Manager imaginar

Nu, nu m-a angajat nimeni ca şi manager în cadrul vreunui magazin de cadouri online, dar, dacă ar face-o cu siguranţă aş şti ce să zic. În consecinţă, în dorinţa mea de a mă exprima, am să-mi imaginez fain-frumos o astfel de situaţie.

Acum, serios vorbind, având în vedere că tocmai se apropie perioada sărbătorilor de iarnă, iar lumea devine pur şi simplu obsedată de cumpărarea cadourilor, punerea la punct al unui magazin de cadouri online este mai mult decât necesară, pentru a fi gata să întâmpin eventualii clienţi aşa cum se cuvinte, în straie noi, strălucitoare.

Din punct de vedere al utilităţii unui astfel de magazin, lucrurile stau în felul următor: a face shopping de pe un astfel de site, cu siguranţă este mult mai avantajos decât clasicul furnicar prin magazine. Se scuteşte timp, să nu mai zicem de o grămadă mare de nervi. Nu ştiu cum stau ceilalţi la capitolul irascibilitate, dar eu mă aprind uşor când mă aflu în magazine neavând de felul meu prea multă răbdare.
Nu suport să mă calce cineva pe pantofi, să fiu atinsă sau să mi se ia de sub nas fix produsul pe care îl ochisem eu.
În consecinţă, aleg fără să clipesc să cumpăr doar cu ajutorul click-ului, în timp ce mă aflu pe scaunul meu confortabil, bând din cafeaua mea aromată.

Ok, dar să nu ne abatem de la subiect. Ca un bun manager, voi face totul sistematic. Aşa, ca la carte... matematic chiar.
Că de aia sunt eu un manager bun, chiar dacă unul imaginar.

Numele domeniului

În primul rând, ca nou manager al site-ului, aş avea grijă să îl felicit pe cel ce a ales numele domeniului (cadouri-originale), fiind o denumire foarte accesibilă, din punct de vedere SEO. Uşor de găsit pe Google şi pe alte motoare de căutare.

Publicitatea

Aş organiza concursuri periodice pentru blogări, scopul fiind popularizarea site-ului meu. Cum? Foarte simplu: una din cerinţe ar fi adăugarea a 2-3 link-uri ce duc către site-ul meu, pe ancore uşor ,,găsibile" pe Google, care să se potrivească din plin cu ideea de cadouri. Investiţia ar fi mai mult decât profitabilă, câştigând bani buni din popularizare, dar şi din serviciul AdSense.
Aş face o bază de date a fiecarui client ce a cumpărat vreodată de pe site-ul meu, realizând un calendar al zilelor de naştere, cu scopul de a trimite felicitări virtuale fiecărui client în parte. Poate nu vor fi cu toţii receptivi la acest lucru, dar cu siguranţă, măcar zece se vor obosi să dea un click. 

Aspectul 

În general aş păstra acelaşi skin, fundalul alb fiind mai mult decât indicat, plus tonusul site-ului. Aş adăuga cu toate astea, un model semi-transparent, cu iz victorian. Ceva finuţ, fără să obosească ochiul, cu scop decorativ.
Ce aş schimba ar fi nuanţa de gri a scrisului. Aş intensifica puţin culoarea, făcând-o mai lizibilă, pentru a atrage atenţia.
De asemenea, aş bolda secţiunea de Reduceri. Se ştie că acestea sunt mereu hot-spot-ul oricărui site, indiferent de ce s-ar vinde pe acolo. E în firea umană, până la urmă.
In plus, cum în scurt timp va începe frenezia sărbătorilor, cu siguranţă aş pune mare accent pe categoria Cadouri de Craciun. Aş scoate-o în evidenţă, oferind reduceri sau cadouri surpriză.

Pentru Superblog 2010,
Iulia Mihai

Publicitate de la om la om

Bun, am să fac din postarea asta o postare cât se poate de sinceră. Nu de alta, dar vorbesc în cunoştinţă de cauză, având de ceva vreme un cont pe Blogmoney.com.

