Asus K53SJ și secretul lui Hitler

ATENȚIE: Următoarea poveste este inspirată din fapte istorice reale, însă cu o doză considerabilă de ficțiune.

Pentru că niciodată nu crezusem ipoteza potrivit căreia Hitler chiar murise în buncărul ăla acum mulți ani, am zis că n-ar fi rău să profit de șansa dată, și anume inventarea mașinii timpului. Așa că, mi-am luat o cameră foto DSLR și un laptop Asus K53SJ, am plătit biletul pentru călătoria în timp la A.C.T.S. (Asociația Călătorilor în Timp și Spațiu), am setat ceasul mașinii la 30 Aprilie 1945, locația Berlin (în buncărul din aproapierea cancelariei Reich-ului), et voilà.

După o zdruncinătură masivă, am ajuns ca prin minune în locul dorit, și anume în buncăr. Nu-mi venea să cred... Eu în Berlin... în ziua în care a murit Hitler!

SURSĂ FOTO: http://www.life.com/ - BUNCĂRUL LUI HITLER

Îmi scăpase totuși un amănunt! Să setez ora mașinii timpului, pentru că în momentul sosirii mele, cineva (presupun că Otto Günsche) se chinuia să acopere două cadavre, pentru a le incendia. Din moment ce nu vroiam să fiu văzută, m-am ascuns cu tot cu mașină a timpului, laptop și cameră foto după un zid al buncărului, dar, neatentă din fire, m-am împiedicat de un prag și am ajuns în câmpul vizual al lui Otto. 

-Wer sind Sie??? Rusky spionen? 

-Nu, nu, nicht spionen! Călător în timp, îi răspund  lui Otto speriată. 

-Adevăraten, nu ai cum să fii spionen pentru că du hast moacă de Arisch! Totuși, was ist der aparaten de la tine din mână? 

-Laptop Asus K53SJ și o cameră foto! 

-Foto? Du bist spionen! Am zis eu bine! Du păcăliren pe Otto cu moaca de Arisch! Ai să arzi în buncărul ăsta, spionen ce ești! Nimeni nu înșelaren pe Otto!

...așa că dădu foc și plecă imediat, închizându-mă în buncăr. Se pare că rămăsesem doar eu cu cele două cadavre. Timpul fiind foarte scurt, trebuia să aleg dacă îmi satisfac curiozitatea de a mă uita sub cearșaf, sau îmi salvez viața. Am decis că aflarea adevărului nu avea să servească unui om mort, așa că mi-am folosit timpul rămas pentru a seta mașina timpului înapoi în 2011. 

Însă, din cauza flăcărilor și a căldurii, mașina timpului părea să nu vrea să mai funcționeze. Imediat, am deschis laptopul Asus K53SJ, pentru a comunica prin Skype cu cei din timpul meu, mai exact pentru a mă sfătui ce e de făcut! Căldura devenea din ce în ce mai insuportabilă! Se vede treaba că laptopul Asus K53SJ nu crăpase, iar procesorul I5 (cu o frecvență de 2.30GHz, memorie cache de 3 mb și-o tehnologie de fabricație de 32 nm) își făcea încă treaba cum ar fi trebuit, putând astfel să iau legătura cu depanatorul de serviciu al A.C.T.S. Să trăiască tehnologia IceCool ce nu permite supraîncălzirea laptopului, ca în alte cazuri.

Spunându-i depanatorului că mașina timpului s-a încins și nu mai vrea să mai funcționeze, acesta mi-a răspuns că singura soluție pentru a o face să funcționeze este să așez laptopul Asus K53SJ lângă ea pentru a i se transfera niște aer rece de la acesta! Zis și făcut! Am luat laptopul și l-am așezat în imediata apropiere a mașinii. În trei secunde (pe ceas), mașina timpului a început să dea semne că se răcește, așa că am setat ceasul la 16 Octombrie, 2011, locația Galați, faleza Dunării. 

Înainte să-mi dau seama ce se întâmplă, eram într-un boschet de pe marginea Dunării. Am înjurat în gând primarul și m-am ridicat de acolo... Asus K53SJ îmi salvase viața. Dacă nu era acest laptop, probabil că acum toată istoria ar fi fost schimbată pentru că în loc de două cadavre carbonizate (a lui Hitler și-a Evei Brown), ar fi găsit trei. Aș fi devenit o adevărată enigmă a istoricilor. 

ASUS K53SJ

Din acea zi, nu m-am mai despărțit de laptopul  Asus K53SJ. Doar noi doi știam ce se întâmplase de fapt în acel buncăr. Și, ca să fiu total sinceră, eu chiar mă uitasem sub ceașaf, dar asta nu va ști nimeni niciodată. Iar eu mi-am jurat că voi ține secretul lui Hitler ascuns câte zile voi avea, tocmai pentru că nu mi-aș dori vreodată să ies din confortabilul meu anonimat. 

***

ASUS K53SJ

Brusc mă trezesc. Ce... Dumnezeu? Mă uit în dreapta, mă uit în stânga...  eram în patul meu. Ce vis am mai putut să am și eu, holly mother of cow... Înapoi la realitate, Iulia! Nu există mașina timpului iar tu nu știi secretul lui Hitler... Singura chestie adevărată e faptul că te poți juca până nu mai poți, abuzând de multitasking, pe laptopul Asus K53SJ (doar nu degeaba are DDR3 cu 4 GB de ram, placa video dedicată nVidia GeGorce).

 

... Așa că m-am dat jos din pat, mi-am luat cana de cafea gata făcută de mama, m-am așezat la birou... și am văzut asta: 

foto: Iulia Mihai

foto: Iulia Mihai

De pe câmpul de luptă BLOGWARS, soldat Iulia Mihai, raportează cele întâmplate și menționează că cele două fotografii de la sfârșitul postării îi aparțin integral, subiecții fotografiați fiind chiar Iulia Mihai și fratele mai mare al ASUS K53SJ, și anume, laptopul personal ASUS K52F.

Idei noi, idei noi

Primul frigider care mi-a intrat în casă purta numele de Fram. Da, da, exact ca ursul ăla fâșneț din filmul copilăriei mele. Ei, bine, dar de la Fram, lucrurile au evoluat și acum vorbim de cu totul altfel de frigidere... Gata cu cele minuscule cu un congelator cât o căniță, și cu luminițele care se aprind când au ele chef.

