Vrăjitoarea Paraschiva ne povesteşte cum va fi

Pentru că nu sunt eu inventatorul teleportatorului şi nici puteri paranormale nu am, am ales ca pentru această probă să colaborez cu marea vrăjitoare, Paraschiva.
Despre ea v-am mai povestit! Talentul ei este vestit peste mări, peste ţări şi peste toate cartierele din lume! Nu există om care să fi avut cununiile legate, sau care să fi suferit de vreo boală produsă de farmece, care să nu fi auzit de vrăjitoarea Paraschiva!
Tocmai din acest motiv, pentru că sunt obsolut sigură că prin puterea ei previzionară amestecată cu impresionantele cărţi de tarot din dotare, va reuşi să vă povestească, mai bine decât mine, cum stă treabă cu aviaţia în viitor.

V-aţi putea întreba ce m-a apucat din senin să scriu despre aviaţia viitorului. Ei, mă mai apucă şi pe mine. Mă ştiţi de curioasă, doar! Iar, acolo unde nu reuşesc să descopăr singurică adevărul, am eu grijă să-mi aduc întăriri şi să rezolv problema cât ai zice ,,peşte".

În cele ce urmează, îi voi da cuvântul vrăjitoarei Paraschiva:

Bună ziua, dragii mei, cititori ai blogului Omlette du Fromage, prieteni ai Iuliei, cât şi oameni pasionaţi de aviaţie. 
Numele meu este Paraschiva şi practic magia gri. În timpul liber, când nu fac ritualuri cu găini pe malul lacului, în miez de noapte, sunt şi clarvăzătoare. Cu alte cuvinte văd în viitor! Şi, cum Iulia m-a rugat să o ajut cu proba Superblog, iată-mă scriind în locul ei. 
Cum va fi aviaţia în viitor? ... 2 secunde să mă conectez la serverul vrăjitoresc, să întru în legătură cu absolutul şi vă zic imediat. În cele ce urmează, voi scrie folosind pilotul automat. Nu de alta, dar vă închipuiţi, că aşa vrăjitoare cum sunt, trebuie să închid ochii, să murmur cu buziţele un descântec într-o limbă mai veche decât sanscrita, şi să spun apoi tot ce văd.


Mmmmmm, mmmmm, mmmmmm... mmmmmm, mmmmmm, mmmmmm... euuu, în viitooooor, văd oameni zburători! Da, iată că asta văd! Oameni zburători! Sunt peste 100 ani. Vai, cât de mult s-a schimbat lumea! Nimic nu e la fel. Nu-mi închipuiam că într-un timp atât de scurt, lumea se va schimba atât! Şi, iată că totuşi minunea s-a întâmplat! Şi, dacă mă gândesc mai bine, este absolut logic ca acest lucru să se întâmple. Cu cât tehnologia este mai avansată, cu atât îi e şi mai uşor să evolueze mai departe! 
Dar, să vă povestesc ce văd, nu de alta, dar imediat o să mă acuze Iulia că vorbesc prea mult şi că mă plăteşte la oră. 
Aşa cum am spus, în viitor vor exista oameni zburători! Nu înţeleg eu exact cum e posibilă chestia asta, dar văd numai supermani plutind pe un soi de drum aerian. Văd chiar şi turnuri de control în miniatură.

Mai bine, am să urmăresc un astfel de individ zburător să văd eu care e chestia! 
O fi vreo fază cu modificarea genetică? S-or fi inventat cine-ştie-ce încrucişări frankenşteiniene între om şi pasăre? Se pare că nu! Individul pe care am ales să îl urmăresc văd ca are un fel de chestii cu aer comprimat (zic eu, ca o necunoscătoare ce sunt). Ceva ce îl face să se propulseze şi să facă salturi nemaipomenite. 
Deci, în viitor nu va mai fi nevoie de avioane şi navete de zbor, pentru că oamenilor le vor fi ataşate nişte dispozitive speciale ce îi va ajuta să zboare. 
Urmărind individul ăsta, observ că pe tricoul lui scrie ceva... dacă m-aş apropia puţin, poate aş vedea exact ce anume! Nu de alta, dar acel tricou pare să fie cheia! Acel tricou pare să-l ajute să zboare! ...Hmmm, m-am apropiat: scrie TAROM. Ia te uită! Tarom-ul nostru încă există, şi ia uite ce gadgeturi senzaţioanale are! 


