acum! În momentul ăsta! Aşa că, cei ce dispuneţi de automobile cu propulsie nucleară, navete spaţiale, aripi sau buncăre, luaţi măsuri, că în situaţii de genul ăsta nu e vreme de stat cu mâinile în sân, fraţilor! 

...sau, puteţi simplu să nu vă mai uitaţi la televizor şi să nu mai daţi crezare scenaritei apocaliptice şi aducătoare de rating a oamenilor de televiziune din ţara noastră. E clar... aşa cum ne merităm conducătorii, ne merităm şi jurnaliştii, scriitorii, oamenii de rând, poliţiştii, ş.a.m.d.

Despre ce vorbesc aici... Na-ţi-o bună că apare cracterul la Ocna Mureş. Catastrofă! Zece metri adâncime, diametru tot de zece... Teroare, plânsete, disperare. Textul aferent ştirii? ,,Sfârşitul e aproape". 

Da, bineînţeles. Oricum nu aveam niciun dubiu! Adevărul e că şi când au erupt Etna şi Vezuviu, pun pariu că aşa au zis şi-atunci, doar că nu existau televiziunile. La fel ca acum, babele cotcodăceau, găinile şoşoteau (ups, invers!).

E un crater, oameni buni! Un simplu crater! La fel ca cel de acum un an ce a apărut pe faleza Dunării, la Galaţi. Nu de alta, dar şi-atunci a fost mare tam-tam, mare! Că altfel, oamenii nu pot, dacă nu scot ei sunete şi chiuituri. Nu se poate altfel, dom'le! 

Guess what: planeta nu stă pe loc. E normal să existe prăbuşiri de teren, curtremure, deplasări de falii, etc! De ce credeţi că geografia se schimbă constant? Păi, dacă nu se mişcau plăcile tectonice mai existau munţii? Nu mai existau, că nu se mai încreţea nimic! Totul rămânea la stadiul de veşnică şi plictisitoare câmpie! 

Muntele Kilimanjaro

Să luăm de exemplu Kilimanjaro... Din câte am învăţat eu la şcoală, ăsta s-a format din încăpăţânarea a două falii ce s-au încălecat. Ei, dacă nu erau schimbările astea, mai exista muntele pe care acum atâţia fac tururi de forţă? Nu! Ba chiar, hai să vă zic o chestie de să vă speriaţi! Se zice că muntele se înalţă în fiecare an cu ceva centimentri! Haideţi, faceţi-vă cruce, că asta e clar treabă necurată!

Ei, cam aşa şi cu cele cratere. Şi, dacă s-a prăbuşit terenul la Ocna Mureş, ce? Aşa se mai prăbuşeşte terenul câteodată! Ghinionul ălora de şi-au pus centrele comerciale prin zonă. Cu toate astea, eu sunt sută-n mie că nu vine niciun sfârşit al lumii. Cel mult, se mai face loc de o nouă mare, un nou ocean, un nou continent... dar sfârşitul nu-i aproape! 

E normal ca lucrurile să se schimbe. Aşa cum un om îşi mai schimbă câteodată freza, hainele sau stilul, aşa şi planeta se mai plictiseşte câteodată de look-ul ei şi face o schimbare!

E pur si muove

În ziua în care m-au trimis înapoi în timp să le prezint celor din 2010 noua Toyota, mi-au revoluţionat şi mie viaţa...

Naiba ştia că or să mă trimită în România... naiba ştia unde urma să mă teleporteze... Cu toate astea, e datorită celor de la Toyota! Numai din cauza noului automobil cu funcţie specială de teleportare, am ajuns să experimentez aşa ceva.

Să vă povestesc cum a început totul... Abia ieşisem de pe băncile facultăţii, când, cei de la Toyota au catadicsit să dea un concurs, cum c-ar angaja promoteri de imagine. M-au văzut pe mine mai cu moţ şi pac, m-au angajat. Eu de refuzat, n-am refuzat, că vorb-aia, să lucrezi pentru Toyota, o firmă cu aşa tradiţie, nu e lucru puţin...