Acum avem parte de o tehnologie aparte. Exact ca în cazul celor de la Beko, care au inventat un fel de frigidere cu luminiță albastră, pe numele oficial: Smart Blue (omoară bacteriile și continuă fotosinteza fructelor, cică).

Dar, cum niciodată nu există prea multe idei, iar celor de la Beko pesemne că le trebuiesc idei, am să-mi dau și eu cu părerea, deși ideile mele mai greu pot fi puse în practică, doar în cazul în care nu ești de undeva de pe Marte sau mai știu eu ce planetă îndepărtată.

Cu toate astea, am să-i dau o încercare. Personal mă gândeam la un sistem de alertă în ceea ce privește produsele ce mai au foarte puțin și expiră, fărăr să ne uităm pe ambalaj. Nu știu cum s-ar putea face așa ceva pentru că nu sunt geniul frigiderului, dar, mă gândesc că ar putea inventa cei de la Beko ceva, nu?

Mai exact ar fi vorba de un sistem de alertă pe bază vocală de genul: Gicule, nu bea din laptele ăla că te strici la burtă!

Lăsând gluma la o parte, cred că mi-aș cumpăra un frigider care să-mi ofere astfel de facilități, în cazul în care ar exista, firește!

De unde înveți cum să instalezi Windows-uri

Treaba e că trăim într-o altfel de lume decât străbunicii noștri. Acum nu se mai pune preț pe meserii ca ”morărit”, ”potcovit”, etc. Acum se pune preț pe altfel de cunoștințe! Ce fel de cunoștințe? Păi, acum, oamenii se îngrijesc mai de cu seamă de sectorul ”IT” decât de altele. Și e normal, având în vedere că asta e cam motorul vieții la ora actuală! It-ul mișcă lumea din loc. O face să se învârtă, ca să zic așa. 

Da, lucrurile s-au schimbat considerabil! Dacă înainte era destul de greu să învățăm lucruri și trebuia să facem cursuri stufoase în școli înalte, acum, tot ce trebuie să facem e să citim tutoriale IT. Atât! Nimic mai mult! Puțină inteligentă nativă, un pic de atenție și receptivitate, et, voila! Acum avem și ceea ce se numește Comunitate IT! Și bine că avem! 

La modul cel mai sincer că eu am învățat să instalez un Windows de pe net. Ca să nu mai zic că atunci când am dat nas în nas cu evoluția tehnologiei, și anume Windows 7, daca nu erau comunitățile IT, mă uitam la noul meu laptop ca vițelul la poartă nouă, având în vedere că instalarea diferă puțintel de cea a clasicului XP. 

Așa că, cine vrea să învețe singurel să-și pună calculatorul la punct, e liber să învețe! Nu de alta, dar nu se știe când o să-ți trebuiască să instalezi singurel! Și nu doar Windows 7, ci chiar Windows 8, sau variantele de Windows Server 8 sau Windows Server 2003.

*acest articol este un advertorial

Slăbim, slăbim cu pastile de slabit!

Citeam zilele trecute pe un alt blog cum că în nu știu ce țară se pune taxă pe grăsime. Foarte bine, zic! Nu de alta, dar parcă prea multe persoane arată respingător în ultima vreme și parcă ar cam fi cazul să se recurgă la pastile de slabit.

Despre pastile de slabit am tot auzit, de ani buni, ca să zic așa. Unii pro, alții contra... Ăia de-s contra habar n-aveau de ce erau contra, dar era, așa... în virtutea inerției. Cu toate astea, oamenii ar trebui să țină mare seamă că o greutate peste cotele normalului poate să ducă la multe alte complicații, de la infarcturi la cine știe ce alte bazaconii nedorite.

Capitolul pastile de slabit ar trebui totuși încercat! Tocmai pentru că sunt mulți cei care susțin că asta e calea cea mai simplă de a slăbi fără probleme! 

Mă gândesc așa, că dacă ar exista câte o pastilă pentru absolut orice, așa cum există pastile de slabit și cine știe câte alte pastile... ar fi o lume mult mai fericită. Mi-ar plăcea să existe pastile pentru fericire... Pastile de realizat unde greșești, pastile de luat vălul de pe ochii orbi, pastile de amintit cum obișnuiai să îl/o iubești și pastile de revenit. Momentan, nu putem decât să ne bucurăm că există pastilele de slabit...

*acest articol este un advertorial.

Diamante.ro

Nu am să bat prea tare moneda pe asta, pentru că titlul vorbește de la sine, însă am să fac câteva mențiuni. Știm că femeilor le plac bijuurile și mai știm că atunci când se dau în vânt după inele de logodna. Tocmai s-a încheiat perioada nunților și iată că s-a pus mare preț pe verighete, și-n dezordinea asta de idei, sunt absolut sigură că mulți dintre voi le-au achiziționat de la Diamante.ro. Toată lumea vrea un inel de logodna frumos!

Bijuteriile sunt importante, atât pentru femei cât și pentru bărbați, tocmai de aia, ar trebui să ținem seamă în mod special de ele. Firește, fiecare cu gusturile!Se găsește pentru fiecare!

*ACEST ARTICOL ESTE UN ADVERTORIAL

Refill from Ciss Market!

You can always save up more by refilling! Didi you know that?! Let us say about 95% of your costs! What do you say about that? Interested? 

This being said, I now present you the new website of CISS Market! They are new, they are improved and they have the same quality products as they used to! 

The very first important product is called bulk ink system, which is a very useful product regardind the refill industry. 

Other important services and products that Ciss Market offers are: ink system,
continuous ink supply system, systeme d'encre continu, Dauerdrucksystem. 

So, how all those products sound? Have you aver heard of anything like it, before? I, for instance am very interested in seeing this guys evolve from now on, I am sure that this will not be the only good service and product that they will have to offer. 

You can keep posted by bookmarking their website and visiting it every single day. I am going to be their faithful client from now on and you can be very sure that I will never buy anything else from any other company. I have exactly what I need right here! 

