Dacă pe vremea aia ar fi existat un doctor pentru laptopuri...

Îmi amintesc de acum ceva ani... Doamne ce mă mai chinuiam cu laptopul meu, generaţia 1999. Nu spun firma că nu-i frumos, dar clar am să vă povestesc despre el. Nu de alta, dar constat că, după atâţia ani, povestea rămâne epică, iar oamenii încă o ţin minte şi implicit mă asociază pe mine cu acel laptop.

Cam din acel moment, am şi inventat eu un cuvânt nou... ,,craptop" echivalentul laptopului meu din acea perioadă. Cum altfel aş fi putut numi un laptop atât de prost făcut căruia la prima reinstalare de Windows îi face poc display-ul? E normal?... că mie nu mi se pare normal.

Nu ştiu ce anume nu se pupa pe acolo, dar cu siguranţă zeii şi cele sfinte erau împotriva mea. Şi câţi nervi mi-am mai făcut! A fost de comă perioada aia.
Normal, eu, om cu ambiţie mare, nu m-am lăsat până nu am găsit o soluţie de umplutură ca să-mi pot folosi totuşi laptopul cel bolnăvior. Ba chiar, aşa de încurajare, îi dădusem ,,pacientului" şi un nume: Mumu. Poate îi trece supărarea şi îşi revine.

Ei, şi ce-am făcut... mi-am montat o lampă de birou, strategic înspre display-ul laptopului, pentru a vedea cât de cât ce se întâmplă pe la mine prin sistem.

Vedeam? Dacă îmi setam desktopul să fie alb, da... Ce să zic, îmi dezvoltasem un special skill spre a vizualiza ce se petrece.
De filme nici nu se punea problema, la modul cel mai serios. Singurele activităţi ce mergeau dezvoltate cu acel laptop fiind Winamp, messenger (câteodată) şi vizualizarea fotografiilor în tonuri deschise. Dacă lampa se strica, problemă mare.

Ca să nu mai spun că bateria laptopului funcţiona doar conectată la priză şi nici atunci cum trebuie, pentru că nici când venea vorba de subiectul incarcator laptop, lucrurile nu stăteau tocmai pe roze.

Ei, dacă aş fi ştiut eu acum câţiva ani că există oameni care chiar se ocupă cu doftoricirea laptopurilor, probabil l-aş fi dus şi eu pe Mumu al meu la un control, ca să aflu ce anume-i trebuia lui ca să funcţioneze normal.
Şi aş fi pus accentul pe treaba următoare: display laptop. Nu de alta, dar, după câteva luni de utilizare a lămpii, m-am plictisit îngrozitor şi mi-am cumpărat alt sistem.

Cu toate astea, dacă aş fi apelat la servicii specializate, cu siguranţă aş fi scutit ceva bani. Că vorba aia, nu-i acelaşi lucru să schimbi componenta bolnăvioară cu a schimba tot sistemul. Şi mai e o chestie draguţă, serviciile specializate de genul ăsta sunt atât de diversificate şi concentrate pe atâtea mărci şi firme producătoare, că indiferent ce fel de laptop ai avea, e aproape imposibil să nu-l repari cumva, să nu-i găseşti bubiţa şi să i-o pansezi şi tratezi cu o componentă nouă şi strălucitoare.

Dar, dă-i omului mintea cea de pe urmă. Iată că, acum ştiu ce am de făcut...iar era lămpii s-a sfârşit!
Uraţi-mi bun venit în secolul XXI...

Povestea unui Netbook mic

A fost odată ca niciodată, un Netbook ASUS EeePC Seashell mic mic mic, ce locuia pe raftul unui magazin. La un raft distanţă, locuia un Laptop cu diagonală mare.

-Ce faci? Îl întrebă Netbook-ul pe Laptop.

-Ce să fac... îmi fac bagajele, dintr-o clipă în alta trebuie să vină cineva să mă cumpere, trebuie să fiu pregătit! Dar, tu nu ai să afli niciodată cum e, Netbook-ule! Pentru că pe tine n-o să te cumpere nimeni, niciodată. Lumea e reticentă la indivizii cu diagonală mică, aşa... ca tine.

-De unde ştii asta? Ridică dintr-un beculeţ a mirare, Netbook-ul.

-Simplu! Eşti handicapat, nu vezi? Eşti, pur şi simplu prea mic! Eşti pitic! Mi-nus-cul! Minuscul!

-Nu sunt pitic! Aşa sunt eu! Aşa m-a făcut tata ASUS!

-Prostii. Nu te ambala, că pe raftul ăsta ai să rămâi, spuse Laptopul, răutacios. Nu te va cumpăra nimeni! Se va pune praful pe tine! Se vor plictisi până şi ăştia de la magazin de hazul tău şi te vor returna la taică-tu, ASUS. Eşti prea mic! N-ai să fii niciodată laptop! Ai priceput băi, piticot?