Mă întreb, totuşi, ce se întâmplă dacă acest individ doreşte să nu mai plutească, să aibă pur şi simplu parte de cel mai bun confort din lume, aşa cum este pe vremea noastră: păturică pufi, stewardeză amabilă, filmuleţ, căscuţe, mâncărică, ceva de băut... din astea! Ce se întâmplă atunci, că vorba aia, nu ai cum să faci ocolul planetei, de exemplu, doar zburând; se ştie că la anumite altitudini e frig, apoi, omul mai şi oboseşte, îndiferent de ce gadget-uri ar dispune. Chestia asta cu zburatul e amuzantă, dar nu pe parcursul întregului drum. 


Ei, dar iată că mi se răspunde şi la întrebarea asta! Observ că îndividul apasă pe un buton ce se află tot pe tricoul lui pe care scrie Tarom, şi dintr-o dată, din neant, apare un avionaş draguţ şi comod, cu un pilot robot şi cu o stewardeză tot robot şi ea! Incredibil! Versatilitate la maxim! Şi nu-mi vine să cred! Totul de la Tarom, se pare! Iată cum reuşesc ei încă o dată să fie cei mai buni! Dacă Superman ar fi ştiut de chestia asta, în loc de S-ul celebru de pe pieptul său, ar fi scris TAROM. Chestia asta este de-a dreptul incredibilă! 
Îţi mulţumesc pentru ideea de a mă duce în viitor, Iulia! Cred că am să mă duc mai des! Nu de alta, dar uite cum descopăr eu lucruri noi! 

Îi mulţumim vrăjitoarei Paraschiva pentru intervenţie, e declar că, deşi această şedinţă de clarvizionare m-a rupt la buzunar, s-a meritat!

Noi, era în care vor exista supermani zburători peste tot, n-o s-o apucăm, dar putem să ne bucurăm de ceea ce există până în prezent. Slide-ul de mai jos ar trebui să explice mai bine decât mine despre ce este vorba!

Lamborghini face front comun cu ASUS

De ce Asus?
Răspunsul este extrem de simplu: luaţi doar de priviţi puţin modelele de monitoare, laptop-uri, netbook-uri şi alte minunăţii lansate de Asus în ultimul timp şi o dă descoperiţi un melanj între calitate şi frumuseţe. Este bine cunoscut faptul că Asus a colaborat, de-a lungul vremii cu designeri cunoscuţi (ex. Karim Rashid) pentru realizarea produselor sale. Pentru că, Asus pune preţ pe calitate (în speţă performanţă) dar şi pe aspectul exterior al jucărelelor tehnologice. Aspectul contează mai mult decât se va şti vreodată. Iar ASUS ştie asta!

De ce Lamborghini?
E suficient să combinăm două firme de prestigiu, aşa cum sunt ASUS şi Lamborghini, şi voila! ...avem parte de mult doritul laptop! Cum spuneam, aspectul este deosebit de important, în consecinţă, un laptop cu inside-ul de la ASUS, dar cu aspectul fizic al celor de la Lamborghini nu poate decât să fie considerată o revoluţie a momentului.

Ce ne sugerează Lamborghini?

În primul rând forţă! Iar acest lucru este certificat şi de vestita siglă a celor de la Lamborghini. Când spunem Lamborghini ne imaginăm de asemenea viteză. Personal, pe mine mă duce cu gândul la maşinile super eroilor (aşa cum scriam şi în cadrul probei aferente Blogwars, de acum câteva săptămâni). Colaborarea nu are decât să îi bucure pe cei ahtiaţi după conceptul de viteză şi de forţă.

ASUS-LAMBORGHINI Eee PC VX6

Desprins parcă din poveştile SF, ASUS-Lamborghini VX6 este alegerea perfectă, îmbinând concepte ca NVIDIA ION, procesorul Intel Atom D525 dual-core, sunet Bang & Olufsen şi USB 3.0. 
Iată că, seria Eee, nu putea să rămână fără un frăţior între cele ce apaţin de marca Lamborghini.