The website looks nice, the options and tutorials are also very well structured, so I have no reason so shop anywhere else, black and white or color! Either way! :)

Cissmarket.ro

Într-o lume în care toate se schimbă, iată că și cei de la CISS Market au ales să schimbe ceva pe la ei pe site. Ei, și în ordinea asta de idei, iată că mă apuc să îl puric puțin, așa cum știu eu mai bine. 

În primul rând aș vrea să menționez că îmi place extrem de mult look-ul. În sensul că avem de-a face cu un site bine construit, clar la o primă vedere și extrem de vizualizabil. La ce mă refer când zic vizualizabil? Ei, bine, mă refer la faptul că dispune de un disign destul de curat, nu avem de-a face cu icoane înghesuite și de multe culori care ar putea să acapareze o eventuală atenție dintr-o parte în altă parte. 

În aaaltă ordine de idei, îmi place faptul ca pe site există tutoriale. Mai ales pentru cei ce habar nu au cum să utilizeze un website cât și opțiunile de care dispun cei de la CISS. Vi-o dau spre un prim exemplu pe mama mea. Ea ar căuta vrute și nevrute pe internet, și, categoric că uneori mă apucă strechea să îi povestesc mereu unde să facă și cum să facă. Ca să nu mai pomenesc faptul că mai nou e pasionată și de imprimante. Dacă eu nu o ajut să-și găsească informațiile de care are nevoie, ș-i le găsește singură pe site-ul celor de la Ciss Market. 

În plus, cam mi-ar trebui și mie un refill. Ce-i de făcut? Păi, mă interesez ce-i de făcut tot de pe site-ul celor de la Ciss Market, firește!

Așa că, nu am ce reproșa, serios că nu! Zic doar că e un site bine făcut, un site la cheie ce oferă cam tot ce ar vrea să știe despre refill, imprimante și altele lucruri asemea, celor ce sunt interesați de domeniu, și nu numai.

Domenii .ro ieftine!

Cam gata cu era blogspot-ului sau a wordpress-ului, ambele gratuite. Gaaaata, de acum omul vrea siguranță, vrea gazduire web, vrea amabilitate, vrea... profesionalism. Tocmai de aia, s-au dezvoltat ca pe bandă rulantă firmele ce oferă blog-uri și site-uri ”la cheie”. Câteva click-uri ușoare, et voila! Totul e absolut gata! 

Ei, și cum ziceam, concurența este mare, tocmai de aia, eu ma bazez foarte mult că cei de la AcipHosting fac o treabă bună. Unul din motive e tocmai oferirea total gratuită a serviciului SolusVM! Solus VM este un panou de control pentru cei ce își comandă VPS, un panou de control pe care il oferă foarte puține companii de web hosting, deoarece este pe licență. Sincer, eu nu am mai intâlnit pe nicăieri o astfel de ofertă, pentru că, de regulă chestiile astea costa extra. Cu toate astea, iată ca se poate și la noi să se facă treabă bună și seriosă. 

Revenind la domenii, ei bine, domeniile .ro sunt la mare căutare în zilele noastre, pentru că sună extrem de oficial. Dar, ce ne facem că ele costă! Ei bine, apelăm fain-frumos la firma menționată mai sus, et voila! Lucrurile sunt ca și rezolvate! Cu doar 28 euro beneficienzi de propriul tău domeniu .ro pe viață! Firește, îl poți cumpăra și pe perioade mai mici de atât, dar, în definitiv, mult mai avantajos e să-l iei de tot, să fie al tău în toată puterea cuvântului.

De asemenea, iată ce mai spun cei de la AcipHosting:

Comanda un domeniu.ro impreuna cu un pachet de gazduire, foloseste cuponul promotional promoro si beneficiezi de o reducere de 18.97 lei din valoarea finala.

Eu, știți că m-am trecut pe domeniu, în sensul că rulez două bloguri în paralel, însă, cel pe care scriu prostii e Octo Cat. Asta pentru că îmi place pe domeniu! Se merită pe domeniu! Acolo e miezul. 

 

Cei șapte trandafiri

Nu se omorâse niciodată după flori. Le fotografia, le miroasea adesea, însă cumpărarea lor i se părea de-a dreptul inutilă. De ce să dai banii pe flori, când poți cumpăra ceva care durează? Își spunea mereu. Asta până într-o zi când o întâlni pe ea. Așa cum se întâmplă doar în filme, ea stătea cocoțată pe marginea unui pod, în așteptarea unui motiv să nu arunce.  

-Hei, ce faci acolo? O întrebă el.

-Hmm, pleacă, ok? Chiar te rog... 

-Nu crezi că ești cam tânără ca să mori așa, fără o lumânare măcar? 

-Ha, ha, ce amuzant ești. Bărbatul perfect! Unde erai tu acum câteva luni? Răspunse fata cu un ton ironic și trist în același timp.

-Nu știu, probabil acasă sau la vreun meci?! Hai serios, cine te-a supărat în halul ăsta? Nimic nu merită un gest de genul ăsta. 

-Teorii... Te rog să pleci; nu-i treaba ta, ok?

-Poate că nu era treaba mea dacă nu treceam pe aici. În cazul ăla probabil auzeam de tine pe la știrile de la ora cinci, ziceam ”vai, săraca cu duhul...” și-mi vedeam mai departe de felia mea de pizza, după care uitam de existența ta. Dar așa? Ia, hai, jos, când îți spun! 

-Vorbesc serios, tipule! Nu te apropia că mă arunc! Se enervă fata.

-Te arunci oricum, doar de asta ai venit aici, nu? Așa că n-ar avea importanță dacă m-aș apropia au ba. Ia spune, ce pot face ca să te conving să nu te-arunci și nici să nu te întorci mâine aici? 

-Dă-mi o floare. 

-Acum? Aici? Suntem pe pod... de unde flori?!

-Dă-mi o floare sau mă arunc! 

-Gata, gata! Dă-mi un răgaz mic! Știu ce să fac! Noroc că am net pe telefon. Știu o florarie online foarte faina. Ai încredere în mine, da? Sun la ei și apare imediat un delegat.

-Există și flori online acum?

-Există de toate acum. Spuse el în timp ce aștepta ca cei de la florărie să îi răspundă la telefon. Uite un motiv să trăiești, să descoperi tot ce nu ai apucat să descoperi până acum. 