De ceva vreme, am început să-mi monetizez blogul la modul cel mai serios. Am învăţat metode noi, am prins şpiluri importante, ce mai... am început să mă prind şi eu ce înseamnă să scrii din plăcere şi să fii plătit pentru asta...
Şi, trebuie să recunosc că am început să îmi iubesc blogul şi mai mult, de atunci. Pentru că, de ce să fim ipocriţi şi să zicem: ,,eu scriu numai de plăcere!" pentru că, oricui îi vei propune să primească bani pentru ceea ce scrie, clar nu va zice nu. Nu vei auzi din gura nimănui: ,, nu, dragule, lasă că eu voi scrie moca, pentru că eu m-am născut un sfânt.". Cine va susţine că preferă să se publice moca, clar omite să zică unele lucruri.

Da, până să mă prind eu că aş putea câştiga bani cu blogul, recunosc cu mâna pe inimă că scriam doar din plăcere, dar, ca să fie clar, nu pentru că nu mi-ar fi plăcut să mă plătească cineva, ci pentru că nu ştiam cum să fac să fiu plătită.
Scriu mult, unii spun că scriu bine, important e că îmi place ceea ce fac. Pentru că, ştiţi voi cum e... nimic nu iese frumos, dacă nu avem şi un strop de pasiune pe acolo.

Dar, să mă întorc la Blogmoney. Da, am cont acolo de ceva vreme. Şi nu trebuie să-mi imaginez că aş fi prins vreo campanie pe mână, pentru că deja am prins vreo 3 pe la Blogmoney, deci, pot povesti liniştită de pe acolo.
Recunosc că suma de 100 euro nu mi s-a oferit până acum pe vreun articol, suma fiind uşor de domeniul fantasticului, dar, niciodată să nu zic niciodată, pentru că, badge-ul meu Blogmoney, ce îl puteţi găsi jos, în footer, pe la secţiunea mea de bannere (plus în postarea de faţă), scrie că un post Blogmoney la mine pe blog ar valora cam 270 RON. Ceea ce nu înseamnă musai 100 de euro, dar, se apropie într-o oarecare măsură.

Cu toate astea, suma maxim negociată până în acest moment pentru o postare advertorială pe Blogmoney, s-a ridicat cam la 60 RON. Sper ca următorii contractori să se uite şi la badge! Ha, ha.

De unde ştiu cât merit? Păi e simplu, am fost evaluată, contractată şi de alte persoane, exceptând serviciile de intermediere a celor de Blogmoney, şi asta mi-a dat curaj, ca să zic aşa.
În plus, am un pagerank 4, care vorbeşte de la sine, un blog cu vechime de 2 ani şi câteva gadgeturi care îmi arata statisticile zilnice, cum ar fi numărul de vizitatori, postările populare indexate pe Google, cât şi locurile ,,fierbinţi" de pe pagină (pe unde umblă mouse-ul mai mult; chestie utilă pentru AdSense şi bannere plătite).
Şi gata, nu-mi mai divulg din secrete!

Trecând de partea cu banii, o campanie bine realizată, din punctul meu de vedere, este acea campanie pe care eu, ca blogăr contractat o execut cu respect.
Atât timp cât o anumită firmă se oboseşte să mă accepte, să negocieze cu mine un preţ, şi se ajunge la un bătut de palmă, atenţia mea va fi maximă.
În primul rând, am grijă să studiez conţinutul site-ului respectiv, sau al materialului informativ, pentru a culege informaţiile esenţiale. În al doilea rând, citesc cu maaare atenţie cererea. Nu de alta, dar nu aş vrea să scriu despre lucruri fără sens, când clientul are o anumită cerinţă.

După ce materialul va fi finalizat, postarea va lua drumul pe care îl iau toate postările de pe blogul meu.
Astfel, ele vor fi promovate pe FaceBook şi pe Twitter. Plus un status frumuşel şi simpatic pentru cei din lista de messenger.