Construite pentru a fi puternice, ASUS-Lamborghini Eee PC VX 6 sunt făcute pentru a fi rapide. Acest lucru ni-l atestă chiar prezenţa (aşa cum am mai spus) a USB 3.0, făcut special pentru tranferul fişierelor de dimensiuni mari, cât şi Bluetooth-ul 3.0, ce prezintă performanţe mult mai mari decât varianta precedentă de 2.1.În plus, ne putem bucura, aşa de o tastatura silenţioasă, ce ne aduce aminte parcă de motoarele ,,torcătoare" ale bolizilor Lamborghini, cât şi de un palm plăcut la atingere, întocmai volanului. Carcasa metalică ne aminteşte întocmai de acea forţă de care vă vorbeam, rezistenţa fiind confirmată de cele 6 celule ale bateriei!

Modelul este şi el unul demn de toată lauda, fiind inspirat din aspectul roadster-ului Lamborghini Murcielago LP640. Dacă te uiţi atent, mai-mai că-l confunzi cu modelul de automobil mai devreme menţionat, putând cu uşurinţă a se lăsa imaginaţia să zburde în voie!

Partea interesantă e că, modelul de Eee de la Lamborghini vine cu un mouse aferent, ce respectă acelaşi design desprins din filmele cu şi despre super eroi. Modelul wireless operează la o viteză de zece metri şi este compatibil cu orice model de PC, ceea ce este cu adevărat impresionant. Ce este de asemenea extrem de frumos, este faptul că acest mouse tematic este de o precizie ieşită din comun, după cum urmează, el operând la 2500 dpi.

Display	12.1 inci, iluminare cu LED şi 1366x768
Sistem de operare	Microsoft Windows 7
Procesor	Intel Atom D525 (dual core, 1.8GHz)
Grafică	NVIDIA ION2 cu 512MB GDDR3
Memorie	DDR3
Stocare	Hard disc 250GB sau 320GB + 500GB ASUS WebStorage
Baterie	Li-ion cu 6 celule, 6 ore autonomie
Greutate	1.5 kg

Pentru Superblog 2010

Când conduci o Toyota, te comporţi ca atare

De vreo vreo şase ani tot bat din picior să dau de carnet. Cam tot de atunci găsesc alte utilităţi banilor, ca pe urmă iar să-mi pară rău că n-am dat de carnet. Numai altele să fie înjurate în trafic? Numai altele să aiba parte de minunatul deget mijlociu? Eu ce-are dacă trăiesc puţin? Nu de alta, dar a început să mă plictisească teribil să depind de ce cele trei culori ale semaforului (câteodată chiar de două...). Eu ce-are dacă-mi iau carnet şi devin brusc daltonistă? Am constatat că se cam poartă ,,orbirea bruscă" în trafic. 

Acum, nu mă condamnaţi prea tare; eu vorbesc din perspectiva omului de pe trotuar şi din perspectiva omului ce atunci când stă să se facă verde, să treacă şi el, e stropit de vreo maşină nărăvaşă. 

Cu toate astea, am o siguranţă... şi anume că acea maşină ce mă va stropi, clar nu are cum să fie o Toyota (ori de care ar fi ea... ).
Nu, nu! N-are cum! Astea merg atât de finuţ şi sunt făcute de la mama lor, atât de finuţe şi de elegante, încât n-ar lăsa nici cel mai mârlan şofer să treacă în viteză şi să-mi murdărească mie paltonaşul.
Nu, Toyota ştii ce va face? Va încetini, fără frână bruscă... fără mişcări haotice... iar cu o voce din-aia senzuală de GPS îi va spune conducătorului: ,,Domnule Mârlan, chiar dacă suntem în România, ne vom comporta ca nişte oameni civilizaţi!". 

Mârlanul va înţelege şi se va transforma brusc în cel mai candid şi mai permisiv şofer ce a circulat vreodată pe străzile României. Nu de alta, dar nu ai cum să te afli într-o Toyota, fără să te comporţi ca atare. Iar, dacă nu te comporţi ca atare de la început, cu siguranţă vei învăţa să faci asta pe parcurs. 

Acum, să intru în pâine... În ziua când am făcut eu 24 ani şi în ziua când am făcut eu 24 ani şi o zi (6-7 Octombrie, a.c.), cică la Galaţi a fost eveniment mare-mare, şi anume Caravana Toyota Experience 2010 

A venit Toyota pentru nişte drive-teste, pentru a se mândri şi pentru a ne încânta nouă privirile.