Fata zâmbi aproape fără voie. După 5 minute, trimisul special al florăriei apăru cu un frumos buchet de șapte trandafiri roșii. 

123flori.ro

 -Ei? Uite, nu o floare, ci șapte! Te mai arunci? Ți-am îndeplinit dorința. Hai, dă-mi mâna și nu te mai prosti, coboară de acolo. Cum te numești? 

-Alexandra. Tu? 

-Marius, răspunse el zâmbind.

And this was the beginning of another beautiful friendship, just like in Casablanca.

Pet the pets

Chiar dacă sunt mai mult a cat person, decât a dog person (așa cum spun americanii), nu mă dau în lături (accentul pe lă sau pe tu, în funcție de imaginație) nici când vine vorba de cățeluși, ori alte animale pufoase și drăgălașe. Octo Cat likes them all! 

Ce mă calcă cel mai tare pe ureche e atunci când oamenii nu au grijă de animalele lor de companie. Ca să nu mai zic de cei ce aleg să-și țină câinii închiși ori mai rău: legați. Animăluțele au și ele dreptul la libertatea lor, măcar aparentă. Corect, oamenii conduc lumea, dar asta nu înseamnă că șefia trebuie să se transforme în tiranie, nu? 

Din punctul meu de vedere, atunci când îți iei un animăluț de companie, e clar că îți iei odată cu el și o responsabilitate de zile mari. E ca și cum ai avea un copil, doar că mult mai simpatic și pe alocuri mai inteligent! Ei, și-n dezordinea asta de idei, trebuie să avem mare băgare de seamă cum avem grijă de cățelușii ori pisicuțele noastre, că doar, sunt ai/ale noștri/noastre, nu? 

Musai trebuie să nu ocolim subiectele mancare caini sau mâncare pentru pisici! Aceasta trebuie să fie adaptată nevoilor și metabolismului lor. Tocmai pentru că ei nu sunt ca noi, iar resturile de tocăniță, ori bucata de mămăligă nu sunt opțiunile cele mai indicate. Gândiți-vă doar că animalul vostru de companie ar deveni de mâine stăpânul vostru și v-ar da să mâncați resturi de oase de pește! Cum v-ar veni? 

Soluții? Există! oricât de snob ar suna, cred că cea mai bună soluție e să îi servim pe blănoșii noștri cu mâncare creată special pentru ei, ca de exemplu cu chestia aia super simpatică ce poartă numele de orijen. Ce e orijen?  Simplu! Este singura mâncare pentru câini, adaptată nutrițional și biologic nevoilor lătrătorilor. Și-aș mai face o recomandare: cam tot ce ține de Purina. Nu zic asta gratuit, ci în cunoștință de cauză! 

Bun, eu zic în felul următor: dacă tot ne putem trata burțile noastre cu tot felul de fast-food-uri, de ce să nu tratăm și animăluțele cu mâncare bună? Și știți care ar fi, totuși, diferența? Simplu! A lor măcar e sănătoasă!

Fii femeie, femeie!

Mă calcă maxim pe nervi când observ că femeile uită să fie femei. Chiar nu pricep, de ce să te mai numești femeie când cu ojă nu te dai, de look-ul tău te doare la bașcheți, iar pe la un coafor n-ai mai trecut dinainte să te naști? Care-i scopul? Ce rost mai are să porți fustă, dacă tot nu profiți de feminitate? Dacă e să o luăm altel, și scoțienii poartă fuste (kilturi), iar asta nu-i face femeie (nu pe toți, cel puțin).

Și, după ce că există categoria aia a îngălatelor, mai există o categorie de oameni ce le intimidează pe cele mai curajoase dintre reprezentantele sexului mofturos. Iar categoria aia mă enervează și mai tare! Inchizitorii ăia de condamnă senzualitatea. Da, da, la ei mă refer. Ok, hai să ne întoarcem cu toții în Evul Mediu, să proptim bine baticele pe capățâna femeilor, și-am rezolvat problema. Ca să nu mai aibă nimeni nimic de comentat. În afara mea, firește!

Nu știu despre alții, dar mie îmi place să văd femeia fiind femeie. Da, frate, poartă lenjerie sexy, dacă simți că te prinde strașnic! Poartă costume de baie prin care să se vadă ce vrei tu să se vadă! Dacă ai ce arăta și ești dispusă să arăți, de ce nu? Oamenii ar trebui să înceteze să fie atât de închiși la minte, pe bune! Unde e marea libertate de care se tot vorbește? În concepțiile babei de la etajul 1? Neh, uite că eu n-am de gând să mă ghidez după un cod moral scris cu litere de-o șchioapă de către o babă nevrotică și-un moș arțăgos, dar care face una mică atunci când vede un articol de lenjerie intima (nu al babei, firește!).

O altă categorie, că deh, dacă e să-i iau pe toți la puricat, apăi, frate, îi iau! Deci, o altă categorie care mă face să zic ”așa nu” e aia a individelor care preferă să ocolească subiectul lenjerie lux, doar ca să-și cumpere chiloți la kil. Cu așa atitudine sigur o să rămână impresionat Costelu sau Gigelu tău de pe-acasă. O să zică ”hai, Maricico, adă-mi o bere și-un pulpan de porc!”. 

Nu știu despre voi și ce firme de lenjerie intima preferati voi, însă eu am văzut niște modele foarte faine de lenjerie axami. Fiecare femeie ar trebui să se îngrijească de sine, cu sau fără Costelu aferent de-acasă. În primul rând, senzualitatea vine din interior, iar dacă tu, ca femeie, te simți sexy, clar așa te vor vedea și ceilalți, pentru că așa e întotdeauna! Încrederea în sine e cam totul. Și, să NU uităm să fim femei, ce dumnezeu! Cine să fie femeie, dacă și femeile se masculinizează ori uită cum stă treaba cu grija de sine? Să uităm de babe constipate, de femeie îngălate și de alte categorii neanderthaliene, zic!

