Same Queen, Different Era

Topic I

Nu știu despre voi, dar la mine a trecut tare repede anul trecut. Și tocmai, că nu aș putea zice că am avut parte de evenimente răsunătoare de genul: am câștigat la loto sau am descoperit adevăratul și eficientul leac pentru cancer, ori elixirul tinereții.

Nu, nimic din toate astea. 2010 mi-a părut mai mult un an de tranziție... Ca un fel de hol de așteptare... Un soi de pauză de la viața mea. Un stand-by mai mult sau mai puțin util. 

Faptul că mi-am început anul 2011 într-un mod pe cât de frumos, pe atât de neașteptat, confirmă că tocmai a început o nouă eră, că m-am mutat din hol în sufragerie.

Nu știu cum a fost pentru ceilalți anul, că vorba aia, fiecare își poartă propria cruce (deși uneori se mai agață și alții de crucea ta; doar-doar se fac cu o plimbarea moca), dar eu (oricât de typo ar suna), am reușit să-mi pun unele gânduri în ordine, să le triez, să le pun în sertărașe alfabetizate, ca să știu să le iau, atunci când am nevoie de ele. 

În pofida a ceea ce am spus mai sus, 2010 a fost dintr-un anumit punct de vedere, cel mai frumos an. De ce? Pentru că m-a învățat să iubesc necondiționat, să iau anumite decizii în anumite condiții, de care nu credeam că sunt capabilă. Tot 2010 mi-a readus ceea ce unii numesc love of ones life. Eu prefer să o numesc: totul; deși nici exprimarea asta nu e lipsită de clișee lingvistice. 

Topic II

Puteți să mă condamnați, să mă urâți, să mă considerați cea mai zgripțuroaică dintre zgripțuroaice, dar nu fac urări de Crăciun, Revelion și ate sărbători de genul. Ok, da... pot ura câteva persoane, dar nuuuu mă veți vedea că dau mass-uri pe mess, că fac spam pe mail sau pe Facebook cu urări nepersonale și trase la xerox. Nu, mulțumesc. Prefer să sun câteva persoane care chiar înseamnă ceva pentru mine, să le personalizez urarea  cum știu eu mai bine și în funcție de fiecare în parte. 

Să nu aud de sms-uri trimise la toată lista, semnate cu Familia Crăciunel, pentru că nu vă cred. E tare ușor să scrii un sms, să selectezi toată lista și  voila! Nu. 

Pe mine să mă puneți într-un grup special numit: grupul celor ce agasați de spam și de superficial, iar dacă cumva chiar mă iubiți așa tare și nu mai puteți de dragul urării de sărbători, scrieți-mi ceva frumos în care să văd eu că nu am fost băgată în turmă. 

Chestie valabilă, de altfel, și pentru cei ce nu au suficient credit și aleg să dea mass-uri (eventual de mai multe ori pe zi, să fie ei siguri că toată lumea a primit).

Frate, ți-e dor de mine? Vrei să știi ce mai fac? Sună-mă. Există, firește, posibilitatea să nu răspund, sau să dau ton de ocupat (mai ales dacă nu sunt prinsă în toane ne-bune), dar cu siguranță te voi aprecia că ți-ai dat silința și cu prima ocazie mă voi revanșa.

Ce nu voi aprecia e veselia în masă, indusă, falsă și grosolană. Mass-uri crăciunistice, sms-urile trimise dintr-un simț de datorie izvorât naiba știe de unde... probabil dintr-o educație defectuoasă și prost predată.

Și nu, nu am să vă urez la mulți ani, are cine.

Omlette du Fromage intră în vacanţă!

M-am hotărât! Până la anu' Omlette du Fromage intră în vacanţă! Nu mai vreau să critic pe nimeni, să analizez niciun defect al omenirii. Gata, până în 2011, am să mă chinui să stau departe de blog. 

Că voi veni, sau nu, cu forţe proaspete, asta rămâne de văzut, dar, de revenit, revin sigur! Nu de alta, dar de doi ani de zile încoace, blogul ăsta e parte din mine. Un soi de reflectare a mea în oglinda internaută. 

Până anul viitor, am să devin banală şi-am să vă urez să aveţi parte de tot ceea ce vă doriţi. Nu vă voi ţine morală cum că de sărbatori ar trebui să fiţi mai buni, pentru că fiecare ştie mai bine ce are de făcut. 

