Iată, aşa cum am promis atunci când am aflat că am câştigat concursul de blogging, Blogwars, postez imagini doveditoare cu produsele achiziţionate din voucherul de 1500$!
Astăzi, pac-pac a şi venit curierul, şi iată ce mi-a adus!
De la stânga la dreapta: notebook-ul Asus K51AE (AthlonIIM320; 15,6HD; 1x2GB; ddr 2, 320GB) - pe care intenţionez să-l vând, pentru că n-am ce face cu două, şiiii, my little baby: Asus K52F-SX062D (Intel i3 330M 2,13GHz; 15,6HD; 4GB; ddr3, 320GB) de care sunt foarte mândră şi care va rămâne foarte al meu!
Prin prejur se pot vedea manualele aferente, plus un mouse optic şi-o husă foarte albastră, ambele venite cadou de la Koyos.
În cele ce urmează le voi bibili, cerceta, să vedem să n-aibă vreun defect şi pac, trec la instalările de Windows, c-au cam venit în variantă de FreeDos şi sunt tare curioasă să văd ce ştiu să facă jucărele astea tehnologice!
Şi, ca o vedetă ce sunt, ţin să le mulţumesc celor de la Blogwars, pentru că, dacă nu erau ei, nu mai exista nici postarea asta, celor de la Asus, pentru iniţiativa inteligentă de a se promova prin intermediul nostru, al blogărilor (câştigându-şi astfel o grămadă de popularitate), celor de la Koyos (cu menţiunea că n-am activată chestia aia cu parental advisory) pentru că au fost foarte rapizi în a trimite comanda, mamei mele, că m-a făcut fată inventivă, dar şi muzei mele (ştie ea cine e) pentru că există şi pentru că mă iubeşte.
Până la anu', toate cele bune! (momentan, continui maratonul Superblog!)
Numele meu este Daniel, iar, în cele ce urmează, am să vă povestesc cum mi-am văzut eu visul cu ochii.
Ştiţi, de când eram copil, tot ce am vrut să fac a fost să devin DJ. Într-o oarecare măsură, nu aveam niciun fel de speranţă că aş izbândi. Prea mulţi tineri ce aveau aceleaşi apiraţii cu ale mele ca să fiu tocmai eu luat în seamă.
Cu toate astea, prietenii mă încurajau mereu, spunându-mi că visele se urmează, nu se renunţa la ele, iar în şansă se crede. Uneori era cam greu să îi ascult. Nu de alta, dar nicio casă de discuri la care trimisesem materiale, nu îmi răspunsese favorabil, asta în cazul în care îmi răspunsese în vreun fel.
Trimisesem zeci de demo-uri. Niciun rezultat. La un moment dat, mi-am pierdut atât de tare încrederea în sine, încât aproape că am renunţat. Mi-am zis că, dacă tot nu mă acceptă nimeni, de indicat ar fi să păstrez dj-iala la nivel de pasiune. Să o închid între cei patru pereţi ai camerei mele, şi acolo să rămână!
Până într-o zi, când a venit la mine Ionuţ, cel mai bun prieten. Ziua aceea a schimbat totul pentru mine. Povestindu-i lui Ionuţ prin ce dramă existenţială treceam, şi zicându-i cum că ar fi bine să mă reorientez, să-mi fac rost de un job normal şi să las naibii prostiile, el a ridicat din sprânceană, n-a zis nimic şi m-a rugat să îi dau şi lui să asculte ceva mixat de mine.
Am cotrobăit în dulapul meu cu demo-uri, am scos trei casete MC şi câteva CD-uri şi le-am dat pe rând, play.
-Omule, mixezi fain tare, dar pe aşa ceva înregistrezi tu?
-Păi dacă altceva n-am avut până acum...?
-Măi, isteţule, nu-i de mirare că nu te-au căutat ăştia! Sunetul lasă răăău de dorit! Degeaba ai tu talent la mixat, dacă înregistrările sunt slabe rău din punct de vedere al sunetului! Hai că am eu o idee. În format măcar mp3 le ai?
-Le am pe undeva prin comp.!
-Bun, ia dă-le! Am eu o soluţie pentru probleme tale. Fii atent, mi-am cumpărat de curând un super laptop. Abia lansat, de la ASUS. S-a făcut mare vâlvă pe seama lui... Şi nu degeaba! Ia, dă mp3-urile să-ţi demonstrez!
În momentul următor, Ionuţ a scos cel mai frumos laptop pe care îl văzusem până în momentul acela. Designul m-a frapat încă de la început! Nu mai văzusem nimic asemenea până atunci. Părea desprins din filmele SF.
Mi-a luat mp3-urile cu mixajele, le-a introdus în laptopul ASUS NX90 şi a dat play.
Ceea ce am auzit în momentele următoare a fost uluitor! Parcă nici nu erau compoziţiile mele! Sunau divin.
Wow! Chiar eram special. Lucrul aceste mă convinsese!
L-am întrebat pe Ionuţ cum de este posibil ca un simplu laptop să redea atât de fidel sunetul, ba chiar să îl înfrumuseţeze cosiderabil, la care, el mi-a spus că, acesta nu este doar un laptop, aşa cum spusesem chiar eu.