Eu, cum nu ştiu să conduc şi nici nu mă încumet, având în vedere că nu am carnet şi că, ultima dată când am pus mâna pe un volan era să direcţionez maşina respectivă (ce nu era Toyota, pentru că, dacă era s-ar fi condus singură) într-un ditamai trunchiul de copac, am zis că, mai de grabă stau liniştită şi mă uit. Da, corect, cică aş fi putut să clipocesc frumos din ochişorii mei verzi-albaştri, cuiva, să mă ia şi pe mine for a ride, dar, ce experienţă e aia când nu eşti tu ăla cu mâna pe volan şi cu piciorul pe acceleraţie? 

Apoi, nici să vă povestesc cum mă jucam eu prin copilărie cu jocurile tip simulator, că nu se prea compară.

Cu toate astea, ochiul meu de artist n-a putut să nu observe anumite chestii cu adevărat frumoase, când vine vorba de automobilele produse de Toyota. 

Şi, să fiu sinceră-sinceră-sinceră, pur şi simplu încep să torc când văd vreun Prius! Da, acum o să spuneţi... ,,asta e maşină pentru femei", dar, guess what, guys: chiar sunt femeie şi da, aşa cum spuneam la început, şi femeile trebuie să conducă.
În plus, dacă tot e să primesc înjurături moca pe stradă şi degete mijlocii în loc de bună-ziua, plus adjectivele ce-mi definesc sexul, aş prefera să mă aflu pe scaunul meu confortabil aparţinând Prius-ului meu frumos.

Liniile moderne chiar n-ar avea cum să nu-mi atragă atenţia! Cu toate prejudecăţile, cu tot! În plus, mai e o chestie foarte drăguţă, când vine vorba de automobilele celor de la Toyota: se spune că nu consumă mult!... iată, un lucru de care se face mare tam-tam zilele astea!

În plus, interiorul este de-a dreptul uimitor... fie că vorbim de Prius sau alte modele aparţinând Toyota! Dacă ar fi să caracterizez totul printr-un singur cuvânt, cred că alegerea pe care aş face-o ar fi ,,futurist". 

Priviţi doar fotografia de mai sus, apoi îndrăzniţi să mă contraziceţi! 

 

Cum se vede lumea dintr-un Prius:

Pentru Superblog 2010,

Iulia Mihai

Publicitate de la om la om

Bun, am să fac din postarea asta o postare cât se poate de sinceră. Nu de alta, dar vorbesc în cunoştinţă de cauză, având de ceva vreme un cont pe Blogmoney.com.

De ceva vreme, am început să-mi monetizez blogul la modul cel mai serios. Am învăţat metode noi, am prins şpiluri importante, ce mai... am început să mă prind şi eu ce înseamnă să scrii din plăcere şi să fii plătit pentru asta...
Şi, trebuie să recunosc că am început să îmi iubesc blogul şi mai mult, de atunci. Pentru că, de ce să fim ipocriţi şi să zicem: ,,eu scriu numai de plăcere!" pentru că, oricui îi vei propune să primească bani pentru ceea ce scrie, clar nu va zice nu. Nu vei auzi din gura nimănui: ,, nu, dragule, lasă că eu voi scrie moca, pentru că eu m-am născut un sfânt.". Cine va susţine că preferă să se publice moca, clar omite să zică unele lucruri.

Da, până să mă prind eu că aş putea câştiga bani cu blogul, recunosc cu mâna pe inimă că scriam doar din plăcere, dar, ca să fie clar, nu pentru că nu mi-ar fi plăcut să mă plătească cineva, ci pentru că nu ştiam cum să fac să fiu plătită.
Scriu mult, unii spun că scriu bine, important e că îmi place ceea ce fac. Pentru că, ştiţi voi cum e... nimic nu iese frumos, dacă nu avem şi un strop de pasiune pe acolo.