Să ne citim cu spor şi anul viitor! 

...Mă duc să stau cu picioarele pe pereţi!

Crăciun Fericit şi-un an mai bun!

...I could dance with you for Christmas...

Moşu' n-are cum să facă faţă

...Nu de alta, dar suntem prea mulţi. Şi cu cât suntem mai mulţi, cu atât posibilitatea ca mulţi dintre noi să ne dorim fix acelaşi lucru. Iar dacă vorbim despre un lucru unic, un sentiment unic, venit din partea unei anumite persoane, deja bâzâie a fire atinse. 

Să zicem că prin absurd X e îndrăgostit de Y. Ok, nimic anormal până în momentul ăsta. Partea nasoală e că Y îl iubeşte pe Z. Z nu iubeşte Q, aşa cum v-ar fi putut trece, în mod obişnuit prin minte... ci îl iubeşte tot pe Y. Ei, pentru Y şi Z lucrurile sunt clare... ştim ce-şi vor dori ei de Crăciun: dragoste reciprocă, fericire şi cât mai mulţi ani împreună, eventual până ce moartea îi va despărţi. Dar, în cazul ăsta, ce se întâmplă cu X care îşi doreşte şi el, la rândul lui, să fie iubit ce Y. Dintr-o deducţie logică, va rezulta absolut clar că dacă se îndeplineşte dorinţa cuiva, dorinţa celuilalt va pica, acesta din urmă rămânând cu buza extrem de umflată. Dorinţele pur şi simplu n-au cum să se pupe, să coexiste, pentru că împreună fac un scurt circuit de toată frumuseţea.

Sau, să luăm un exemplu doi. Doi indivizi se luptă pentru acelaşi loc de muncă (bine plătit sau nu; în zilele noastre important e să ai unu'). Ambii îi scriu Moşului că vor să fie angajaţi pe acea poziţie. Cum se împarte Moşul? Că, logic vorbind, nu prea are cum! Mai ales dacă vorbim de un singur loc de muncă, nu două, nu trei, nu de angajarea unui întreg staff. Unul! Cum hotărăşte Moşul cui îi va îndeplini dorinţa? Celui ce merită mai mult? E şi asta o variantă... dar ce se întâmplă cu ipoteza potrivit căreia, toată lumea merită să fie fericită de Crăciun? Nu cumva cade?

Eu propun aşa... de Crăciun, fiecare să-şi analizeze şi răs-analizeze dorinţele, aspiraţiile, visurile şi visele şi să se pregătească în caz că nu va fi el acela ce va intra în graţiile Moşului. Şi, pentru că tot va veni Crăciunul, să se echipeze cu doza aia de ,,bunătate" şi ,,înţelegere". Nu de alta, dar, uneori, treburile astea nu îi ajută pe ceilalţi cât ne ajută pe noi să fim împăcaţi cu situaţia, cu faptul că unele lucruri pur şi simplu nu sunt făcute să se întâmple. Ce trebuie să mai ţinem seamă e că timpul, uneori, aranjează lucrurile în aşa fel încât, de Crăciunul viitor priorităţile se vor schimba, situaţia luând o altă turnură. 

Şi... că tot ziceam de ,,până ce moartea ne va despărţi" în paragraful al doilea, am să vă spun un banc.

Se face că moare un tip. De supărare, la câteva zile moare şi nevastă'sa. Odată ajunsă în Rai, femeia se uită în stânga, se uită în dreapta... la un moment dat îl observă pe el, soţul răposat cu doar câteva zile înainte. De bucurie aleargă către el şi-i spune:
-Ioneeeele, ce mă bucur să te văd! Iată că ne reîntâlnim, dragul meu! 
-Lasă-mă, cucoană, în pace! În contract scria clar! Până ce moartea ne va despărţi!

...pentru tine...

Uite că vine și Crăciunul... sărbătoarea în care toți ar trebui să dăm dovadă de mai multă bunătate, înțelegere... etc. Nu, nu am de gând să predic nimic religios... departe de mine gândul! Nu sunt o tipă religioasă, cu toate astea, cred în Crăciun. Poate e o reminescență de când eram copil și așteptam cu nasul lipit de geam să vină Moș Gerilă cu tolba plină... sau poate o fi faptul că nici în ziua de astăzi nu m-oi fi maturizat suficient...

