Recomandare cinefilă: CHARLIE CHAPLIN

Treaba e clară: sunt sătulă de Avatare, de Arme Mortale şi de alte filme de factură îndoielnică.
Tocmai din acest motiv, niciodată nu o să fiu auzită că laud anumite filme, doar pentru faptul că au fost mari şi tari în Box Office, sau că sunt făcute cu trei ore în urmă.
Nu neg faptul că printre astea, n-or fi şi filme care îşi merită statutul, însă, le număr pe două-trei degete.
În plus, de cele mai multe ori, lumea deprinde efectul de turmă şi nu-i convingi că Avatar nu e un film bun nici cu un pistol la tâmplă.
Ba mai mult, ar fi în stare să te şi bată, să te convingă că eşti depăşit.
Bineînţeles, pistolul la tâmplă rămâne strict la nivel de metaforă, pentru că nu sunt nici violentă de felul meu şi nici nu am să impun nimănui să urmărească filme europene sau din Belle Epoque, dacă respectivul pur şi simplu nu a fost educat în maniera asta şi nu are gustul format.
Cu toate astea, gusturile se mai pot şi educa.
Tot ce pot face, este să fac anumite sugestii.
De cine se prinde, se prinde. De cine nu, "e bune şi filmele indiene".

Bun, recomandările de astăzi poartă emblema Charlie Chaplin. 

Prima recomandare se numeşte The Kid, film mut realizat în 1921.
Ce e cu adevărat impresionant la filmul ăsta, e că reuşeşte să fie expresiv în pofida faptului că e mut.
Unele filme din ziua de astăzi, chiar şi cu sonor nu reuşesc să impresioneze.
Acţiunea nu e deosebit de complicată, însă, cu toate astea reuşeşte să capteze atenţia prin comicul de situaţie şi prin felul cu adevărat impresionant de a interpreta a lui Chaplin, cât şi a copilului  Jackie Coogan.







A doua recomandare, film tot cu Chaplin, însă, de data asta realizat în era vorbită, mai exact în 1947, se numeşte Monsieur Verdoux.
Aici putem vedea un Chaplin mai în vârstă, un Chaplin vorbitor, cu un accent britanic deosebit de şarmant, ce nu şi-a pierdut farmecul odată cu era filmelor vorbite (soartă crudă ce au avut-o destui de mulţi actori din acea perioadă).

Recomand de asemenea toată filmografia semnată Chaplin. Dacă nu pentru plăcerea personală, măcar pentru îmbogăţirea unui minim de cultură generală.

Vizionare plăcută!

Poze cu keltoighost

Mă plictiseam.
De aia mi-am făcut portretul. 

Recunosc că prefer portretul stil South Park, probabil datorită pălăriei foarte Charlie Chaplin şi posibilitatea de a-mi ataşa o pisică.

...Şi nu m-am putut abţine să nu le postez.

Cine se mai plictiseşte, se de-plictiseşte aici şi aici.

Mi-am călcat pe inimă

Okay, toată lumea a văzut Avatar, chiar şi eu. Şi da, recunosc că nu am mers la niciun Bucureşti la IMAX... sau la vreun alt fel de cinema 3D. L-am văzut acasă, în confortul casei mele, sub plapuma mea, la monitorul meu de 21 şi ceva de inch, cu punga mea de floricele, făcute la cuptorul meu cu microunde.
Dezamăgirea nu a fost totală, iar asta pentru că nu am sperat nimic de la filmul ăsta din prima clipă când am vâzut posterul cu aia mari, albaştrii şi ecologişti. Visul oricărui ONG strangâtor de gunoaie. Nu m-aş mira ca în următoarea perioadă, chiar să apară diferite asociaţii verzi, care să devină... albastre şi să îşi schimbe toate numele din Panfotul Verde în Pandora. Să adopte personajele din film drept mascote pentru cauza lor nobilă. Ceea ce nu m-ar deranja, cel mult aş zâmbi la ideea cu previzibilitatea din marketing şi advertising.
Cu toate astea, filmul e prostuţ. Da, pe undeva pe acolo, ar avea el o idee simpatică, însă nimic nou sub soare. Poate doar nişte efecte speciale în care au intrat mai mulţi bani ca în Titanic.
Bun, cum văd eu treburile... Avatar, ca să mă exprim aşa, categoric nu se ridică la pretenţiile pe care le are. Până la urmă pot să înţeleg şi publicitatea excesivă. Oricine ar cheltui o mică avere pe o realizare personală ar vrea să dea de veste lumii întregi.
Vina nu e a lui James Cameron. Vina e a oilor.