Deja se simte miros de școală

Timpul trece al naibii de repede. Nici nu te-ai învârtit bine și nu ți-ai lipit strașnic nasul de Abecedar, că pac, pleosc, buf, o forță supremă te trimite într-o lume a adulților în care nu vrei să fii. Dintr-o dată, nu mai ai cum să dai vina pe colegul de bancă, pentru că ăsta s-a făcut ditamai găliganul și dacă-l deranjezi ți-a și articulat-o peste ceafă. Nici măcar mamei sau doamnei învățătoare nu te mai poți plânge, că vorb-aia: ești mare, nenică. Acum trebuie să-ți rezolvi situațiile singur-singurel, ba unde mai pui că trebuie să le rezolvi și pe ale altora. Gata cu distracția la gârla de lângă curtea bunicii, pentru că nu mai ai timp. Și chiar dacă ai avea, parcă nu-ți mai dă mâna, ție, adult în toată splendoarea, să te copilărești. 

Și cum spuneam... miroase a școală. Pe vremea când eram direct afectată de fenomen, nu mă hotăram exact dacă perioada e una fericită pentru mine, au ba. Începutul de școală însemna terminarea vacanței de vară, implicit plecarea de la bunici. Pe de altă parte, însemna miros de cărți, însemna că se apropie cu pași alerți ziua mea de naștere și mai însemna că primesc cadouri. Prin urmare, începutul de școală semăna, în cazul meu, cu senzația aia masochistă - când te doare măseaua, în loc să caști gura, tu strângi din dinți cât poți. Parcă nu mai doare în halul ăla. Parcă... Sau, cum aveam să aflu peste ani, cam cum e să te îndrăgostești. Un fel de durere, dulce, durere. 

Trecând la lucruri ceva mai palpabile, treaba cu școala era că noi aveam rechizite. Da, din alea expirate de prin anii 1990, cu iz optecist, dar aveam. Și ne plăceau al naibii de tare. Pe vremea aia nu existau pixuri cu Hannah... Montana (așa o cheamă?), cu Spiderman, Iron Man, blah, blah, blah. Nope, pe vremea mea copiii care deținea penar cu magnet și pix cu roșu se numărau printre privilegiați. Iar lucrul ăsta nu se întâmpla dintr-o sărăcie lucie, ci din condițiile existente pe vremea aia. E ca și cum ai spune că omul cavernelor era sărac pentru că pe vremea lui, cel mai tare gadget era roata, Țin minte că cea mai șmecheră chestie pe care am putut vreodată să o am, când eram kinder pe la școală, a fost o riglă cu tabla înmulțirii pe spate. Încet, moda s-a luat la toată clasa. Brusc, toți eram mari matematicieni. Până s-a prins doamna Jeciu și a început să se ocupe personal cu strânsul riglelor, atunci când era rost de scos o foaie de hârtie. P.S. Încă am sechele cu tabla înmulțirii cu 7. Mă enervează și aș scoate-o din programă! Asta nu e tablă a înmulțirii. E tortură murdară!

Ei, acum, kinderii au cu totul alte pretenții decât aveam noi. Și e normal. Lumea evoluează, se schimbă, iar se schimbă... și tot așa. Însă, aici intervine o problemă: cu cât se măresc pretențiile, cu atât parcă se vede mai pregnant sărăcia în cazul unora. Și, cum copii sunt cu toții, nu ai cum să îi privezi de ceea ce are colegul. Iată de ce, există și campanii care merită atenția mea: ca de exemplu cea făcută de Real Hypermarket.

Comunicatul de presă privind campania:

In perioada 21 iulie - 28 septembrie a.c clientii care fac cumparaturi in magazinele real,- de minimum 10 lei pe un singur bon fiscal primesc un numar de puncte aferent valorii cumparaturilor facute. Aceste puncte pot fi acordate de catre acestia prin accesarea website-ului http://www.academiaderechizite.ro/ scolilor inscrise in program. La sfarsitul campaniei fiecare scoala primeste numarul de laptop-uri aferent punctelor acumulate.  

Pentru mai multe detalii, regulamentul oficial al programului este disponibil la Biroul Relatii cu Clientii din fiecare magazin real,- precum si pe website-ul http://www.academiaderechizite.ro/.

Nu știu eu despre alții, dar eu am învățat să folosesc un calculator fix în clasa a VII-a, datorită orelor de informatică. Și, ceea ce am învățat eu nu se poate musai spune că a fost informatică, având în vedere că monitoarele erau din piatră, tastatura din lemn (nu, nu din bambus), iar circuitele erau confecționate din conserve vechi de pește.  Când m-am deșteptat, am observat că trebuie să o iau de la capăt cu învățatul utilizării unui pc, pentru că ceea ce știam eu, nu prea semăna cu ceea ce era de fapt adevărat. Și da, sunt absolut conștientă că mirosul de vechi se datorează și faptului că s-au scurs vreo 12 ani de când eram eu clasa a VII-a. Cu toate astea, am auzit că situațiile actuale prin școli au de-a face cu aceleași rășnițe obosite. În consecință, se cere o schimbare masivă, zic. 

Eu nu am copii și nici nu îmi doresc. Singurul copil pe care mi-l doresc sunt eu. Cu toate astea, îmi amintesc perfect cum e să fii copil, și tocmai din acest motiv, aleg să susțin această campanie! Pentru mai multe detalii, sunteți invitații mei să accesați link-urile de mai sus. 

Și-ar mai fi un aspect. Ouă, lapte, ulei și toate alea cumpără toată lumea. Corect? Corect. De ce să nu ajutăm prin ouțul ăla, prin sticluța aia de ulei, un copil, doi, trei, nouă? Un carton întreg de copii?

Conteq.ro - util pentru orice firmă

·  Un program facturare online oferă firmelor o soluție extrem de practică și accesibilă pentru emiterea și gestionarea facturilor și altor documente contabile.

·  Conteq.ro este un instrument de lucru potrivit pentru antreprenori, PFA-uri, firme de mici dimensiuni, liber- profesioniști în orice domeniu de activitate. Face tot ce ai nevoie pentru emiterea si gestiunea facturilor, de la operatiuni de baza pana la functii complexe precum generare de rapoarte si situatii de vanzari / incasari, posibilitati de personalizare a facturii, facturare in mai multe limbi si in orice moneda.

·  30 de zile este gratuit, apoi programul este disponibil pe bază de abonament lunar, iar accesul se face prin Internet, pe baza contului de utilizator, așa cum se accesează și contul de email, de exemplu.