Cu toate astea, dacă maturitatea implică negarea a tot ce înseamnă frumos pe lumea asta, mă fac obigată să zic pas, să evit să mă maturizez și să mă complac într-o copilărie personalizată și aplicată unui copil mare de douăzecișipatru de ani.

Și, da... dacă ar fi să fiu Moșul, ție ți-aș da totul și nu m-ar interesa dacă celorlalți copii mari nu le mai rămâne nimic. Nu m-ar interesa pentru că a fi copil implică doza aia simpatică de egoism. Diferența ar fi că eu nu vreau totul pentru mine, vreau totul pentru noi... pentru tine. Eu sunt noi, noi ești tu, noi suntem noi.

Ziceau cei de la Superblog că ar trebui să aleg un cadou de la Asus, pentru cea mai dragă ființă din viața mea. Ei bine, tu ești cea mai dragă ființă din viața mea, iar tu știi asta. Și, mai știu și că nu te impresionează în mod deosebit produsele IT. Chiar și așa, eu ar trebui să-ți fac cadou, cel puțin virtual vorbind, un produs IT. Iată o provocare! ...pe care am să o accept.
Noroc că știu cât de mult ți-a plăcut netbook-ul meu eeePC și știu că, dacă aș putea, asta ți-aș face cadou de Crăciun. Pentru că ești tu și pentru că doar tu ai reușit să trezești în mine atâtea sentimente încât să fiu scoasă cu forța din apatia mea nativă. Și știi ce? Îmi place să fiu scoasă din apatie... dacă asta te implică pe tine.

Asta ți-aș face cadou... un netbook, pentru că tot vor să știe cei de la Asus ce-aș alege eu pentru persoana pe care o iubesc. Și, dacă aș avea puterea aia nemărginită, probabil că aș alege să-ți fac cadou ceva chiar mai frumos decât ce am avut eu. Și anume, aș alege netbook-ul cel arătos din colecția Karim Rashid, pentru că, așa cum am zis, meriți doar tot ce e mai bun!

Astfel, Netbook Asus eeePC 1008P Karim Rashid este alegerea mea pentru tine. Motivele sunt foarte ușor de înțeles. Tocmai pentru că acest netbook este suficient de puternic pentru a te lăsa să te joci cât vrei tu și pentru că este totodată suficient de frumos încât să-ți facă ochii în inimioare și să-mi sari în brațe atunci când mă aștept mai puțin, cum doar tu știi.
Și nu, n-am să încep să turui date tehnice despre netbook, pentru că un cadou nu merită alterat de lucruri plictisitoare de genul ăsta. 

Și-aș face mult mai mult de atât... dar, asta știi deja. Și poate că am să învăț să mă cațăr pe case, să intru pe horn, să-ți bat la geam, să-ți cânt sub balcon serenade cu iz de colind... așa, adițional.


Pentru Superblog 2010, dar, în mod deosebit pentru persoana iubită,

Iulia Mihai

Colindă, colindă, colindă

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au iubit sărbătorile de iarnă, implicit colindele din spatele acestei sărbători de-a dreptul excepţionale.

Cine nu se bucură atunci când e Crăciunul, cu siguranţă că a uitat de mult cum e să fii copil, să aştepţi cu nerabdare să vină Moşul, sau să mergi pe la porţile oamenilor cu prietenii de joacă pentru a le cânta şi pentru a-i încânta de-o potrivă cu cele mai frumoase colinde.

Pentru că, a cânta colinde în perioada sărbătorilor de iarnă, este, cu siguranţă una dintre bucuriile acelei perioade, exceptând cu graţie însemnătatea religioasă a acestora. Cântatul colindelor este dătător de lumină interioară şi de bucurie.

Ar exista şi o explicaţie logică când vine vorba de cântat. Este bine cunoscut faptul că, atunci când cântăm, se eliberează serotonina, altfel cunoscută ca hormonul fericirii. Astfel, este uşor explicabil, de ce, în perioada sărbătorilor de iarnă lumea întreagă este cuprinsă de o frenezie generală.

Fireşte că, această frenezie este întreţinută şi de faptul că în acea perioadă se primesc cadouri, completată de acea bunătate pe care toată lumea simte nevoia să o scoată la iveală.

Una peste alta, perioada sărbătorilor de iarnă este de-a dreptul superbă, iar colindele asezonează în mod excepţional această sărbătoare.
Nu e de mirare că vânzările la colinde cresc în mod fulminant.