Ei, când m-au angajat ei, era cam prin 2057. În momentul ăsta suntem în 2060, iar ei tocmai ce-au lansat noul model Toyota Auris'60s, şi aşa inovatori cum îi vedeţi... ce-au zis ei... că. dacă maşină cu teleportator au, om care să le facă reclamă au (eu), ce-ar fi să ne întoarcem în timp (eu şi super-maşina) şi să-i dăm peste cap pe neandertalii ăia din 2010.

De ce au ales anul ăsta, habar nu am... Or avea cei de la conducere ceva în minte. Cu toate astea, cred că am să profit de ocazie şi să-mi vizitez bunica, pe Iulia Mihai. Lumea spune că am fi semănat mult... iar eu vreau să mă conving exact cât de mult. Ba chiar, mama mi-a dat numele ei...

Ei, şi m-am urcat eu în Toyota Auris '60s, am setat camera web să înregistreze tot ce mişcă, am setat şi anul teleportatorului... am tastat mintenaş 2010, şi-am plecat.

Nu mai făcusem asta niciodată. Mă jur că mi-era o frică cum nu îmi fusese nici când îmi dădusem licenţa. Mă gândeam ce se întâmpla cu moleculele în timpul teleportării...? Aveau să se dezintegreze doar ca să mă întegrez la loc în 2010? Şi dacă se întâmpla asta.... oare nu ar fi avut de suferit spiritul meu? Nu de alta, dar ţin la chestiile astea paranormale... aşa cum ţinea şi bunica mea. Numai că ea nu avea habar de atâtea chestii de câte am eu...

Dar, uite că tot am făcut-o.

Şi n-am păţit nimic... ba chiar am ajuns într-o stare destul de bună la destinaţie: în 2010.
Drumul nici nu l-am simţit, atât de lin s-a desfăşurat. Iată că cei de la Toyota ştiau ei ce ştiau. Liderul tot lider rămâne.

În 2010 nu era deloc aşa cum îmi imaginasem... nu-mi imaginam ca oamenii să fie atât de proşti. Toţi aleargau de colo până colo de teama anului 2012. Ce i-a mai păcălit sistemul şi pe ăştia! Iată cum doar câteva minţi luminate ale marketingului mondial, pot alerta o lume întreagă atât de tare, încât să se ascundă toţi ca nişte şoricei prin găuri. Ei le spun buncăre... eu le spun găuri neaerisite.

Mi-am parcat Toyota mea Auris '60s pe prima străduţă. Când cei din 2010 au vazut-o, nu au reacţionat în mare fel, pentru că, cei de la Toyota au făcut acest model să nu difere mult ca şi design, faţă de cele existente pe piaţă acum 50 ani. Un soi de modă vintage. Bine, că diferenţele se vedeau, dar, doar la nivel de ochi de cunoscător. Tocmai de aia, primele reacţii nu au fost tocmai cele scontate.

Însă, misiunea mea era să le arăt celor din 2010 ce minunăţii face această nouă invenţie. Aşa că, m-am aşezat în faţa maşinii şi am început să le vorbesc trecătorilor despre ea.
Sigur, unii m-au crezut nebună, alţii au râs, dar, câţiva tot s-au oprit să asculte ce am de zis... iar, pentru ăia, merită să povestesc cum stau treburile. Apoi, zic eu că le-aş fi făcut un mare bine să le demonstrez că această maşină este cu adevărat din viitor. Nu de alta, dar aşa le-aş fi putut dovedi că toată tevatura aia cu 2012 e o mare-mare prostie.
Mulţi m-au mai crezut nebună... dar, aveam un scop nobil, aşa că nu mă puteam lăsa intimidată de câteva păreri înapoiate. Mă simţeam ca şi Galileo, când le-a spus contemporanilor săi: E pur si muove! 

-Fugi dom'le tare, asta nu-i din viitor! Aţi făcut voi o şmecherie de marketing, crezi că noi nu ştim. Spuse un individ sceptic din mulţime.

