Părerea mea despre fotografiile de nuntă

Cine mă cunoaște, dar nu așa puțin, ci bine de tot, știe că una din pasiunile mele cele mai nervoase e fotografia. Ce-i drept că încă nu m-am specializat pe o anumită nișă a fotografiei, tocmai de aceea, pot spune că fotografiez tot ce prind. Iar eu de prins, prind destule, având în vedere că am DSLR-ul Nikon absolut tot timpul după mine. Am învățat să-mi asortez gentuța de aparat și la vestimentație elegantă, cât și la cea sport.

Dar, nu despre mine vroiam să vă vorbesc, ci, cu precădere despre unul din genurile comerciale ale fotografiei. Acea nișă extrem de căutată: fotografia de nuntă. Ei, hai să fim serioși că toți ne dorim, ca atunci când ne căsătorim (având în vedere că majoritatea au impresia că se căsătoresc doar o singură dată) să avem parte de cele mai frumoase fotografii. Ei, de cele mai multe ori realitatea nu e chiar atât de plăcută, iar tu, ca li fotograf de nuntă, trebuie să mai ajuți puțin natură, ca de exemplu: să mai ștergi un coș, să mai albăstrești un ochi, să mai scoți din roșeala din obrăjorii saturați de licori bahice, ș.a.m.d. Însă, până la post-editare, există apăsatul pe declanșator, apăsat ce trebuie să se facă în anumiți parametri, tocmai pentru a nu te chinui prea tare la post-editare. Iată căteva chestii de care aș ține eu cont, dacă aș fi în spatele DSLR-ului, atunci când sunt la o nuntă.

Poziționarea subiecților în fotografie

Asa NU!

Asa DA!

Ei, hai să fim serioși că ne-am cam săturat să tot vedem fotografii în care subiecții stau țepeni în centru fotografiei. Ei, tocmai de asta, fotograful are oarecum și-un rol de animator. El trebuie să știe să organizeze fotografia, să dea indicații despre cum și unde ar trebui să stea nuntașii, să creeze situații amuzante pentru a-i face pe aceștia să zâmbească, să gândească ipostaze ieșite din tiparele obișnuite. A se avea grijă la focus, pentru că nimănui nu-i plac fotografiile blurry.

 Mai multe aparate foto!

Poate că nu toată lumea deține mai multe aparate foto la purtător (eu, personal, am un singur DSLR), însă, a avea mai multe aparate cu setări diferite vă poate ajuta să nu pierdeți instantanee cu adevărat demne de o fotografie reușită.

Flash-ul

Sau, așa cum este el cunoscut în mod uzual: blitz-ul. Ei bine, tot de indicat este ca acesta să fie unul atașat și nu acela ce vine la pachet în mod compact, cu orice aparat foto. Explicația e simplă! În primul rând că se vor putea regla intensitățile (iar asta nu numai din menu-ul aparatului), plus că un flash atașat va elimina automat problema ochilor roșii, centru său de lumină concentrându-se unde mai sus de nivelul ochilor subiecților.

 Și... ar fi mult mai multe de zis, dar, până la urmă, fiecare fotograf își face propriile reguli, propriile setări. Tocmai de aia am preferat să mențin discuția la un nivel generalist, pentru ca toată lumea să înțeleagă câte ceva.

Ce trebuie ținut minte este că atunci când ne căsătorim, e musai să apelăm la serviciile unui fotograf nunta profesionist. Nu de alta, dar amintirile de genul ăsta, le avem toată viața.

Pentru Blogawards,
Iulia Mihai și blogul foto Winter.

Linişte deplină

Le chat

În premieră, poftim că pun şi-o poză cu mine. Nu vă obişnuiţi că nu voi continua tradiţia! ... doar că mi-e foarte dragă fotografia asta!

I am winter (II)

Happy Festivus Day

Cum arată 2010 în ultima lui zi

Winter ballad

(

Two faced

The game will not end without you

Acum câteva zile, cineva spunea că pentru a-ţi regla conturile cu sine şi a-ţi pune gândurile în ordine, obişnuieşte să se plimbe prin parc preţ de câteva zeci de minute. Astăzi i-am urmat exemplul. Ce-i drept, nu prin parc m-am plimbat, dar, s-a găsit mintenaş locul potrivit.

Da, atipic pentru mine să mă trezesc la şase, dar, am profitat de faptul că la ora aia, fluierătorii de serviciu, cât şi flirtacii cu experienţă dorm de rup pământul, singurele fiinţe existente şi treze la ora aia fiind eu, nişte ciori, un tip cu un labrador şi un alergător pensionar cu picioare lungi. Toţi inofensivi.

Cu ocazia asta mi-am amintit de un anume revelion, de pe vremea când eram copil, la bunici. Aşa frumos a nins în seara aia, că doişpe noaptea m-a prins pe afară, scuturând zăpada din copaci si confencţionând bulgări. Cât de repede a mai trecut noaptea aia... Deşi eram singurică pe afară, a fost una din cele mai frumoase seri... poate pentru faptul că pe vremea aia îmi eram suficientă. 

De fapt, ca să fiu sinceră, îmi cam eram suficientă până acum aproximativ un an, după care, s-a terminat cu şmecheria când a început să-mi fie insuficientă prezenţa mea.

Cu toate astea, pe o vreme ca asta... la şase dimineaţa niciodată nu recomand ca din căştile mp3-ului să se audă asta (oricât de tare s-ar potrivi cu peisajul falezei Dunării... ):

A doua ninsoare

Plimbarea are uneori darul de a limpezi gânduri...