Cu toate astea, o soluţie bună pentru a scuti eventualii bani daţi pe CD-urile de colinde, este existenţa radiourilor specializate! Da, dragii mei, există şi aşa ceva! Şi zic că radioul a avut mereu farmecul lui, tocmai pentru acea surpriză a noii melodii din program.

Iar, dacă există radiouri specializate pe orice fel de muzică, de ce nu ar exista şi unul pentru colinde? Că tot ne bat sărbătorile la uşă!

Vine vremea colindelor şi-a cadourilor

Nu ştiu despre voi, dar mie îmi plac maxim sărbătorile de iarnă! Nu atât pentru cadourile ce le primesc, cât şi pentru sentimentul de fericire ce se învârte în jurul acestora. Nu cred că e nicio sărbătoare mai frumoasă ca aceasta. Sentimentul de euforie al acelor zile pur şi simplu reuşeşte să le încarce bateriile celor cu suflete de copii.

De când sunt mică am ţinut aceste sărbători la rang înalt, amintindu-mi cu plăcere de fiecare iarnă petrecută la bunici.
Vedeţi voi, la bunici, sărbătorile se simt altfel. Se simt mai cu patos, mai din plin, pentru că, atunci când e Crăciun, eşti copil şi te afli la bunici, la ţară, colindele sunt colinde, colacul, colac, iar Moş Crăciun devine parcă mai darnic ca cel de la oraş.

Sinceră să fiu, cât eram copil îmi cam plăcea să cânt colinde. Şi nu puţin. Îmi plăceau aşa de mult, încât mă trezeam că fredonam câte-un leru-i ler şi în alte perioade ale anului decât cea a Crăciunului, bunica atenţionându-mă mereu cum că nu e bine să cânţi colinde în altă perioadă decât cea stabilită de cele sfinte. Consecinţele, în opinia bunicii, erau unele de-a dreptul înfricoşătoare, pe care nu am de gând să le detaliez, pentru a nu strica atmosfera.

Cu toate astea, de Crăciun chiar obişnuia să se laude cu vocea mea impecabilă şi perfectă pentru cântat colinde, plimbându-mă din poartă în poartă pe la toate cunoştinţele, rudele de gradul 1, 2 sau 3.
După o aşa reprezentaţie, Moşul era întotdeauna mult mai darnic.

Să fii copil cred că e starea perfectă de a fi, lumea trasformându-se mereu într-un regal compus din povesti, care mai de care mai frumoase si mai pline de acea magie ce rezultă din combinaţia ideală: Crăciun plus copilărie.

Ce îmi pare mie e rău e că în zilele noastre, totul a început să se denatureze, sărbătorile de iarnă nefiind la fel de pline de mister si de frumuseţe, ca pe vremea copilăriei mele. Cu toate astea, copii vor rămâne copii, colindele colinde, iar poveştile, poveşti. Sau, cel puţin, aşa ar trebui să fie!

Din punctul meu de vedere, totul ar trebui să se întoarcă la felul frumos de acum câteva zeci de ani, când oamenii chiar puneau accent pe colindele cântate în Ajun, la porţile şi uşile celor dragi. Colindele au avut mereu calitatea de a ne apropia ca şi suflete, ca şi oameni.

My name is NOT Rudolf!

Iată că până la Crăciun nu mai e chiar mult. Iar treaba asta cu ajutor de Moş Crăciun nu este chiar uşoară. Oricât de amuzantă şi de interactivă v-ar părea vouă slujba asta, lucrurile sunt cu atât mai complicate cu cât necesită foarte multă atenţie.

De ce atenţie?
Pentru că oamenii sunt speciali. Fiecare fiinţă e specială, iar un asemenea job este, cu precădere, un job în care se necesită spirit de observaţie cât şi o sensibilitate ieşită din comun. Mai ales dacă vorbim de persoanele pe care le cunoaştem. Iar dacă le mai şi iubim, ei, atunci lucrurile se complică şi mai mult! Pentru că, atunci când iubim, vrem tot ce e mai bun pentru acele persoane. Vrem ca THE cadou să fie în ton cu ceea ce şi-au dorit ele.
Uite de aia, meseria asta de ajutor al Moşului trebuie tratată cu respect! Mare respect! Adăugăm şi un strop de dragoste, iar cadoul perfect poate fi servit!

