Stări de Spirit (30)

Mi-am găsit soneria!

Charlie Chaplin și călătoarea în timp

Căutându-mi ringtone-ul preferat pe Google, și anume melodia cântată de Charlie Chaplin în Modern Times, peste ce dau...

Se face că eu nu sunt singura legătură a lui Chaplin cu telefoanele mobile. Ba deloc, chiar! Unii afirmă sus și tare că el cică ar fi luat contact cu telefoanele mobile chiar de pe vremea când juca în The Circus, peliculă mută din 1928.

Acum, eu, ca fan indubitabil înrăit a lui Chaplin, zic, cum Dumnezeu de mi-a scăpat mie scena? Se spune că, în filmul cu pricina, la un moment dat apare o tanti ce vorbește la telefon mobil. Mă întreb eu așa... Chaplin ce păzea? Chaplin ca Chaplin, dar ce păzeam euuuu de n-am văzut?

Treaba asta cică ar fi descoperit-o un regizor irlandez. Mai știu eu un irlandez nebun ce l-a transformat pe Vlad Țepeș în conte colțat. Zvonul cum că vampirii au cuib la noi în țară s-a răspândit mai ceva ca o gripă porcină. Au irlandezii ăștia ceva, observ. Altfel nu-mi explic cum de și acum tot un irlandez face descoperirea cea măreață. 

Glumesc, firește. Foarte posibil ca totul să fie o coincidență. Exact ca cea cu tanti cea dolofană ce umblă cu mâna la ureche ca și cum ar vorbi la telefon. Cu toate astea, cam aceași poziție a mâinii o au și cei pe care îi doare măseaua, zic... 

Chiar și așa, dacă tanti chiar e călător în timp, mă întreb ce discuta ea cu patos? Vreo rețetă de gogoși? Vreo telenovelă a cărui episod l-a pierdut pentru că ea umbla brambura pe la Chaplin prin platou? 

Înainte să vă las să ghiciți deznodământul poveștii, îmi mai permit să-mi mai adresez eu, mie, o întrebare retorică: dacă tanti e time traveler prin golden age, cum de nu are hands free? Eu am, dar nu știu să călătoresc în timp. Deci? Zic că pe tanti o durea totuși măseaua. 

Sauuuuuu... ? 

Ipoteze am tot văzut, ba chiar și un milion de fake-happenings. Nimic nu m-a convins. Sau poate n-am destulă răbdare să scotocesc Youtube-ul.

Că fuse, că nu fuse, eu tot nu mi-am găsit ringtone-ul!

Ce-mi place mie mult, mult şi foarte mult

Iar am primit cado o leapsă. De data asta, darnicul de serviciu e Winnetou.
Datoria mea e să numesc zece chestii care se presupune că-mi plac.
Fie că e vorba de o activitate, o pasiune, o persoană, un obiect.

Nu neaparat în această ordine...

1. Fotografia - de câţiva ani buni mă chinui să învăţ tot ce pot, fotografiez tot ce pot, expun pe unde pot, stresez pe toată lumea.
2. Filmele - de la Charlie Chaplin, Greta Garbo, Marlene Dietrich, Romy Schnneider la Johnny Depp, Charlize Theron, Vanessa Redgrave, Jack Nicholson.
3. La Belle Epoque - din toate punctele de vedere (cinematografic şi cultural în general)
4. Pisicile (mai ales a mea);
5. Să mă exprim în scris (pe unde apuc);
6. Să fiu ironică (iubesc de mor să dau cuvintelor un al doilea sens);
7. Dimineţile, serile, zilele, nopţile, discuţiile - cu cineva anume, cineva drag, cineva iubit;
8. Cititul;
9. Vinul roşu;
10. Muzica bună;

Am gătat. 

Leapşa o dau mai departe oricui o va vrea.

Recomandare cinefilă: CHARLIE CHAPLIN

Treaba e clară: sunt sătulă de Avatare, de Arme Mortale şi de alte filme de factură îndoielnică.
Tocmai din acest motiv, niciodată nu o să fiu auzită că laud anumite filme, doar pentru faptul că au fost mari şi tari în Box Office, sau că sunt făcute cu trei ore în urmă.
Nu neg faptul că printre astea, n-or fi şi filme care îşi merită statutul, însă, le număr pe două-trei degete.
În plus, de cele mai multe ori, lumea deprinde efectul de turmă şi nu-i convingi că Avatar nu e un film bun nici cu un pistol la tâmplă.
Ba mai mult, ar fi în stare să te şi bată, să te convingă că eşti depăşit.
Bineînţeles, pistolul la tâmplă rămâne strict la nivel de metaforă, pentru că nu sunt nici violentă de felul meu şi nici nu am să impun nimănui să urmărească filme europene sau din Belle Epoque, dacă respectivul pur şi simplu nu a fost educat în maniera asta şi nu are gustul format.
Cu toate astea, gusturile se mai pot şi educa.
Tot ce pot face, este să fac anumite sugestii.
De cine se prinde, se prinde. De cine nu, "e bune şi filmele indiene".

Bun, recomandările de astăzi poartă emblema Charlie Chaplin. 

Prima recomandare se numeşte The Kid, film mut realizat în 1921.
Ce e cu adevărat impresionant la filmul ăsta, e că reuşeşte să fie expresiv în pofida faptului că e mut.
Unele filme din ziua de astăzi, chiar şi cu sonor nu reuşesc să impresioneze.
Acţiunea nu e deosebit de complicată, însă, cu toate astea reuşeşte să capteze atenţia prin comicul de situaţie şi prin felul cu adevărat impresionant de a interpreta a lui Chaplin, cât şi a copilului  Jackie Coogan.







A doua recomandare, film tot cu Chaplin, însă, de data asta realizat în era vorbită, mai exact în 1947, se numeşte Monsieur Verdoux.
Aici putem vedea un Chaplin mai în vârstă, un Chaplin vorbitor, cu un accent britanic deosebit de şarmant, ce nu şi-a pierdut farmecul odată cu era filmelor vorbite (soartă crudă ce au avut-o destui de mulţi actori din acea perioadă).

Recomand de asemenea toată filmografia semnată Chaplin. Dacă nu pentru plăcerea personală, măcar pentru îmbogăţirea unui minim de cultură generală.

Vizionare plăcută!