Dragostea explicată în 7 pași simpli

Vine-vine primăvară. Înainte de asta, vine-vine Ziua Îndrăgostiților. Buuun și pentru ca Ziua Îndrăgostiților să nu se transforme într-un trist: Forever Alone Day, e rost să urmăm câțiva pași simpli pentru a cuceri fata visurilor și a ne asigura că nu vom mai petrece absolut niciun Sfântul Valentin singurei. Spre bună-starea inimioarelor voastre, am pus la punct un ghid simplu de tot. După cum urmează: 

CLICK PENTRU A MĂRI ȘI A BENEFICIA DE O CALITATE MAI BUNĂ A IMAGINII:

Despre ce e vorba de fapt? Simplu! Mai simplu chiar ca povestea ilustrată de mai sus! Cumpără orice cameră de fotografiat compactă CANON de pe site-ul www.f64.ro ori chiar de la showroom în perioada 1-14 Februarie 2012. După ce ai cumpărat-o și intri automat în concurs, mergi la Biserică și roagă-te ca tragerea la sorți să decurgă în favoarea ta iar random.org-ul să te aleagă pe tine fericitul câștigător al weekend-ului de două persoane la Veneția (28 Aprilie - 1 Mai, anul curent). 

http://www.f64.ro/valentinesday.html

Ca să afli mintenaș de ești câștigător au ba, te înscrii fain-frumos la Newsletter-ul F64, urmărești pagina de Facebook F64 Studio, ori citești conștiincios blogul F64. Ori toate la un loc. 

Note de subsol:
1. Prezenta postare face parte din campania Blogal Initiative.
2. Ilustratele celor 7 pași reprezentând desene naive, sunt făcute de mine cu ajutorul unei tablete grafice și a programului Adobe Illustrator.
3. Sursele colajelor sunt acestea:
- pasul 3: print-screen pagina de start www.f64.ro
- pasul 4: imagine cameră compactă Canon Powershot A1200
- pasul 5: imagine Freddy Mercury ”We are the champions” : QuickMeme

Despre fotografie, din nou

Cine mă știe, mă știe... îmi place fotografia (click pe link-ul anterior pentru a vedea exact cât de mult). Și nu puțin, asta e clar! Tocmai din motivul ăsta, am zis că n-ar fi rău să accept propunerea lui Refuzake de a comenta vreo câteva lucruri despre subiectul în cauză. 

După cum se bine știe, fotografie este de mai multe feluri... făcută pentru scopuri dferite. Există în primă instanță fotografii pasionați și atât, și există fotografii comerciali, adică acei oameni ce vin și ne fotografiază atunci când ne căsătorim, ne botezăm copilul, etc. 

În altă ordine de idei, azi am temă să vorbesc despre fotografia de botez ori de nuntă. Ei, bine, recunosc că  acestea nu sunt genurile mele favorite de fotografie, dar cineva trebuie să le facă și pe astea! Iar dacă tot sunt făcute, e musai să fie făcute ca la carte!

Părerea mea e că cei ce se înhamă în a face fotografie de nuntă sau de botez ar trebui să țină seamă de detalii tehnice așa cum un preot ar trebui să țină seamă de Biblie. Categoric nu poți face fotografie de botez sau de nuntă în condițiile în care tu nu știi ce e aia diafeagmă, ori cum s-o setezi, te uiți ciorâș la ISO și funcționezi cu blițul încorporat pe care ți-l oferă DSLR-ul tău. 

Cine e interesat să vadă exact cum ar trebui să arate fotografia profesionistă de nuntă sau botez, e liber să acceseze următoarele link-uri: fotograf nunta bucuresti și fotograf botez bucuresti.

Și, apropo, cine e interesat să participe la un concurs anume, e rugat să îmi trimită un e-mail la adresa iulia at octocat punct org

L-am prins!

L-am prins pe domnul fulg. Zoom pe fotografie. Pentru mai multe fotografii din aceaşi serie, deşi recunosc că mai puţin reuşite decât asta, vă invit să clicăiţi pe I am Winter.

Fotografia e pentru... ea. 

Adevărul despre Familia Adams

Astăzi am făcut o faptă bună. Am descurcat arborele genealogic a domnului Viorel Lis. Poate că domnia sa nici nu ştia că undeva, pe această lume, are un frate geamăn, în persoana lui Fester Adams!

Mi se părea mie doar că Fester n-are cum să semene cu Gomez!  

Imnul  
(recomand vizionarea fotografiei in timp ce  se ascultă imnul)

Dar... să-i urăm casă de piatră. Am auzit că se însoară. Oare cine va fi cavaler de onoare?

Materialul este un pamflet şi trebuie tratat ca atare!

Reputația se câștigă

Acum ceva vreme, când m-am apucat să învăț cum stă treaba cu fotografia și cu prelucrarea din spatele ei, am început să îmi fac conturi pe diferite site-uri destinate fotografilor pasionați (fie ei simpli amatori sau profesioniști). Ei, cam în aceași perioadă am primit și primele critici privind fotografiile pe care le făceam. Unele constructive, altele ușor răutăcioase. Ideea e că din fiecare critică am avut de învățat câte ceva. 