·  Emiți facturi de oriunde, chiar și atunci când nu ești la birou. Nu mai eşti limitat de computerul pe care ai instalat programul. Soluție foarte practică pentru cei care se deplasează frecvent. Programul funcționează la fel de bine de pe telefonul mobil sau tabletă.

·  Abonamente flexibile pentru orice nevoi, inclusiv pentru business-urile sezoniere. Platesti atata timp cat doresti sa utilizezi programul: 4 variante de abonament disponibile, pe 1, 3, 6 sau 12 luni. Iata o metoda eficienta de facturare online!

ACEST ARTICOL ESTE UN ADVERTORIAL

Piese auto de vanzare online

 Pentru cei care doresc sa achizitioneze piese auto, ii recomand sa o faca online. Desi este greu pentru multi ca sa stie ce coduri au piesele sau siturile ce vand piese auto nu sunt prea user friendly, pretul acestor piese este mult mai mic ca in magazinele clasice sau serviceurile auto.

Pe langa asta de multe ori aveti sansa sa ajungeti in situatia sa negociati pretul piesei auto cu cel de la magazin, mai mult de atat vi se va spune ca exista aceasi piesa de calitate mai buna si mai proasta.
Daca nu sunteti atenti veti primi o piesa de calitate mai proasta la pretul celei de calitate buna.

Acest articol este un advertorial si este scris de Fire Angel Empire.

Cotineaţa Club

Niciodată vremurile nu au fost mai iubitoare de muzică, de dănţălău, de distracţie pe pâine, cum obişnuieşte să zică un amic de-al meu. Şi, ca să se ghiftuiască nevrotismul ăsta, românii (pentru că despre ei este vorba) au creat cluburile de noapte de mare fiţă ca drept urmare a pândirii îndeaproape a colegilor lor de dincolo de ţarcul Carpato-Danubiano-Pontic.

Şi, pentru că românul e şmecher, tot ce-l înconjoară e extra şmecher. Şmechereala atinge cote maxime, chiar şi când românul nu face nimic. El stă degeaba fiind foarte şmecher, ba chiar şi pe budă e foarte şmecher, pentru că poartă ochelarii lui rei ban pe care-i are dintr-o mega combinaţie.

Şi, dacă tot v-am obişnuit cu advertorialele în ultima vreme, mă gândesc că n-ar fi rău să fac o reclamă adevărată  unui club adevărat. Românesc. Neaoş.

Cotineaţa Club!

Uitaţi tot ce aţi văzut până acum în Bamboo ori în alt club de mare fiţă! Cotineaţa Club e viitorul în materie de distracţie şi de ieşeală. Şi ca drept dovadă, am să vă povestesc puţin despre acest magnific şi sublim loc.

Locaţia? Secretă, fireşte! Nu de alta, dar dacă toată lumea ar şti unde se află, clar s-ar isca îmbulzeli la intrare, bătăi şi alte neplăceri. 

Decorul? Rustic. Scândurele puse rar, ca să vezi la troaca vecină. Plasă pentru un plus de sexualitate şi multe pătule numai bune de tolăneală, când the uiţi la puicuţa aia care dansează pe boxă. Fireşte că, la ocazii absolut speciale, puicuţele pot ieşi din tortul de grăunţe. 

Mâncarea? Naturală, degresată, vegetariană. Numai bună de ţinut picioruşul puicuţelor zvelt şi apetisant. 

Servirea? Bufet suedez. Direct din troacă. 

Muzica şi atmosfera? Întreţinută în fiecare seară de DJ CoCkY şi de MC Puica. 

Vestimentaţia impusă? Pene şi bling bling. La băieţi se poartă pintenii şi freza cu creastă. 

Intrarea? Pe bază de cod secret. Cot-co-dac. Şşşşşşşt!

Şi, ca să vedeţi că ştiu despre ce e vorba, iată şi dovada: eu în faţa clubului Cotineaţa! Nu m-au lăsat să intru pe motiv că am faţă de intrat în casă la ora 21.00, dar, tot am profitat de ocazie şi m-am tras în poză. 

Et, voila! 

Iulia în faţa clubului

Ta-na-na-na-naaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

Sănătatea, biletul către fericire

 Iată, nu-mi puteam închipui vreodată că un cartilaj de rechin poate să fie extrem de eficient în profilaxia și terapia cancerului, dar iată că este! Sănătatea se pare că are căile ei de a se ascunde în ceea ce ne așteptam mai puțin, ca în exemplu de față, așa cum menționam mai sus: cartilajul de rechin, sau, așa cum mai este cunoscut: Shark Aid.

Ceea ce m-a uimit foarte tare este că acest cartilaj de rechin ar mai fi bun și în tratarea unui număr impresionant de boli cronice, cum ar fi cele de ordin reumatic și diabetice. Curioasă de fel, am făcut investigații să mă prind și eu de ce acest cartilaj e atât de sănătos. După investigații amănunțite, m-am prins că ar conține o proteină ce blochează dezvoltarea tumorelor. Foarte tare, aș zice. Iată că domnul Fălci nu ar fi foarte fericit să afle asta.

Natura de felul ei e plină de tot felul de vitamine, ascunse, sau nu, de nutrienți și de substanțe benefice. Mie, personal, mi-au trebuit destui ani să pricep cât e de important să ducem o viața cât de cât sănătoasă. Ideea e că, dacă nu avem noi grijă de noi, nu o să aibă nimeni. Nu o să ne facă nimeni infunzie cu vitamine, așa cum nu o să ne vindecăm, ori menținem sănătatea fără să avem noi singurei grijă.

Toate acestea se reunesc sub un singur nume: Calivita. V-am zis, până acum ceva vreme, nu eram interesată de acest subiect, însă, se face că acum câteva luni am făcut un review pentru fructul de noni, aparținând tot de Calivita. Deși aia era prima oară când făceam cunoștință cu aspirina Antichității, subiectul mi-a atras atenția. Nu mică mi-a fost mirarea să văd chiar de curând o emisiune pe tv ce lăuda calitățile nemaipomenite ale acestui fruct. La vreo câteva zile, popularitatea lui crescuse deja uimitor. Cu toate astea, știu foarte bine că primii ce mi-au băgat noțiunea de noni în minte au fost cei de la Calivita.