Cum să vă spun, de când am fost angajată ca şi ajutorul Moşului, am o grămadă de treabă! Nu de alta, dar sunt aşa de entuziasmată, că nici noaptea nu pot să dorm de grija cadourilor ce le vor primi cei dragi mie! M-am răsucit, m-am învârtit, am căutat site-uri (că vorba aia, o fi treaba asta cu Moş Crăciun veche, dar eu ştiu prea bine în ce an suntem) de Cadouri de Crăciun... şi, după o tranşare ca la carte, m-am hotărât la unul. Am surfat, m-am interesat, am cântarit posibilităţile, apoi, am ales câte un cadou pentru fiecare om în parte. Şi când zic ,,fiecare om în parte", mă refer la fiecare om al acestei planete!

Aşa că, puneţi-vă binişor pe lângă mine că aveţi de câştigat!

Bun, şi după ce am ales cadouri pentru toată lumea, mi-am păstrat ceva timp pentru a alege cadouri pentru cei dragi mie! Prea multe persoane dragi mie, n-am eu, că vorb-aia, oi fi eu ajutor de Moş Crăciun, dar tot balanţă selectivă sunt, orice job aş avea!

Pentru cea mai importantă fiinţă din viaţa mea
Pentru că e cea mai importantă fiinţă din viaţa mea, merită tot ce e mai bun, direct proporţional cu ea! În consecinţă merită mai multe cadouri! Iar, dacă mă supăr, constat că le merită pe toate! Uite-aşa, că vreau eu şi pentru că doar ea merită tot ce e mai bun!
Cu toate astea, mă gândesc că aş putea face un top 3 al cadourilor ce i le voi da ei! Astfel, primul cadou ce-l va primi va fi acesta! Pentru că ştiu că i-ar plăcea şi că va face ochişorii glossy şi pentru că Dita rocks socks!! Al doilea cadou ar fi strict pentru tona ei de rujuleţe, fărduleţe, creionaşe dermatografe, fonduri de ten şi alte minunăţii de-ale ei... şi ar arăta aşa. Al treilea (dar nu şi ultimul; am promis că vă povestesc doar de 3) ar fi acesta! Nu de alta, dar am zis că oamenii speciali merită ce e mai bun, iar dacă tot ce e mai bun înseamnă cel mai bun parfum, eu mă înclin! Ah, şi toate acestea se vor asezona cu cel mai bun Pinot Noir de pe piaţă şi cu o noapte incredibil de frumoasă. Ca de Ajun...

Pentru mama mea dragă

Ei, când vine vorba de mama, scap uşor. Nu că aş vrea să scap uşor, dar, se întâmplă! Ca ajutor de Moş ce sunt eu, îi aleg mamei de ajutor de Moş Crăciun în felul următor: un medalion de genul acesta plus cerceii aferenţi! Că vorba aia, orice mamă de ajutor de Moş Crăciun ar trebui să fie asortată! Şi, pe lângă faptul că e femeie, să nu uităm că e şi mamă (aş putea spune eroină; nu că ar fi făcut mulţi copii, că sunt singurică la părinţi, dar, să ai un kinder ca mine e destul chin, chiar şi-aşa de 24 ani), în consecinţă, pasionată de tot ce înseamnă comfy! Aşadar, mama mea va mai primi şi aşa ceva! Nu de-alta, dar are toate cărţile posibile feng-shui-iste, în consecinţă, tre'să aibă şi setul aferent de Buda mici-mici.

Pentru bunica şi bunicul

Dacă mama e... mamă de ajutor, atunci şi rudele imediat următoare sunt importante, că deh, cine alerga cu linguriţa de mâncare după mine, când eram de-o şchioapă? Şi cine mă lăsa să stric moţul de la fes? Şi cine nu mă certa când îi desprindeam ciucureii de la lustră cu scopul de a-i folosi pentru a mă transforma în Sailor Moon? Bunica!
Dar cine mă lua cu el prin tot satul? Cine se juca cu mine şah? Şi cine îmi dădea câte un deget mic de vin şi mă învăţa să spun ,,hai noroc, si-altu'n loc"? Ei, dragii mei, bunicul!
Aşa că, tot ce e mai bun, doar pentru ei! În consecinţă, bunicului am să-i dăruiesc un whisky de cea mai bună calitate, ambalat fain-frumos, în timp ce bunica mea va primi cele mai frumoase suporturi de lumânărele, nu de alta, dar e pur şi simplu nebună după aşa ceva! Ştiţi cum e cu femeile depăşite de o anumită vârstă, aşa că, să dăm Cezarului ce e al Cezarului, dacă asta-l face fericit!