Merg pe principiul că, indiferent că este vorba de un advertorial sau o postare personală, totul devine personal, până la urmă, atât timp cât este scris din mine, devenind o parte din mine.

Tocmai de aici şi respectul în redactarea postării. Pentru că, având respect pentru client, am respect pentru mine şi pentru blogul meu. În consecinţă, nu-mi voi strica karma blogului!
Nu mă condamnaţi, dar cred în treaba aia cu acţiune şi reacţiune!

In plus, orice client mulţumit de serviciile mele, va reveni. Iată câte lucruri bune se pot întâmpla, dacă îmi dau puţin interesul.

Cum cheltui banii obţinuţi? Acum, fără supărare, dar asta e cam problema mea! Ha, ha. E ca şi cum ai întreba o femeie ce vârsta are sau, ce număr poartă la pantofi, ori un mare afacerist ce câştiguri anuale are. Treburile astea nu se discută, oricum, vă garantez că orice aş face cu banii câştigaţi, o să fiu fericită!

Despre Blogmoney, ce pot să zic, sunt într-o oarecare măsură mulţumită, deşi, dacă aş fi în locul lor, mi-aş da mai mult interesul în a adăuga campanii noi. În rest, toate bune şi frumoase, nu dau cu parul, nu tai gâtul nimănui, doar că, mă gândesc că mai multe campanii nu ar însemna câştig doar pentru mine ca blogăr, ci şi pentru ei, ca intermediari, că de aia e afacerea, afacere.

Un lucru bun este că acest gen de advertoriale sunt la mare căutare în zilele noastre, fiind o alternativă viabilă publicităţii clasice. Motivul este simplu... O postare făcută de un blogăr poate fi o metodă mult mai accesibilă de a convinge pe X sau pe Z că serviciile companiei respective sunt bune de luat în calcul. Funcţionează pe principiul ăla... de la om la om.

Pentru Superblog 2010,
Iulia Mihai

Înc-o săptămână, înc-o soldă

Iată că s-au publicat rezultatale etapei nr.8 BLOGWARS, şi, recunosc cu mâna pe inimă că de data asta mă aşteptam să ies, neştiind cum vor reacţiona oamenii la postarea Inspectorul cotineaţă şi dihania extraterestră, fiindu-mi teamă să nu fie înţeles totul greşit.
Cu toate astea, temerile mele s-au dovedit a fi fără rost, pentru că, iată, sunt iar pe locul 1, intrând automat în cursa celor 3 rămaşi!
Încă o probă şi, dacă am acelaşi noroc, ajung în finală!
Să-mi tineţi pumnii! :D

Povestea unui DJ

Numele meu este Daniel, iar, în cele ce urmează, am să vă povestesc cum mi-am văzut eu visul cu ochii.
Ştiţi, de când eram copil, tot ce am vrut să fac a fost să devin DJ. Într-o oarecare măsură, nu aveam niciun fel de speranţă că aş izbândi. Prea mulţi tineri ce aveau aceleaşi apiraţii cu ale mele ca să fiu tocmai eu luat în seamă.

Cu toate astea, prietenii mă încurajau mereu, spunându-mi că visele se urmează, nu se renunţa la ele, iar în şansă se crede. Uneori era cam greu să îi ascult. Nu de alta, dar nicio casă de discuri la care trimisesem materiale, nu îmi răspunsese favorabil, asta în cazul în care îmi răspunsese în vreun fel.

Trimisesem zeci de demo-uri. Niciun rezultat. La un moment dat, mi-am pierdut atât de tare încrederea în sine, încât aproape că am renunţat. Mi-am zis că, dacă tot nu mă acceptă nimeni, de indicat ar fi să păstrez dj-iala la nivel de pasiune. Să o închid între cei patru pereţi ai camerei mele, şi acolo să rămână!