Aș putea să o copiez pe Oana Cuzino și să îndemn ca sănătatea să fie primordială că doar e mai importantă decât toate, dar, am să mă abțin. Cu toate astea, a se ține minte că atunci când fizic nu îți e bine, clar, psihic nici atât. Toate se leagă. 

Mitul căsătoriei

Părerile oamenilor despre anumite evenimente se schimbă în timp. Influențați de anumiți factori, firește.

Înainte nu aveam o părere foarte bună despre căsătorie în sine. Mi se părea inutilă. Mi-a trebuit să întâlnesc persoana potrivită pentru a-mi schimba părerea. Căsătoria nu e un lucru rău. Deloc chiar. Nu atât timp cât cele două persoane se iubesc sincer și necondiționat. Și da, parcă privesc altfel acum noțiunea de căsătorie.

Să zicem că înainte confundam fără să-mi dau seama, tevatura aia de prost gust de la nunți cu noțiunea de uniune pe viața, de dragoste eternă. Și uite-așa, cu ochelari de cal, evitam să văd că nu e chiar atât de rău să fii om căsătorit. Ba chiar, poate fi al naibii de frumos ca persoana pentru care ai construi o scară până la cer, să-ți pună un inel pe deget.

Sunt mulți cei care denigrează încă ideea de căsătorie. Poate pentru că, asemeni cum făceam eu, o asociază cu veșnicele coafuri de nunta cu sarmale și cocuri înflorate, cu lăutari obosiți și transpirați, cu soacre grase și cu pantofi lăcuiți cu botul ascuțit, cu decoratiuni de nunta ș.a.m.d.

Vedeți voi, a te căsători cu cineva nu e musai să însemne toate astea! Fiecare om e diferit, în consecință, fiecare va avea parte de nunta pe care o dorește și pe care o merită. Nu mă obligă, de exemplu, nimeni să-mi fac rochie kitschoasă, să-mi fac coafura să-mi semene a menu complet de nuntă. Nu mă obligă nimeni nici măcar să port rochie de mireasă! Dacă vreau, pot să vin și în constum de baie și cu voal pe ochi. E nunta mea, până una-alta.

Ideea de căsătorie a fost oarecum întinată de lipsa de cultură, de muzica proastă, de femeile fără pic de bun gust și de macho-man-ii cu păr pe piept ce taie lemne pe gagicile lor în ritm de manea.
Nu ar trebui să fie așa...

Știu doar că mi-aș da oricând viața de om lipsit de griji pe o viață alături de persoana pe care o iubesc. Și nu, nu vă închipuiți că sunt făcută să fiu mireasă,  sau că asta a fost țelul meu în viață de când aveam trei ani. Nope. Pentru că asta ar însemna că aș accepta pe oricine mi-ar ieși în cale. Dar, aș face asta pentru acea persoană. Și da, nu aș clipi, nu aș respira. 

Pentru că, despre asta e vorba... Oamenii se ghidează prea mult după valorile societății și uită să se căsătorească din dragoste, iar în timp ajung să urască tocmai pentru că la început n-au iubit. 

Și nu, din punctul meu de vedere, dragostea nu se poate transforma în ură. Treaba aia e un mit. Dragostea se poate transforma doar în dragoste, afecțiunea în nepăsare, iar ușoara antipatie în ură.

...Dar dragostea e one way road. Once you take the path, there is no turning back. Tocmai de aia e așa de rară. Și tocmai de aia, unii ajung să treacă peste așa-zisele iubiri, iar alții nu. Iar ăia care nu trec, pe ăia îi cred că iubesc, indiferent dacă o manifestă vizibil au ba. 

Revenind la căsătorie și la nunți... Dragii mei, dacă simțiți că iubiți, atunci faceți-o. Nu doar de dragul de a vă schimba statutul sau că mama a fost mireasă, bunica a fost mireasă, bunicul a fost mireasă. Dacă ar fi mai mulți care s-ar căsători din dragoste și nu musai pentru a intra în rând cu lumea, poate ideea asta de nuntă ar fi privită mai draguț. Pentru că eu aș face-o într-o clipită. Tocmai pentru că iubesc... 

Că vă vine să credeți, sau nu, acest articol este un advertorial, unul al naibii de sincer.

Sweet dreams

Greu cu visurile dar și cu visele. Și mai greu cu interpretarea lor. Cred că nu e om pe care să-l cunosc care să nu fie interesat despre subiectul ăsta. Treaba asta mă duce cu gândul la ”ce visezi noaptea, pui în practică ziua”. Nu știu dacă mereu e de indicat să faci asta, mai ales dacă visezi că-ți sugrumi șeful... dar, asta spunea o vorbă.

Uneori, visele sunt cu sensuri ușor denaturate, simbolice. De asta au și apărut de-a lungul vremii tot felul de cărți ce explică, mai mult sau mai puțin clar, ce înseamnă când visezi că plouă, sau că ninge, morți , înghețată, casă dărâmată, ș.a.m.d.  

Din punctul meu de vedere există mai multe tipuri de vise, ce au, firește cauze diferite. 

Primul și cel mai comun tip de vis este acela în care somnul se transformă într-o repetiție sau o continuare a zilei ce tocmai s-a încheiat, ori generat de o frică sau o speranță a ceva ce vrei să se întâmple, sau nu. Un soi de proiecție a subconștientului, ca să zic așa. Cu genul ăsta nu am nicio problemă. Le pricep substratul, le pot analiza, le pot purica, le pot interpreta și pot ajunge la concluzii. 

Ba chiar as putea să-mi deschid un cort pe care să scrie fain-frumos la intrate: Iulia Mihai, doctor în talmacirea viselor. Ar suna bine și cred că aș scoate bani frumoși de pe urma unei astfel de activități. Mai ales dacă mă gândesc câte persoane interesate să afle ce a însemnat pisica aia din vis, sunt. Firește, nu toată lumea visează pisici, dar, vă asigur că alora de li se întâmplă, ori le plac mult pisicile, ori li se pregătește ceva nasty. Cine nu mă crede e liber să consulte un dictionar de vise și să se convingă câtă dreptate am.