Nici nu apucă Laptopul să zică până la capăt ce avea de gând, că în magazin intră Iulia, o blogăriţă pasionată de excursii şi fotografie.

Cum Iulia tocmai se pregătea să plece într-o excursie peste hotare, se hotărâse pe ultima sută de metri să-şi achiziţioneze un computer portabil pentru a-i servi ca suport şi editor de fotografie, la vizionarea unui film sau în oricare altă activitate ce ar putea delecta şi scoate din plictiseală o domnişoară plimbăreaţă.

Nehotărâtă de felul ei, Iulia ceru sfatul sales consultant-ului. După ce îi explică motivele pentru care vrea să-şi achiziţioneze un computer portabil şi la ce ar urma să îl folosească, acesta i-l recomandă Iuliei pe Laptopul cel răutacios.

Mustăcind mulţumit, Laptopul cel răutăcios spuse în timp ce sales consultant-ul îl ridica de pe raft cu scopul de a-l împacheta:

-Vezi, băi, Netbook piticot, că am avut dreptate? Vezi? Or să-ţi putrezească circuitele pe raftul ăsta! Plus că ai să faci schizofrenie la ram-i! Ha, ha!

Nu apucă Laptopul să îşi termine toată fraza, că sales consultant-ul îl scăpă din mână pe podea, de greu ce era, iar Laptopul cel îngâmfat şi răutăcios, se făcu praf şi pulbere.

-Aşa-i trebuie, grăsanului! După ce că e supraponderal, mai are şi difuzorul mare! Bombăni Netbook-ul...

În momentul următor, Iulia îl observă pe Netbook-ul cel mic pe raft şi spuse:

- Ia uite, cât de mic e! Nici nu îl observasem de mic ce e! E tocmai ceea ce vroiam eu! Mic şi drăguţ! Ia te uită, arată ca o scoică! Şi încape perfect în bagajele mele, că şi aşa pe celălalt m-aş cam fi chinuit să-l îndes în geantă! Îmi spuneţi câteva lucruri despre el?

-Eee PC 1008HA (Seashell) este un netbook ultrasubţire 1” (2,54cm) cu o diagonală de 10,1cm., cântărind doar 1,1kg, cu un design elegant, după cum şi observaţi, de fapt. Dotat cu un spaţiu generos de stocare, cu o valoare de 160GB, plus 10GB Eee Storage gratuit, Netbook-ul se laudă, în pofida dimensiunilor sale reduse, cu o conectivitate exemplară la reţelele Wireless, folosind Wi-Fi 802.11n, însă fiind apt şi pentru a fi conectat la reţele de internet clasice ,,pe fir”.

-Aţi menţionat de Eee Storage... ce înseamnă? Întrebă Iulia.

-Cunoscut şi ca WebStorage, aceasta este o modalitate de stocare a datelor online, într-un spaţiu predefinit şi primit cadou de la ASUS, odată cu acest Netbook.

-Aaaaa, foarte tare! Şi, spuneţi-mi, ce alte funcţii mai are acest Netbook?

-Aţi spus că sunteţi pasionată de fotografie, în consecinţă, trebuie să fiţi pasionată şi de Photoshop, astfel, 1GB de memorie RAM şi un procesor Intel Atom N280 cu 1660 MHz şi o memorie cache de 512KB cred că vă va fi mai mult decât suficient pentru instalarea unui CS3! Plus că, tot în pofida dimensiunilor sale reduse, posedă un acumulator cu o autonomie reală de 6 ore.

-Vai, este perfect! Şi aşa că acolo unde merg eu, mai rar cu prizele! Îl iau!

***

Povestea spune că, începând cu acea zi, Iulia şi Netbook-ul Eee PC 1008HA (Seashell) au devenit cei mai buni prieteni, jucându-se împreună cu Photoshop-ul, urmărind filme şi ,,dându-se” pe internet cât e ziua de lungă.
Iar, pentru că orice prieten bun trebuie să poarte şi un nume, Netbook-ul a primit numele de Mumu.

 (poveste bazată pe întâmplări reale)

Se spune chiar că, atunci când Iulia a trecut vama, bagajul ei de mână, conţinându-l pe noul ei prieten, Netbook-ul mic, Seashell, a cântărit nici mai mult, nici mai puţin de 10kg (greutatea admisă), situându-se la limită.

Astfel, Netbook-ul a fost într-adevăr alegerea potrivită! 

Chiar şi în eventualitatea în care Laptopul cel răutăcios nu ar fi murit, izbit fiind de podeaua magazinului, el tot nu ar fi fost, în condiţiile astea, o alegere potrivită, cel mai probabil îngreunând bagajele şi complicând situaţia.