Dar, să mă întorc la Blogmoney. Da, am cont acolo de ceva vreme. Şi nu trebuie să-mi imaginez că aş fi prins vreo campanie pe mână, pentru că deja am prins vreo 3 pe la Blogmoney, deci, pot povesti liniştită de pe acolo.
Recunosc că suma de 100 euro nu mi s-a oferit până acum pe vreun articol, suma fiind uşor de domeniul fantasticului, dar, niciodată să nu zic niciodată, pentru că, badge-ul meu Blogmoney, ce îl puteţi găsi jos, în footer, pe la secţiunea mea de bannere (plus în postarea de faţă), scrie că un post Blogmoney la mine pe blog ar valora cam 270 RON. Ceea ce nu înseamnă musai 100 de euro, dar, se apropie într-o oarecare măsură.

Cu toate astea, suma maxim negociată până în acest moment pentru o postare advertorială pe Blogmoney, s-a ridicat cam la 60 RON. Sper ca următorii contractori să se uite şi la badge! Ha, ha.

De unde ştiu cât merit? Păi e simplu, am fost evaluată, contractată şi de alte persoane, exceptând serviciile de intermediere a celor de Blogmoney, şi asta mi-a dat curaj, ca să zic aşa.
În plus, am un pagerank 4, care vorbeşte de la sine, un blog cu vechime de 2 ani şi câteva gadgeturi care îmi arata statisticile zilnice, cum ar fi numărul de vizitatori, postările populare indexate pe Google, cât şi locurile ,,fierbinţi" de pe pagină (pe unde umblă mouse-ul mai mult; chestie utilă pentru AdSense şi bannere plătite).
Şi gata, nu-mi mai divulg din secrete!

Trecând de partea cu banii, o campanie bine realizată, din punctul meu de vedere, este acea campanie pe care eu, ca blogăr contractat o execut cu respect.
Atât timp cât o anumită firmă se oboseşte să mă accepte, să negocieze cu mine un preţ, şi se ajunge la un bătut de palmă, atenţia mea va fi maximă.
În primul rând, am grijă să studiez conţinutul site-ului respectiv, sau al materialului informativ, pentru a culege informaţiile esenţiale. În al doilea rând, citesc cu maaare atenţie cererea. Nu de alta, dar nu aş vrea să scriu despre lucruri fără sens, când clientul are o anumită cerinţă.

După ce materialul va fi finalizat, postarea va lua drumul pe care îl iau toate postările de pe blogul meu.
Astfel, ele vor fi promovate pe FaceBook şi pe Twitter. Plus un status frumuşel şi simpatic pentru cei din lista de messenger.

Merg pe principiul că, indiferent că este vorba de un advertorial sau o postare personală, totul devine personal, până la urmă, atât timp cât este scris din mine, devenind o parte din mine.

Tocmai de aici şi respectul în redactarea postării. Pentru că, având respect pentru client, am respect pentru mine şi pentru blogul meu. În consecinţă, nu-mi voi strica karma blogului!
Nu mă condamnaţi, dar cred în treaba aia cu acţiune şi reacţiune!

In plus, orice client mulţumit de serviciile mele, va reveni. Iată câte lucruri bune se pot întâmpla, dacă îmi dau puţin interesul.

Cum cheltui banii obţinuţi? Acum, fără supărare, dar asta e cam problema mea! Ha, ha. E ca şi cum ai întreba o femeie ce vârsta are sau, ce număr poartă la pantofi, ori un mare afacerist ce câştiguri anuale are. Treburile astea nu se discută, oricum, vă garantez că orice aş face cu banii câştigaţi, o să fiu fericită!

Despre Blogmoney, ce pot să zic, sunt într-o oarecare măsură mulţumită, deşi, dacă aş fi în locul lor, mi-aş da mai mult interesul în a adăuga campanii noi. În rest, toate bune şi frumoase, nu dau cu parul, nu tai gâtul nimănui, doar că, mă gândesc că mai multe campanii nu ar însemna câştig doar pentru mine ca blogăr, ci şi pentru ei, ca intermediari, că de aia e afacerea, afacere.

Un lucru bun este că acest gen de advertoriale sunt la mare căutare în zilele noastre, fiind o alternativă viabilă publicităţii clasice. Motivul este simplu... O postare făcută de un blogăr poate fi o metodă mult mai accesibilă de a convinge pe X sau pe Z că serviciile companiei respective sunt bune de luat în calcul. Funcţionează pe principiul ăla... de la om la om.

Pentru Superblog 2010,
Iulia Mihai