Iar aspectul exterior nu era singurul atu al acestei jucării tehnologice. Se pare ca ASUS NX90 dispunea de tehnologia SonicMaster, plus o sumedenie de inovaţii hardware şi software, puse la dispoziţie de Bang & Olufsen ICEpower, cunoscuţi pentru înalta tehnologie, când vine vorba de audio. Un amplificator si cele mai bune camere de rezonanţă, cele mai noi codecuri, absolut totul lucra împreună pentru ca mixurile mele să sune de-a dreptul divin! Placă de bază ASUS cu chipset Intel HM55 şi placă video ASUS Geforce GT 335M! Iată primul pas spre reţeta succesului! Iar, cireaşa de pe tort o reprezenta cu siguranţă Intel Core i7, procesorul miraculos.
După ce mi-a fost explicat de către Ionuţ cum stau treburile în ceea ce priveşte partea tehnică, tot el, mi-a propus ca la următoarea reprezentaţie, să-mi împrumute laptopul acesta, pentru a putea auzi şi cei de la casele de discuri adevăratul meu talent.
Zis şi făcut! Şi uite aşa am devenit eu celebru! Reprezentaţia a fost un succes. Ba chiar am reuşit să fac şi un mic videclip pe care l-am prezentat tot cu ajutorul laptopului ASUS NX90, imaginea completând sunetul cu o diagonală de 18.4 inch.
Compoziţiile mele s-au auzit până la ultimul suneţel! A fost mirific!
Din primul meu câştig ca şi DJ, mi-am cumpărat şi eu un laptop asemenea lui Ionuţ, iar lui Ionuţ i-am dat o navetă mare de bere plus garanţia că îi voi fi mereu prieten!
Îmi amintesc de acum ceva ani... Doamne ce mă mai chinuiam cu laptopul meu, generaţia 1999. Nu spun firma că nu-i frumos, dar clar am să vă povestesc despre el. Nu de alta, dar constat că, după atâţia ani, povestea rămâne epică, iar oamenii încă o ţin minte şi implicit mă asociază pe mine cu acel laptop.
Cam din acel moment, am şi inventat eu un cuvânt nou... ,,craptop" echivalentul laptopului meu din acea perioadă. Cum altfel aş fi putut numi un laptop atât de prost făcut căruia la prima reinstalare de Windows îi face poc display-ul? E normal?... că mie nu mi se pare normal.
Nu ştiu ce anume nu se pupa pe acolo, dar cu siguranţă zeii şi cele sfinte erau împotriva mea. Şi câţi nervi mi-am mai făcut! A fost de comă perioada aia.
Normal, eu, om cu ambiţie mare, nu m-am lăsat până nu am găsit o soluţie de umplutură ca să-mi pot folosi totuşi laptopul cel bolnăvior. Ba chiar, aşa de încurajare, îi dădusem ,,pacientului" şi un nume: Mumu. Poate îi trece supărarea şi îşi revine.
Ei, şi ce-am făcut... mi-am montat o lampă de birou, strategic înspre display-ul laptopului, pentru a vedea cât de cât ce se întâmplă pe la mine prin sistem.
Vedeam? Dacă îmi setam desktopul să fie alb, da... Ce să zic, îmi dezvoltasem un special skill spre a vizualiza ce se petrece.
De filme nici nu se punea problema, la modul cel mai serios. Singurele activităţi ce mergeau dezvoltate cu acel laptop fiind Winamp, messenger (câteodată) şi vizualizarea fotografiilor în tonuri deschise. Dacă lampa se strica, problemă mare.
Ca să nu mai spun că bateria laptopului funcţiona doar conectată la priză şi nici atunci cum trebuie, pentru că nici când venea vorba de subiectul incarcator laptop, lucrurile nu stăteau tocmai pe roze.
Ei, dacă aş fi ştiut eu acum câţiva ani că există oameni care chiar se ocupă cu doftoricirea laptopurilor, probabil l-aş fi dus şi eu pe Mumu al meu la un control, ca să aflu ce anume-i trebuia lui ca să funcţioneze normal.
Şi aş fi pus accentul pe treaba următoare: display laptop. Nu de alta, dar, după câteva luni de utilizare a lămpii, m-am plictisit îngrozitor şi mi-am cumpărat alt sistem.
Cu toate astea, dacă aş fi apelat la servicii specializate, cu siguranţă aş fi scutit ceva bani. Că vorba aia, nu-i acelaşi lucru să schimbi componenta bolnăvioară cu a schimba tot sistemul. Şi mai e o chestie draguţă, serviciile specializate de genul ăsta sunt atât de diversificate şi concentrate pe atâtea mărci şi firme producătoare, că indiferent ce fel de laptop ai avea, e aproape imposibil să nu-l repari cumva, să nu-i găseşti bubiţa şi să i-o pansezi şi tratezi cu o componentă nouă şi strălucitoare.
Dar, dă-i omului mintea cea de pe urmă. Iată că, acum ştiu ce am de făcut...iar era lămpii s-a sfârşit!
Uraţi-mi bun venit în secolul XXI...