-Oameni buni, ideea e să credeţi, iar că e din viitor, am să o demostrez! Uitaţi... una din şmecheriile viitorului este chiar varianta avansată a motoarelor hibrid. Voi ziceţi că aveţi probleme cu un consum enorm de carburant, da? Ei, genul ăsta de motoare vă va ajuta să treceţi peste ceea ce se numeşte acum ,,cea mai mare problemă de ordin ecologic". Dacă nu se adoptă mai repede acest gen de tehnologie, când vine vorba de dinamica auto, zic că sunteţi în mare pericol ca toată natura să fie dată peste cap urât de tot. Sfârşitul lumii din 2012, vă zic eu că n-o să vină, dar, sunteţi la un pas de alt dezastru, unul ecologic, ce e posibil să rivalizeze la mustaţă cu prea-minunatul 2012. Iată de ce trebuie adoptat încă de pe acum acest tip de motor! Astfel, maşina de faţă, cu propulsie integrală hibridă, vine în întâmpinarea tuturor problemelor, de orice gen ar fi ele! Cuvintele cheie sunt: Auris Hybrid Synergy Drive (HSD).

-Bun, e logic ce zici, spuse acelaşi individ sceptic, dar, cum ne dovedeşti tu nouă că eşti cu adevărat din viitor?

-Păi, haideţi să setăm teleportatorul peste două minute, iar locaţia, să fie cea de lângă acel copac. În scurt timp, automobilul Toyota va dispărea şi va apărea în acel loc. Iată, oameni buni, cea mai rapidă maşină din lume! Graniţele vitezei au fost, astfel, combătute cu succes!

-Ce legătura are teleportarea cu viteza?

-Păi cum ce legătură, oameni buni?? Este vorba doar despre un nou concept de viteză. Eu am setat teleportatorul ca peste ceva timp să reapară undeva aproape, ca să vă pot dovedi că într-adevăr se teleportează. Dar, el se poate teleporta şi la capatul celălalt al planetei, însă se poate teleporta şi în alt timp. Eu aparţin anului 2060, cu toate astea, sunt aici, nu?

-Ia, nu te mai lăuda atât şi demonstrează!

Odată setată, Toyota Auris'60s dispăru din locul în care se afla iniţial, doar pentru a se re-materializa în locul stabilit de mine, moment în care lumea rămăse uimită.

Se spune că acel eveniment a schimbat lumea definitiv, întâmplarea ajungând să facă ocolul lumii la fel de repede ca şi cum ar fi fost teleportată. De rămas, nu am rămas mult în 2010, pentru că aveam un soi de milestone pe care trebuia să îl îndeplinesc. Cu toate astea, le-am lăsat planurile de super motor hibrid. Nu de alta, dar, dacă l-ar adopta din 2010, clar în 2060 nu ne vom mai chinui atât să restaurăm natura. Secretul teleportatorului nu am putut să îl las. Încă nu e timpul lor să ştie atâtea secrete. Dar, trebuia să le dovedesc cumva că sunt cu adevărat din viitor.

Pe bunica mea, Iulia, n-am găsit-o. Nimeni nu ştie unde locuieşte. Acum ştiu de unde am moştenit fobia asta cu izolarea de restul lumii. Tot ce am aflat este că ar scrie de zor pentru nu ştiu ce concurs pentru bloggeri, Superblog 2010, cam aşa... Mi-aş fi dorit să o cunosc... mult!

Comentariul povestitorului: Nu-i aşa că sigla Toyota parcă e făcută să facă parte dintr-o aşa poveste futuristă?

În plus, lăsând poveştile la o parte, în zilele noastre chiar există aşa ceva, aşa că nu e nevoie să se teleporteze nimeni din viitor. Ce-i drept, teleportator n-are... ÎNCĂ, dar, arată cam aşa:

 Şi da... E PUR SI MUOVE!

Saga Asus U Bamboo

Nu vă voi vorbi nici de Matrix, nici de Terminator... şi nici de Războiul Lumilor.