De asemenea, mai există genul ăăăăla de proiecții din timpul somnului atât de ciudate încât te ia zbenchiu când te trezești și realizezi ce parascovenie ai putut să visezi. Da, da, mă refer la genul ăla de vise în care se întâmplă să-ți apară persoane pe care în viața de zi cu zi nu le cunoști, ori locuri în care nu ai fost niciodată, etc. Unii spun că alea se numesc vise-premoniție, alții spun că ar fi ok să fim atenți la simbolurile din vis și să le punem cap la cap, întocmai cum făcea Jigsaw. Eu am o bănuială că ar fi totuși vorba de o trecere în altă lume, în altă dimensiune. Puteți să mă condamnați, să mă considerați nebună ori excentrică, dar de micuță am  avut  senzația că lumea viselor e un soi de trecere în altă lume unde tu nu exiști decât ca spirit, nimic din viața actuală nefiind regăsit în viața din vis. Sunteți liberi să aveți alte păreri. Eu nu bag pe gât nimănui convingerile mele, așa cum, la rândul meu am pretenția de a nu fi judecată sau mai rău, deja condamnată. 

Iată de ce, interpretarea viselor nu e tocmai la îndemâna tuturor și e cât se poate de subiectivă, pentru că, dacă vom consulta cărțile mai sus menționate, vom constata că fiecare spune și crede exact ce vrea. Unii văd anumite semne, unde alții nu le văd. Cu toate astea, mereu va exista un fundament comun de care e bine să ținem seamă. 

Indiferent care o fi adevărul adevărat cu visele, eu zic că niciodată nu iese fum fără foc.

 

Pokerface

Nu știu cum e pentru alții, dar eu m-am chinuit mult să învăț poker. Ori că nu a avut cine să-mi explice cum trebuie, ori că persoana respectivă n-a avut răbdare cu mine, ori că oi fi eu grea de cap. Ideea e că am învățat foarte greu să joc. Dar, ce zic eu, nici acum nu pot să spun că știu absolut orice regulă, orice tehnică super șmecheră, orice tertip prin care să devin super profi și super câștigătoare.
Cu toate astea, am fost interesată să știu. Pentru că sunt o tipă curioasă și pentru că prea multă lume în jurul meu știa deja care e treaba cu poker-ul, am decis că vreau să-mi dau un upgrade, că nu se știe când o să mă aflu în vreo situație critică ce va necesita un joc strașnic de poker unde miza e viața mea.

Da, da, nu râdeți că totul e posibil pe lumea asta. Plus că sunt mândra posesoare a unei imaginații bogate și a unei firi ușor paranoice. Și, până la urmă, hai să fim serioși că la poker se por câștiga bani serioși dacă știi cum să-ți joci cărțile. Uite că pentru prima oară în viața mea folosesc treaba asta cu ”jucatul cărților” la adevăratul ei sens și la adevărata ei valoare, ca să zic așa.

Logic că și în cazul ăstuia, ca  în cazul oricărui alt joc din care ies bani, există un set de reguli poker ce e musai să le știi dacă vrei să faci carieră de pokerist convins.  Trebuie să le știi ca pe Tatăl Nostru, nu alta. Firește că n-am eu veleități de-așa ceva, dar omul e dator să se informeze, să citească, sî învețe, să experimenteze, după care să eșueze cu cea mai mare grație.

Eu, am senzația că nu voi depăși niciodată statutul de începător și eventual pierzător în serie, pentru că nu sunt făcută pentru așa ceva... dar, mi se pare absolut fascinant cum le intră unora microbul în sânge și acolo, în sângele lor crește... și crește... și crește.
Se spune că pokerul e un joc de cărți al atenției, al puterii de concentrare, al anticipării și al oamenilor inteligenți. Se pare că eu nu am niciuna din calitățile astea, dat fiind faptul că mă uit la vițelușul la poartă nouă de fiecare dată când își deschide cineva computerul, dă pe-un site de profil  de poker gratis, și începe să-mi explice. Unde mai pui că pe site-urile de genul ăsta se mai și câștigă și nu e nevoie nici măcar să tremuri de emoție la o masă cu încă nu știu câți.

Cei cu mână bună, sunt invitați să intre pe poker-online-gratis.biz

Mă gândesc totuși dacă am au ba pokerface?

Apă mai curată cu fosele septice IMHOFF de la Eco Tad Industries

Fose septicele sunt cunoscute ca fiind unităţi de purificare a apei. De ce ne trebuie aşa ceva, aţi putea spune! Păi, cum de ce? În primul rând pentru că o apă curată, purificată, garantează sănătatea cea de toate zilele. Se cunoaşte faptul că apa este unul dintre cei mai aprigi transportori de microbi, în cazul în care nu este purificată. 

Tocmai din acest motiv, oamenii trebuiesc să ţină seamă de normele de purificare a apei şi să nu privească acest subiect ca şi cum ar face parte din categoria ,,fiţe-eco". Românii ar trebui să se înveţe odată şi pentru totdeauna că o viaţă sănătoasă este o viaţă lungă, şi că nimeni nu se va îngriji de noi, dacă nu o vom face chiar noi. 

Astfel, fosele septice de tip IMHOFF sunt alegerea ideală pentru ca sănătatea să fie pusă pe primul plan! Tocmai pentru că acestea asigură în mod absolut natural, fără alte substanţe chimice extrem de dăunătoare, intrând în parametrii legali din România, dar, fiind şi în concordanţă cu normele europene. Astfel, se reuşeşte fluidizarea poluării a agentului de scurgere. 

Fosele septice de acest tip, şi anume IMHOFF reprezintă primul val de tratare a apelor reziduale. Iată cum, cu ajutorul acestora, apa provenită din diferite surse mizere nu mai reprezintă un pericol, ci se reciclează calitativ. Se poate spune ca acestea asigură circuitul normal al apei în natură. Într-o lume plină de noxe şi poluare, ce părea aproape de neoprit din procesul ei de auto-distrugere, iată că există şi soluţia pentru remediere! 

ACEST ARTICOL ESTE UN ADVERTORIAL. 

SE RECOMANDĂ CONSULTAREA SITE-ULUI ECO-TAD.RO