Pe final, am să vă arăt şi moaca ajutorului de Moş Crăciun; asta ca să nu credeţi c-oi fi vreun soi de mincinoasă!

Pentru Superblog 2010, etapa 23, aferentă Borealy, 

Iulia Mihai

Manager imaginar

Nu, nu m-a angajat nimeni ca şi manager în cadrul vreunui magazin de cadouri online, dar, dacă ar face-o cu siguranţă aş şti ce să zic. În consecinţă, în dorinţa mea de a mă exprima, am să-mi imaginez fain-frumos o astfel de situaţie.

Acum, serios vorbind, având în vedere că tocmai se apropie perioada sărbătorilor de iarnă, iar lumea devine pur şi simplu obsedată de cumpărarea cadourilor, punerea la punct al unui magazin de cadouri online este mai mult decât necesară, pentru a fi gata să întâmpin eventualii clienţi aşa cum se cuvinte, în straie noi, strălucitoare.

Din punct de vedere al utilităţii unui astfel de magazin, lucrurile stau în felul următor: a face shopping de pe un astfel de site, cu siguranţă este mult mai avantajos decât clasicul furnicar prin magazine. Se scuteşte timp, să nu mai zicem de o grămadă mare de nervi. Nu ştiu cum stau ceilalţi la capitolul irascibilitate, dar eu mă aprind uşor când mă aflu în magazine neavând de felul meu prea multă răbdare.
Nu suport să mă calce cineva pe pantofi, să fiu atinsă sau să mi se ia de sub nas fix produsul pe care îl ochisem eu.
În consecinţă, aleg fără să clipesc să cumpăr doar cu ajutorul click-ului, în timp ce mă aflu pe scaunul meu confortabil, bând din cafeaua mea aromată.

Ok, dar să nu ne abatem de la subiect. Ca un bun manager, voi face totul sistematic. Aşa, ca la carte... matematic chiar.
Că de aia sunt eu un manager bun, chiar dacă unul imaginar.

Numele domeniului

În primul rând, ca nou manager al site-ului, aş avea grijă să îl felicit pe cel ce a ales numele domeniului (cadouri-originale), fiind o denumire foarte accesibilă, din punct de vedere SEO. Uşor de găsit pe Google şi pe alte motoare de căutare.

Publicitatea

Aş organiza concursuri periodice pentru blogări, scopul fiind popularizarea site-ului meu. Cum? Foarte simplu: una din cerinţe ar fi adăugarea a 2-3 link-uri ce duc către site-ul meu, pe ancore uşor ,,găsibile" pe Google, care să se potrivească din plin cu ideea de cadouri. Investiţia ar fi mai mult decât profitabilă, câştigând bani buni din popularizare, dar şi din serviciul AdSense.
Aş face o bază de date a fiecarui client ce a cumpărat vreodată de pe site-ul meu, realizând un calendar al zilelor de naştere, cu scopul de a trimite felicitări virtuale fiecărui client în parte. Poate nu vor fi cu toţii receptivi la acest lucru, dar cu siguranţă, măcar zece se vor obosi să dea un click. 

Aspectul 

În general aş păstra acelaşi skin, fundalul alb fiind mai mult decât indicat, plus tonusul site-ului. Aş adăuga cu toate astea, un model semi-transparent, cu iz victorian. Ceva finuţ, fără să obosească ochiul, cu scop decorativ.
Ce aş schimba ar fi nuanţa de gri a scrisului. Aş intensifica puţin culoarea, făcând-o mai lizibilă, pentru a atrage atenţia.
De asemenea, aş bolda secţiunea de Reduceri. Se ştie că acestea sunt mereu hot-spot-ul oricărui site, indiferent de ce s-ar vinde pe acolo. E în firea umană, până la urmă.
In plus, cum în scurt timp va începe frenezia sărbătorilor, cu siguranţă aş pune mare accent pe categoria Cadouri de Craciun. Aş scoate-o în evidenţă, oferind reduceri sau cadouri surpriză.

Pentru Superblog 2010,
Iulia Mihai