Până într-o zi, când a venit la mine Ionuţ, cel mai bun prieten. Ziua aceea a schimbat totul pentru mine. Povestindu-i lui Ionuţ prin ce dramă existenţială treceam, şi zicându-i cum că ar fi bine să mă reorientez, să-mi fac rost de un job normal şi să las naibii prostiile, el a ridicat din sprânceană, n-a zis nimic şi m-a rugat să îi dau şi lui să asculte ceva mixat de mine.
Am cotrobăit în dulapul meu cu demo-uri, am scos trei casete MC şi câteva CD-uri şi le-am dat pe rând, play.

-Omule, mixezi fain tare, dar pe aşa ceva înregistrezi tu?
-Păi dacă altceva n-am avut până acum...?
-Măi, isteţule, nu-i de mirare că nu te-au căutat ăştia! Sunetul lasă răăău de dorit! Degeaba ai tu talent la mixat, dacă înregistrările sunt slabe rău din punct de vedere al sunetului! Hai că am eu o idee. În format măcar mp3 le ai?
-Le am pe undeva prin comp.!
-Bun, ia dă-le! Am eu o soluţie pentru probleme tale. Fii atent, mi-am cumpărat de curând un super laptop. Abia lansat, de la ASUS. S-a făcut mare vâlvă pe seama lui... Şi nu degeaba! Ia, dă mp3-urile să-ţi demonstrez!

În momentul următor, Ionuţ a scos cel mai frumos laptop pe care îl văzusem până în momentul acela. Designul m-a frapat încă de la început! Nu mai văzusem nimic asemenea până atunci. Părea desprins din filmele SF.

Mi-a luat mp3-urile cu mixajele, le-a introdus în laptopul ASUS NX90 şi a dat play.

Ceea ce am auzit în momentele următoare a fost uluitor! Parcă nici nu erau compoziţiile mele! Sunau divin.
Wow! Chiar eram special. Lucrul aceste mă convinsese!
L-am întrebat pe Ionuţ cum de este posibil ca un simplu laptop să redea atât de fidel sunetul, ba chiar să îl înfrumuseţeze cosiderabil, la care, el mi-a spus că, acesta nu este doar un laptop, aşa cum spusesem chiar eu.

Iar aspectul exterior nu era singurul atu al acestei jucării tehnologice. Se pare ca ASUS NX90 dispunea de tehnologia SonicMaster, plus o sumedenie de inovaţii hardware şi software, puse la dispoziţie de Bang & Olufsen ICEpower, cunoscuţi pentru înalta tehnologie, când vine vorba de audio. Un amplificator si cele mai bune camere de rezonanţă, cele mai noi codecuri, absolut totul lucra împreună pentru ca mixurile mele să sune de-a dreptul divin! Placă de bază ASUS cu chipset Intel HM55 şi placă video ASUS Geforce GT 335M! Iată primul pas spre reţeta succesului! Iar, cireaşa de pe tort o reprezenta cu siguranţă Intel Core i7, procesorul miraculos.

După ce mi-a fost explicat de către Ionuţ cum stau treburile în ceea ce priveşte partea tehnică, tot el, mi-a propus ca la următoarea reprezentaţie, să-mi împrumute laptopul acesta, pentru a putea auzi şi cei de la casele de discuri adevăratul meu talent.

Zis şi făcut! Şi uite aşa am devenit eu celebru! Reprezentaţia a fost un succes. Ba chiar am reuşit să fac şi un mic videclip pe care l-am prezentat tot cu ajutorul laptopului ASUS NX90, imaginea completând sunetul cu o diagonală de 18.4 inch.
Compoziţiile mele s-au auzit până la ultimul suneţel! A fost mirific!

Din primul meu câştig ca şi DJ, mi-am cumpărat şi eu un laptop asemenea lui Ionuţ, iar lui Ionuţ i-am dat o navetă mare de bere plus garanţia că îi voi fi mereu prieten!




Pentru Superblog 2010,
Iulia Mihai

Kelt Song (77)

Thanx to my love, pentru că mi-a amintit de melodia asta! :))
Da, da, da, aha!