Se afișează postările cu eticheta johnny depp. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta johnny depp. Afișați toate postările

luni, 25 octombrie 2010

Am câştigat concursul BLOGWARS!

Dacă mă întreba acum ceva vreme, cineva, ce am să fac eu în zece săptămâni, probabil că aş fi răspuns sec: ,,d'apoi ce să fac în atât de scurt timp?". Cu toate astea, în zece săptămâni s-a derulat super concursul BLOGWARS, timp în care am scris zece postări mari şi late.


Mbun, la început am fost mulţi. Da' mulţi rău... Din ăştia mulţi, s-au ales zece, ăi mai cu moţ blogări din ţară... Ei, şi în fiecare săptămână, cu fiecare postare, pac şi eliminatul. Juma' de vot de la juraţi, juma' de vot de la juriu... s-a făcut media şi-uite-aşa!
Cu fiecare săptămână aşteptam să fiu eu aia eliminată. Iată că n-a fost să fie aşa. Ba chiar, am ajuns în finală, şi na-o bună c-am mai şi câştigat!

Cu această ocazie, mulţumesc Blogwars, Asus, însă şi juraţilor.
Şi, că tot veni vorba de juraţi... aici situaţia e puţin amuzantă, pentru că ei se împart în mai multe categorii.

Unii au votat sincer şi s-a văzut sinceritatea lor (e normal ca notele să fie diferite, având în vedere că şi postările erau diferite, de la ediţie la ediţie; în consecinţă, i-am apreciat maxim pe cei ce mi-au dat şi note mici, dar şi note mari).

M-au amuzat teribil cei ce m-au ţinut doar în punctaje de 1 (minim), tocmai ca, la sfârşit, când deja se crease o inerţie ca postările mele să iasă pe primul loc, să voteze şi ei cam tot pentru mine.

M-au amuzat cei ce au purtat ranchiună de pe la Superblog 2009. Dar, nu le purtăm pică.

I-am apreciat pe cei ce m-au votat pentru că au văzut în mine ceva special, dar şi pe cei ce au votat împotriva mea pentru că ultima postare nu a fost tocmai la nivelul celorlalte, tot de mine scrise, din Blogwars.

Îi apreciez pe cei ce au votat în funcţie de corectitudinea gramaticală, sau în funcţie de regulile de bon-ton are tehnoedactării. Thumbs up! Cu voi mi-aş fi dorit să mă războiesc!

I-am apreciat şi pe cei ce au votat în funcţie de cât de IT a fost articolul, deşi Blogwars-ul zicea clar că se pune preţ pe inventivitate, nu musai pe detaliile tehnice, având în vedere că Google-ul e mare, iar copy-paste se poate da mintenaş.

Ce-am câştigat eu la Blogwars? 
Dap, am câştigat un voucher. Unul mare. Un voucher ce îl voi folosi în achiziţionarea de produse ASUS (când îmi vin produsele acasă, parol că le fac poze şi v-arăt şi vouă).

Am câşţigat un om de valoare în blogroll (pe care am de gând să-l citesc, pentru că merită).

Şi, am mai câştigat şi o informaţie preţioasă: iată că nu numai Banatu'i fruncea, pentru că, de data asta, cam Galaţiu'i fruncea. De ce zic asta? Păi, până acum două ediţii, pe baricade era şi Liz (de la doipedoi.ro), care, în caz că nu ştiaţi, tot din Galaţi e.

Am apucat să mă războiesc timp de muuuuulte ediţii cu Lexa, prietenă ce mi-am câştigat-o anul trecut la Superblog. Ţin să menţionez că mă vedeam războindu-mă cu Lexa în finală, tocmai datorită faptului că ştie cu ce se mănâncă tehnoredactarea, plus factorul ,,inovaţie", fireşte! (Fără supărare, Bogdane!)

De asemenea, timp de o ediţie, cu noi a luptat şi simpaticul Johnny, căruia ţin să îi mulţumesc pentru faptul că a crezut în mine.

Despre oponentul meu, Bogdan, nu ştiu mare lucru, pentru că nu am interacţionat cu el decât o singură dată în viaţă (...şi anume acum câteva zile pe Facebook). Cu toate astea, citindu-i postările, am ajuns să îi apreciez perseverenţa, cât şi faptul că reuşeşte să facă ceea ce eu nu am putut niciodată: să fie calculat în gândire. Atâta ordine în a-şi gândi postările nu am mai întâlnit decât la Lexa. Bravo, Bogdane. Chiar mi-ai câştigat respectul!

Despre ultima postare, cea decisivă, hmm, am să fiu total sinceră, sunt de părere că aş fi putut să o scriu mai adunat, să îi acord mai multă atenţie, dar, totul e bine când se termină cu bine. Mă consolează ce a zis Vlad (cum că premiul ăsta l-aş merita pentru întreaga activitate). Cum vine asta, Vlade, ca la Oscar-uri, aşa? Pentru o carieră de succes? Păi, chiar şi-aşa... uite că eu nu fac ca Greta Garbo, şi vin să-mi ridic premiul. Şi mai fac şi tam-tam pe treaba asta!

Bun, şi-acum să mă prezint. Chiar dacă asta era frumos s-o fac încă de la început... Mă numesc Iulia Diana Mihai, am 24 ani, habar nu am ce culoare de ochi am (unii spun că-s albaştri, alţi c-ar fi verzi, mie mi se pare că uneori sunt cam gri... ). Culoarea părului e de un blond fantastic, la orgine, noroc de vopselurile de păr, asta ca să scap şi eu de bancurile aferente. Contrar aşteptărilor şi a faptului că sunt vopsită, sunt mândră că sunt blondă şi aş reveni la culoarea naturală cât ai zice ,,peşte", asta dacă părul meu nu ar măsura cam până pe la cureaua blugilor.