Cu toate astea, am să vă vorbesc despre lucruri cu poteţial mare de a se întâmpla. Atât de mare, încât, lumea actuală deja a dat drumul unei sumedenii de speculaţii, mai mult sau mai puţin asemănătoare scenariilor ecranizărilor menţionate mai sus.

Deşi trăim într-o lume dependentă literalmente de tehnologie, multe dintre aceste scenarii se bazează întocmai pe o interpretare defectoasă a  tehnologiei... pe firea abuzivă a omenirii.

Se pune accent pe cantitate, excluzându-se cu graţie noţiunea de calitate. Cantitatea, fie că o includem sau nu în aceaşi propoziţie cu noţiunea de calitate, va intra în conflict direct cu protejarea naturii.

De ce? Simplu...
Comercialul va duce mereu la distrugere.
Comercialul este, prin definiţie: superficial, neatent... neglijent.

Pornind de la aceste fapte, iată povestea de astăzi:

 După îndelungi observaţii asupra omenirii, Mama Natură se hotărî să lase semnalele subtile la o parte şi să ia atitudine, cât încă se mai poate face ceva... 

Chiar dacă mulţi o luaseră în derâdere, necrezând în existenţa ei ca şi entitate, iată că veni ziua în care Mama Natură ieşi din conul ei de umbră şi restaură ordinea pe Pământ.  În condiţiile ei, de data aceasta.

Astfel, după noua ordine mondială, Pământul avea să arate ca un paradis Amish, tehnologia fiind total interzisă, considerată de către Mama Natură pricipala responsabilă pentru poluarea şi degradarea planetei.


Cu toate acestea, Mama Natură nu uita de copiii ei, chiar dacă ei o supăraseră, distrugând prin neatenţia lor, aproape tot ce fusese odată frumos.


Astfel, ea organiza anual şedinţe, preluând plângerile oamenilor.


Cum şedinţa anuală dintre Mama Natură şi reprezentantul oamenilor tocmai stătea să înceapă, tânărul Asus (ales de către oameni pentru a le fi reprezentant) aştepta să fie primit.


-Să intre! Spuse Mama Natură.


-Mulţumesc, că m-ai primit, Mamă Natură, spuse Asus.


-Care vă sunt nemulţumirile, copiii mei?


-Mamă Natură, oamenii se plâng de lipsa tehnologiei... Nu se pot descurca fără tehnologie.


-Asta e absurd! Strămoşii voştri cum reuşeau să trăiască bine-mersi fără tehnologie?


-Să-mi fie cu iertare, Mamă Natură, dar nu poţi duce dorul de ceva, când nu ai habar de existenţa acelui lucru. Strămoşii noştri nu ştiau cum este să dispui de tehnologie, pe când noi ştim. Instaurarea ordinii mondiale s-a petrecut acum puţin timp. Nu am avut timp să ne obişnuim!


-Aţi avut puterea liberului arbitru! Aţi dispus de tehnologie! Însă, voi ce-aţi făcut? Aţi folosit-o nechibzuit, până ce aproape m-aţi distrus! Aţi făcut întocmai unui copil ce primeşte o jucărie nouă, iar el, în loc să se joace frumos cu ea, o strică! Asta aţi făcut voi cu tehnologia! În plus, aţi folosit tot felul de substanţe şi materiale nocive mie în construirea terminalelor tehnologice!


-Mamă Natură, cred că ştiu cum aş putea repara ceea ce noi, oamenii, am făcut. Într-adevăr, am fost nechibzuiţi şi am folosit tehnologia aşa cum nu trebuie, dar, eu am soluţia ideală.
Am un proiect de laptop. Unul ecologic, ce nu te va afecta! Dă-mi măcar o şansă să-ţi dovedesc că pot repara răul comis, în numele întregii omeniri!


-De ce aş face asta, tânărule Asus?


-Pentru că nu ai avea nimic de pierdut! Dacă nu-ţi va conveni situaţia, lucrurile se pot întoarce la starea lor iniţială. Doar ai puterea să faci ceea ce vrei tu, nu?


-Bine, tânărule Asus, prezintă-mi noul tău proiect!