Concluzia? 
Nu contează înălţimea, ci contează isteţimea! ...aşa cum spunea o reclamă din vremea copilăriei Iuliei.

Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus poveste-aşa!

Pentru concursul BLOGWARS, a recepţionat şi transmis,
Iulia Diana Mihai. 

Over!

my Craptop

Cum am început eu să folosesc un calculator, zău dacă-mi mai amintesc, atât de mult a trecut.
E clar că, fiind o generaţie învechită (eu, nu calculatorul!) primele mele tangenţe IT-istice, nu s-au întâmplat pe-acasă pe la mine, ci pe undeva pe la un Net Caffee.

Ei, şi, ca orice copil internaut, sala de internet de la colţul blocului a devenit loc de randez-vous, loc de băut multe beri cu ceilalţi copilaşi jucăuşi, locul unde se asculta rock şi unde se dădea din plete. (Da, ştiu, era o sală de net specială...).
Când s-a închis (deşi noi o falimentasem oarecum... desconsiderând faptul că scopul principal al sălii era de a scoate profit, nu de a ne găzdui pe noi...) am plâns cu toţii... şi cu lacrimi amare.

Următorul pas din viaţa mea de mic internaut, s-a numit Mumu.
Ce era Mumu? ...sau mai bine zis, CINE era Mumu?
Păi hai să vă zic despre Mumu.
Mumu e un laptop generaţia 1999, învechit chiar si pentru timpurile în care mi l-am achiziţionat. Îmi amintesc ca şi cum ar fi fost ieri... deşi momentan Mumu a ieşit la pensie iar acum îşi face veacul sus pe mobilă la mine. (uneori mă mai urc să îl şterg de praf)la vremea lui a fost mare crai.

Puţin cam grăsuţ pentru standardele actuale laptopo-fotomodelistice, dar eu eram mulţumită, chiar si de cei 4GB aferenţi harddiskului incorporat şi de cei 90 şi ceva de RAM. (Mda, ştiu. Sună incredibil).
Mumu şi-a făcut datoria cu sfinţenie timp de 3-4 luni, până când m-am hotărât să îi reînsprospătez Windows-ul (98 bineînţeles!).
Toate bune şi frumoase până la primul restart când monitorul Mumului meu a clacat, n-a mai suportat contactul cu viaţa şi a facut poc.

Partea hazlie este că pocul ăsta nu a fost chiar de tot.
Dacă te uitai dintr-o anumită poziţie, eventual luminat cu lampa, observai că poţi totuşi opera pe Mumu.
Era ca şi cum la Mumu al meu în casă se stinseseră toate luminile, iar eu trebuia să bâjbâi cu lampa ca să intru pe messenger sau să ascult muzică, sau cine ştie ce să mai fac eu. Aşa că, ce-a urmat a fost o luuuuungă perioadă în care Mumu al meu şi lampa au devenit nedespărţiţi.
Iarna ca iarna, că ţinea becul de la lampă de cald, dar vară mărturisesc cu mâna pe inimă că nu era easy cake să stai cu ditamai sursa de căldură lângă tine.
Aşa că, împătimita de internet din mine s-a înarmat cu şerveţele pentru a-şi şterge surplusul de apă de pe faţă şi a continuat să navigheze fără oprire zi şi noapte.
Chiar dacă această perioadă s-a derulat mai mult vara decât iarnă, tocmai atunci am început să prind gustul nopţilor pierdute discutând pe messenger, până la cântatul cocoşului.
Odată cu asta, mi s-a dezvoltat şi o aptitudine: cea de a înjura odată la 10 minute.
Cu toate astea, am mers mai departe şi am rezistat cu stoicism condiţiilor vitrege.
Ba chiar mi-am învăţat şi prietenii cum să îl utilizeze pe Mumu: întoarce lampa spre el şi priveşte puţin dintr-o parte!
Partea bună e că am inventat un cuvânt nou.
Cum laptop era un cuvânt mult prea sofisticat pentru el, am ales să îi zic craptop. Că îi plăcea, că nu-i plăcea, nu l-am întrebat. Cert e că i se potrivea noua titulatură de minune.
Mă gândesc să merg la OSIM să-mi pun amprenta pe cuvânt.

După câteva luni bune de funcţionare în acest fel, am decis că ar cam fi cazul să las deoparte laptopurile şi pe Mumu şi să trec la nivelul desktop. Şi uite aşa l-am scos pe Mumu la pensie.
Cu toate astea, Mumu va rămâne mereu pe mobila mea şi în sufletul meu, pentru că în jurul lui se strâng multe amintiri mai mult decât preţioase pentru mine.

Articol scris la sugestia gălăţeanului Gabriel Ursan pentru http://www.worldsmarthosting.com/