Se afișează postările cu eticheta Prius. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Prius. Afișați toate postările

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Când conduci o Toyota, te comporţi ca atare

De vreo vreo şase ani tot bat din picior să dau de carnet. Cam tot de atunci găsesc alte utilităţi banilor, ca pe urmă iar să-mi pară rău că n-am dat de carnet. Numai altele să fie înjurate în trafic? Numai altele să aiba parte de minunatul deget mijlociu? Eu ce-are dacă trăiesc puţin? Nu de alta, dar a început să mă plictisească teribil să depind de ce cele trei culori ale semaforului (câteodată chiar de două...). Eu ce-are dacă-mi iau carnet şi devin brusc daltonistă? Am constatat că se cam poartă ,,orbirea bruscă" în trafic. 

Acum, nu mă condamnaţi prea tare; eu vorbesc din perspectiva omului de pe trotuar şi din perspectiva omului ce atunci când stă să se facă verde, să treacă şi el, e stropit de vreo maşină nărăvaşă. 

Cu toate astea, am o siguranţă... şi anume că acea maşină ce mă va stropi, clar nu are cum să fie o Toyota (ori de care ar fi ea... ).
Nu, nu! N-are cum! Astea merg atât de finuţ şi sunt făcute de la mama lor, atât de finuţe şi de elegante, încât n-ar lăsa nici cel mai mârlan şofer să treacă în viteză şi să-mi murdărească mie paltonaşul.
Nu, Toyota ştii ce va face? Va încetini, fără frână bruscă... fără mişcări haotice... iar cu o voce din-aia senzuală de GPS îi va spune conducătorului: ,,Domnule Mârlan, chiar dacă suntem în România, ne vom comporta ca nişte oameni civilizaţi!". 
Mârlanul va înţelege şi se va transforma brusc în cel mai candid şi mai permisiv şofer ce a circulat vreodată pe străzile României. Nu de alta, dar nu ai cum să te afli într-o Toyota, fără să te comporţi ca atare. Iar, dacă nu te comporţi ca atare de la început, cu siguranţă vei învăţa să faci asta pe parcurs. 

Acum, să intru în pâine... În ziua când am făcut eu 24 ani şi în ziua când am făcut eu 24 ani şi o zi (6-7 Octombrie, a.c.), cică la Galaţi a fost eveniment mare-mare, şi anume Caravana Toyota Experience 2010 
A venit Toyota pentru nişte drive-teste, pentru a se mândri şi pentru a ne încânta nouă privirile.

Eu, cum nu ştiu să conduc şi nici nu mă încumet, având în vedere că nu am carnet şi că, ultima dată când am pus mâna pe un volan era să direcţionez maşina respectivă (ce nu era Toyota, pentru că, dacă era s-ar fi condus singură) într-un ditamai trunchiul de copac, am zis că, mai de grabă stau liniştită şi mă uit. Da, corect, cică aş fi putut să clipocesc frumos din ochişorii mei verzi-albaştri, cuiva, să mă ia şi pe mine for a ride, dar, ce experienţă e aia când nu eşti tu ăla cu mâna pe volan şi cu piciorul pe acceleraţie? 
Apoi, nici să vă povestesc cum mă jucam eu prin copilărie cu jocurile tip simulator, că nu se prea compară.

Cu toate astea, ochiul meu de artist n-a putut să nu observe anumite chestii cu adevărat frumoase, când vine vorba de automobilele produse de Toyota

Şi, să fiu sinceră-sinceră-sinceră, pur şi simplu încep să torc când văd vreun Prius! Da, acum o să spuneţi... ,,asta e maşină pentru femei", dar, guess what, guys: chiar sunt femeie şi da, aşa cum spuneam la început, şi femeile trebuie să conducă.
În plus, dacă tot e să primesc înjurături moca pe stradă şi degete mijlocii în loc de bună-ziua, plus adjectivele ce-mi definesc sexul, aş prefera să mă aflu pe scaunul meu confortabil aparţinând Prius-ului meu frumos.

Liniile moderne chiar n-ar avea cum să nu-mi atragă atenţia! Cu toate prejudecăţile, cu tot! În plus, mai e o chestie foarte drăguţă, când vine vorba de automobilele celor de la Toyota: se spune că nu consumă mult!... iată, un lucru de care se face mare tam-tam zilele astea!
În plus, interiorul este de-a dreptul uimitor... fie că vorbim de Prius sau alte modele aparţinând Toyota! Dacă ar fi să caracterizez totul printr-un singur cuvânt, cred că alegerea pe care aş face-o ar fi ,,futurist". 
Priviţi doar fotografia de mai sus, apoi îndrăzniţi să mă contraziceţi! 
 
Cum se vede lumea dintr-un Prius:

Pentru Superblog 2010,
Iulia Mihai

duminică, 29 noiembrie 2009

Am avut nuoruoc!

Am câştigat la Loto 50.000 euro... eu... adică, EU!
Chiar eu? Da, eu...
uau...
Da...
Mă, dar sigur despre mine este vorba?

(Eşti stresantă!)

Da, asta era vocea care locuieşte puţin deasupra cerebelului meu. Aceaşi voce, care, probabil datorită faptului că sta aproape de cerebel, are posibilitatea de a-mi ţine echilibrul fizic, şi uneori chiar şi pe cel sufletesc, sub control.

Tot de la ea, am aflat şi cum ar trebui să procedez ca să nu arunc banii câştigaţi, pe prostii.
Doar ştiţi cum e, când nu avem bani ne dorim tot felul de lucruri, iar când ajungem în faţa faptului împlinit, ajungem să nu mai ştim pe ce să aruncăm banii, riscând astfel, să-i dăm pe tot felul de inutilităţi, dintr-o dorinţă frenetică de a simţi cum e să cheltuim.

Tocmai de asta, eu sunt bucuroasă că o am pe ea, vocea de deasupra cerebelului meu, aceaşi voce, ce tocmai mi-a spus că ar trebui să dau de carnet şi să-mi iau o maşină...
Şi, pentru că vocea mea, e o voce ce nu vorbeşte aiurea, mi-a zis să-mi iau o Toyota, şi nu oricare Toyota, ci un Prius! Ea mă cunoaşte! Tocmai de aceea, ştie că mi-ar plăcea Prius-ul ca design şi nu numai!

Îmi conduce mâinile pe tastatură către Youtube, îmi arată acest advertorialul de la Toyota Prius (a treia generaţie), advertorial propus pentru 2010:



... apoi, după ce m-a lăsat cu gura căscata, ca şi cum nu e suficient, îmi arată şi detaliile noului Prius de la Toyota! (click aici să le vedeţi şi voi!)

Pentru că tot îmi mai rămân vreo 25.000 euro... şi pentru că eu sunt o fire plimbăreaţă, o să fac o plimbărică cu noul meu Prius până în Irlanda, via Olanda şi Germania!



p.s.
Articolul e pure fantasy, cel puţin partea cu Loto, Toyota Prius, însă, fiind cât de poate de reală.


Articol scris pentru concursul Superblog2009, proba nr. 39. TOYOTA.