Ce să mai zic despre mine... în adolescenţă am ascultat rock şi m-am comportat ca atare... Acum ascult rock, dar mă comport potrivit vârstei...

Am trecut printr-o facultate de litere... momentan sunt în anul terminal al unei facultăţi de jurnalism şi relaţii publice (nu musai în ordinea asta).

Dacă îmi aşezi un SLR în mâini clar reuşeşti să obţii cu mine acelaşi efect pe care îl obţii când vrei să ţii un papagal ocupat. Acelaşi efect îl obţii şi dacă îmi pui în braţe o carte...

Şi, aşa cum m-am prezentat mai sus, aşa v-am luat banii! :))

Lăsând glumele la o parte, pot să pricep că opţiunile, în ceea ce priveşte câştigătorul sunt împărţite... pentru că, aşa cum îi spuneam unuia dintre juraţi, câte bordee, atâtea obicee... Nu mă deranjează votul nimănui, ba chiar le mulţumesc tuturor celor ce s-au sinchisit măcar să voteze.

Ruşine celor ce nu au votat deloc odată ce au constat că nu au trecut de prima rundă! Au dat dovadă de laşitate... zic.

Ne vedem la anu'! :D

A, da... şi, dacă tot m-am prezentat...  postez (în premieră, I say) o poză la minut, făcută cu magnificul meu webcam. În momentul ăsta. Fresh.



And my mood.

miercuri, 12 mai 2010

The Imaginarium of Doctor Parnassus

În sfârşit l-am văzut şi eu... Şi, da, mi-a plăcut, din mai multe puncte de vedere, chiar.
Primul ar fi asemănarea izbitoare a poveştii cu cea din Alice in Wonderland. Sau dacă nu izbeşte, măcar păstrează acelaşi aer. Lucru not bad at all, cel puţin din punctul meu de vedere.
Cu toate că filmul e foarte Wonderland, ţin să menţionez că atmosfera e ceva mai lugubră, având cadre care, dacă eşti copil speriat de lucruri gigantice, neînsufleţite, care prind viaţă artifical, te sperie în aşa hal încât ăla eşti.
Acum, poate sunt de vină doar scheleţi din dulapul meu, cine ştie...

Alte motive pentru care e okay să te uiţi la The Imaginarium of Doctor Parnassus, ar fi că...
E ultimul film în care a jucat Heath Ledger (un actor senzaţional, din punctul meu de vedere, şi nu zic asta pentru că e mort), el fiind înlocuit pe parcurs  într-un mod foarte original cu Johnny Depp, Jude Law şi Colin Farrell.
Apoi, să nu uit de grafica de-a dreptul uluitoare.

Mai multe nu zic, pentru că nu vreau să fiu eu copilul antipatic care povesteşte sfârşitul filmului.

miercuri, 5 mai 2010

Ce-mi place mie mult, mult şi foarte mult

Iar am primit cado o leapsă. De data asta, darnicul de serviciu e Winnetou.
Datoria mea e să numesc zece chestii care se presupune că-mi plac.
Fie că e vorba de o activitate, o pasiune, o persoană, un obiect.

Nu neaparat în această ordine...
  1. Fotografia - de câţiva ani buni mă chinui să învăţ tot ce pot, fotografiez tot ce pot, expun pe unde pot, stresez pe toată lumea.
  2. Filmele - de la Charlie Chaplin, Greta Garbo, Marlene Dietrich, Romy Schnneider la Johnny Depp, Charlize Theron, Vanessa Redgrave, Jack Nicholson.
  3. La Belle Epoque - din toate punctele de vedere (cinematografic şi cultural în general)
  4. Pisicile (mai ales a mea);
  5. Să mă exprim în scris (pe unde apuc);
  6. Să fiu ironică (iubesc de mor să dau cuvintelor un al doilea sens);
  7. Dimineţile, serile, zilele, nopţile, discuţiile - cu cineva anume, cineva drag, cineva iubit;
  8. Cititul;
  9. Vinul roşu;
  10. Muzica bună;
Am gătat. 

Leapşa o dau mai departe oricui o va vrea.

joi, 1 aprilie 2010

Alice, Alice, who the beep is Alice

Recunosc cu mâna pe fundiţă că în ultima vreme nu prea am mai servit cinematograful de acasă, aşa cum o făceam pe vremuri.
Însă, pentru filmul de care urmează să zic una două chestii, am făcut o obsesie chiar dinainte să apară... oriunde.
De ce?
Pentru că am o pasiune pentru orice film regizat de Tim Burton... pentru că, Alice în ţara minunilor a fost una din poveştile mele favorite din copilărie... şi, de ce nu, pentru că Johnny Depp joacă în filme bune... ale lui Burton, în mare măsură.
Recunosc, tot cu mâna pe fundiţă că Tim Burton are filme ceva mai bune decât Alice in Wonderland, cu toate astea, filmul merită văzut.



Aş vrea tare mult să mă apuc să scriu despre film, mult... neoprită de gândul că voi încă nu aţi văzut filmul, însă, mă opresc în a face doar câteva recomandări suplimentare.

Cei pasionaţi de Disney şi de cinematografia veche pot vedea Alice in Wonderland din 1951.
Nemulţumiţii de ecranizarea lui Tim Burton pot vedea Alice in Wonderland din 1999.
Boemii, pot citi cartea, sărind peste film. Cartea o găsiţi la editura Art.