Îmi place de mor

Nu, spre dezamăgirea unora, nu o să mor de-adevăratelea. Fireşte, o să trăiesc pân-o să mor, şi eu, ca toţi muritorii de rând, dar nu despre asta e vorba în postarea de astăzi. Ci despre lucrurile sau gesturile alea făr' de care nu pot exista cum trebuie, făr' de care Windows-ul meu uman nu şi-ar mai da start-ul.

Dacă ieri am prezentat zece chestii care mă enervează cumplit, azi devin pozitivă într-o zi de duminică, şi postez o scurtă listă a lucrurilor care îmi plac (de mor).

În această ordine de idei (dar nu musai în această ordine ierarhică), îmi place de mor:

1. Să ningă cu fulgi mari, să se depună zăpada, să se facă troiene, să nu înghețe și să nu se facă alunecuș. 
2. Să văd un film bun pe care, ulterior, să îl povestesc cu patos de fiecare dată când am ocazia. În cazul în care urmăresc un film pentru a doua oară, doar de dragul persoanei de lângă mine, niciodată nu ma pot abține să nu mă zic câte ceva. 
3. Nopțile extrem de frumoase acompaniate de un pahar cu vin. Persoana iubită nu trebuie să lipsească. Restul persoanelor sunt rugate să dispară. Asta e o petrecere de două persoane.
4. O carte bună, care să mă facă să o citesc într-o zi, indiferent câte pagini ar avea.
5. Să cumpăr cadouri cu săptămâni bune înainte. Îmi place să premeditez, să cântăresc opțiuni, să culeg impresii. Cireașa de pe tort e categoric reacția persoanei atunci când primește cadoul. Vorba ,,proverbului!”: priceless. 
6. Mor după pisici: galbene, tigrate, albe, negre, cu buline, cu dungi. 
7. Nu e niciun secret că îmi place să fac fotografii, să studiez unghiul, să calculez unghiul, să apăs pe trăgaci.
8. Să-mi povestesc copilăria. Call me Creangă, Ion Creangă. 
9. Malboro Light Lung, o cafenea cu mansardă sau un local cozy cu iz vintage și ea. Mai ales ea.
10. Muzica, fără dar și poate. Sunt o melomană prin definiție, în consecință, o zi fără muzică e o zi pierdută.

Vouă ce vă place maxim?

Ce-mi place mie mult, mult şi foarte mult

Iar am primit cado o leapsă. De data asta, darnicul de serviciu e Winnetou.
Datoria mea e să numesc zece chestii care se presupune că-mi plac.
Fie că e vorba de o activitate, o pasiune, o persoană, un obiect.

Nu neaparat în această ordine...

1. Fotografia - de câţiva ani buni mă chinui să învăţ tot ce pot, fotografiez tot ce pot, expun pe unde pot, stresez pe toată lumea.
2. Filmele - de la Charlie Chaplin, Greta Garbo, Marlene Dietrich, Romy Schnneider la Johnny Depp, Charlize Theron, Vanessa Redgrave, Jack Nicholson.
3. La Belle Epoque - din toate punctele de vedere (cinematografic şi cultural în general)
4. Pisicile (mai ales a mea);
5. Să mă exprim în scris (pe unde apuc);
6. Să fiu ironică (iubesc de mor să dau cuvintelor un al doilea sens);
7. Dimineţile, serile, zilele, nopţile, discuţiile - cu cineva anume, cineva drag, cineva iubit;
8. Cititul;
9. Vinul roşu;
10. Muzica bună;

Am gătat. 

Leapşa o dau mai departe oricui o va vrea.

Recomandare cinefilă: CHARLIE CHAPLIN

Treaba e clară: sunt sătulă de Avatare, de Arme Mortale şi de alte filme de factură îndoielnică.
Tocmai din acest motiv, niciodată nu o să fiu auzită că laud anumite filme, doar pentru faptul că au fost mari şi tari în Box Office, sau că sunt făcute cu trei ore în urmă.
Nu neg faptul că printre astea, n-or fi şi filme care îşi merită statutul, însă, le număr pe două-trei degete.
În plus, de cele mai multe ori, lumea deprinde efectul de turmă şi nu-i convingi că Avatar nu e un film bun nici cu un pistol la tâmplă.
Ba mai mult, ar fi în stare să te şi bată, să te convingă că eşti depăşit.
Bineînţeles, pistolul la tâmplă rămâne strict la nivel de metaforă, pentru că nu sunt nici violentă de felul meu şi nici nu am să impun nimănui să urmărească filme europene sau din Belle Epoque, dacă respectivul pur şi simplu nu a fost educat în maniera asta şi nu are gustul format.
Cu toate astea, gusturile se mai pot şi educa.
Tot ce pot face, este să fac anumite sugestii.
De cine se prinde, se prinde. De cine nu, "e bune şi filmele indiene".

Bun, recomandările de astăzi poartă emblema Charlie Chaplin. 

Prima recomandare se numeşte The Kid, film mut realizat în 1921.
Ce e cu adevărat impresionant la filmul ăsta, e că reuşeşte să fie expresiv în pofida faptului că e mut.
Unele filme din ziua de astăzi, chiar şi cu sonor nu reuşesc să impresioneze.
Acţiunea nu e deosebit de complicată, însă, cu toate astea reuşeşte să capteze atenţia prin comicul de situaţie şi prin felul cu adevărat impresionant de a interpreta a lui Chaplin, cât şi a copilului  Jackie Coogan.







A doua recomandare, film tot cu Chaplin, însă, de data asta realizat în era vorbită, mai exact în 1947, se numeşte Monsieur Verdoux.
Aici putem vedea un Chaplin mai în vârstă, un Chaplin vorbitor, cu un accent britanic deosebit de şarmant, ce nu şi-a pierdut farmecul odată cu era filmelor vorbite (soartă crudă ce au avut-o destui de mulţi actori din acea perioadă).

Recomand de asemenea toată filmografia semnată Chaplin. Dacă nu pentru plăcerea personală, măcar pentru îmbogăţirea unui minim de cultură generală.

Vizionare plăcută!