Ei, ce vreau de fapt să spun... Pe site-urile respective existau, cum e peste tot, tot soiul de concursuri cu votare, concursuri cu jurizare, bile albe, bile negre, badge-uri de good photo, great photo, super photo, și așa mai departe. Faptul că ele nu se dădeau musai celor mai bune fotografii, ci mai cu seamă userilor cu ștate vechi, nu e greu de ghicit.

Ce am constat eu în timp e că reputația se câștigă. Degeaba vii tu într-o comunitate deja formată unde user no. 1 îl știe pe user no. 2 de pe vremea când se întâlneau ei la magazinul de filme și substanțe pentru developat, cu o fotografie wow, că nu te va băga nimeni în seamă până nu te bai tu puțin în seamă cu ceilalți. Faza e că trebuie să le arăți că ești acolo, să faci un pic de zgomot, că altfel, oricât de bun și talentos fotograf ai fi tu, se va da next fotografiei tale și te vei pierde într-un con de umbră. 

Chiar de curând observam pe diferite site-uri dedicate new comeri extraordinar de buni. Dar ce zic eu, buni răăău! Ei, dar dacă făceau greșeală să aștepte cu mâinile în sân să le vină gloria la ușă în timp ce toată lumea strigă în cor ”bravo”, rămâneau cu buza umflată și cu ego-ul făcut ferfeniță.

Oricât de incorect ar sună, dacă stai și-aștepți ca lumea să vadă cât ești tu de bun fără le arăți, lucrul ăsta nu are să se întâmple! Trăim într-o lume subiectivă și nevăzătoare dincolo de pereții caselor unora, iar lucrul acesta nu se va schimba în veci! 

Tot ce putem noi face e să avem grijă ca ceilalți să știe cât de buni suntem noi într-un anumit domeniu. Dacă lucrul acesta se va dovedi doar produsul imaginației noastre, categoric se vor găsi mulți să ne-o zică! Dar, dacă nu e așa? Câte talente se irosesc doar că sunt prea timide ori prea leneșe să deschidă gura și să zică: ,,hei, am și eu un talent, vrei să te uiți puțin?”

Le chat

În premieră, poftim că pun şi-o poză cu mine. Nu vă obişnuiţi că nu voi continua tradiţia! ... doar că mi-e foarte dragă fotografia asta!

Geometric Winter

Azi am văzut un cuib de ciori... O familie mare, ce mai. Una dintre ele găsise ceva de mâncare. Dintr-o greşeală profesională a scăpat bucata de mâncare. Înainte să apuce să o ridice, o altă cioră, ce stătea probabil la pândă de multă vreme, i-a înfăşcat mâncarea.
Ce-i drept, nu am suprins asta în fotografii, dar ţineam morţiş să povestesc ce am văzut...

Şi da. Iubesc iarna... şi da, povestea mea favorită e Ice Queen.

The game will not end without you

Acum câteva zile, cineva spunea că pentru a-ţi regla conturile cu sine şi a-ţi pune gândurile în ordine, obişnuieşte să se plimbe prin parc preţ de câteva zeci de minute. Astăzi i-am urmat exemplul. Ce-i drept, nu prin parc m-am plimbat, dar, s-a găsit mintenaş locul potrivit.

Da, atipic pentru mine să mă trezesc la şase, dar, am profitat de faptul că la ora aia, fluierătorii de serviciu, cât şi flirtacii cu experienţă dorm de rup pământul, singurele fiinţe existente şi treze la ora aia fiind eu, nişte ciori, un tip cu un labrador şi un alergător pensionar cu picioare lungi. Toţi inofensivi.

Cu ocazia asta mi-am amintit de un anume revelion, de pe vremea când eram copil, la bunici. Aşa frumos a nins în seara aia, că doişpe noaptea m-a prins pe afară, scuturând zăpada din copaci si confencţionând bulgări. Cât de repede a mai trecut noaptea aia... Deşi eram singurică pe afară, a fost una din cele mai frumoase seri... poate pentru faptul că pe vremea aia îmi eram suficientă. 

De fapt, ca să fiu sinceră, îmi cam eram suficientă până acum aproximativ un an, după care, s-a terminat cu şmecheria când a început să-mi fie insuficientă prezenţa mea.

Cu toate astea, pe o vreme ca asta... la şase dimineaţa niciodată nu recomand ca din căştile mp3-ului să se audă asta (oricât de tare s-ar potrivi cu peisajul falezei Dunării... ):

A doua ninsoare

Plimbarea are uneori darul de a limpezi gânduri...

Sărut

Pentru că azi e Duminică... şi mai ales pentru că azi e soare şi frumos, am ales să las vorbăraia de-o parte şi să postez fotografiile astea... 

Natură moartă

Going home for Christmas

Fotografie şi editare: eu.