-Mamă Natură, îţi prezint noul laptop ecologic Asus U Bamboo! Acesta este proiectul meu!


-Nu arată ca nimic ce am văzut eu până acum, spuse Mama Natură. Din ce material este confecţionat?


-Din bambus. Este biodegradabil, iată, un avantaj pentru protejarea naturii eradicând emisiunile de CO2 cu 12,3 kg per notebook, dar, este şi rezistent la şocuri, ruperi, prezentând o elasticitate mare. Iată că şi oamenii vor fi mulţumiţi! Şi nu vor fi mulţimiţi doar de asta! Vorba aia românească... Împăcăm şi capra şi varza.


-Şi eu cine sunt, tânărule Asus? Capra sau varza? Văd că eşti inventiv, practic, ecologic, dar şi amuzant.  Acum spune-mi, te rog... cum speri tu să obişnuieşti omenirea să folosească acest laptop, după ce, timp de două decenii au fost obişnuiţi să folosească tehnologia de modă veche? Adică, acea tehnologie ,,puternică"...  


-Mamă Natură, eu m-am gândit la toate! Acest laptop nu este mai prejos nici din punct de vedere al performaţei! Prezintă un HDD Sata de 500GB, 7200rpm, în consecinţă, loc suficient pentru a stoca informaţii vitale, pentru a reîncepe o nouă eră, un procesor Intel® Core™ i7 Processor 620M : 2.66 GHz cu Turbo Boost de până la 3.33 GHz; DDR3, display de 15.6" 16:9 HD (rezoluţie1366x768) pe Led, însă... ce e cel mai important, prezintă conectivitate USB 3.0, ca şi îmbunătăţire a ceea ce a existat pe piaţă până în momentul în care tu, Mamă Natură, ai decis să sistezi tehnologia. Oamenii vor mai fi bucuroşi să afle că noul meu laptop dispune şi de unitate Blu-Ray DVD Combo. Să continui?


-Dragule, eu nu mă pricep la detalii tehnice, dar, zic că prea o zici cu patos, din punct de vedere ecologic m-ai convins pe deplin. Fie. Atât timp cât tehnologia va arăta intocmai ca ceea ce mi-ai arătat tu până în momentul de faţă, eu sunt de acord să vă mai acord o nouă şansă. Iar, tu, tinere Asus, vei fi numit regele tehnologiei!


Se spune că, începând cu acea zi, omenirea a început o nouă eră, iar Saga Asus U Bamboo şi-a scris primele file.

Povestea în imagini:

Pentru BLOGWARS,
Iulia Diana Mihai

P.S. Dacă povestea mea s-ar transpune într-o ecranizare, coloana sonoră ar suna cam aşa:

Arca lui Obama: 2012

Da, e la modă 2012. Aşa spun sondajele, aşa spune si box-office-ul.
L-am văzut aseară.
Nici nu ştiu ce sfaturi să dau în legătură cu filmul ăsta, pentru că părerile mele, sunt două (deşi în mintea oricărui om normal ar fi doar una singură - eu am două) şi sunt contradictorii.
Pe de-o parte aş fi vrut să nu mă uit la aşa ceva.
Cum să vă spun, când vine vorba de controversatul subiect 2012, atitudinea pe care o iau de obicei e: măi, mă laşi?
Însă, un film de genul ăsta poate zgudui şi pe cel mai ateu dintre noi.
Probabil că e de la efectele de grafică de-a dreptul mind-blowing, sau de la dramatismul nuanţelor de albastru închis, sau o fi de la faptul că, pentru un film făcut la foc automat, e destul de bine documentat: reuşeşte să strângă la un loc, ca într-un fel de enciclopedie, toate informaţiile prevestitoare de apocalipsă apărute în ultimii ani, dându-le astfel un sens.
Dacă ar fi fost să dau eu un nume filmului acesta, nu l-aş fi numit 2012, ci probabil i-aş fi zis ceva de genul: Arca lui Obama, Revolution.

Las la atitudinea voastră dacă un astfel de film trebuie văzut sau nu.