Leapșa pe bază de shopping de la Laura

1. Cu cine îţi place sa mergi la cumpărături?
Cu oricine nu vorbește mult și nu emite judecăți de valoare cum că ceea ce vreau să cumpăr e o prostie. Cu o singură persoană ador, însă, să merg. Știe ea cine e.

2. Te laşi influenţat atunci când cumperi ceva?

De cine? De vânzători? Nu. Am lucrat în domeniu timp de ani buni, așa că știu toate tertipurile. De cei cu care ies la cumpărături? Păi, dacă se încadrează în tiparul expus mai sus, nicio șansă să se ajungă la așa ceva. De ea? Păi, aici nu e vorba de influență, ci de un sfat bun, venit din inimă și dintr-un imens bun gust, deci, da: pe ea o ascult.

3. Cât rezişti la cumpărături ?

Depinde în ce dată suntem. Imediat după salariu am un chef nebun de-a umbla prin magazine. Dacă repriza de shopping se încheie cu un gin tonic și singura femeie frumoasă pentru mine, mama mă poate da la dispăruți. Cu poză cu tot. 

4. Pentru tine cumpărăturile sunt un mod de a te relaxa sau un rău necesar?

Rău necesar? Cine a formulat întrebările astea? Sunt femeie. Răul necesar e atunci când ai cam vrea dar n-ai cu ce, așa că te mulțumești să-ți deschizi televizorul și să bagi o mutră acră.

5. De obicei te abaţi de la lista de cumpărături?

În ultimul hal. Așa cum îi spuneam și Laurei, plec la cumpărat de varză și mă întorc cu blugi. Partea bună e că mi-am găsit blugi. Nu de alta, dar am pretenții aparte când vine vorba de articolul ăsta de vestimentație. Negri, strâmți și să se așeze bine atât pe talie cât și pe bocanc.

6. Îţi place să cumperi şi pentru cei dragi sau ţi se pare un calvar acest lucru?

Altă întrebare fără noimă. Atât timp cât cumpăr pentru ei, nu e niciun calvar. Dacă era un calvar nu mai cumpăram. Și da, ador să cumpăr pentru cei cu adevărat dragi și iubiți. Mai mult decât orice.

7. Crezi ca uneori exagerezi cand vine vorba de cumpărături?

Exagerez cu măsură. Doar sunt Balanță. Până acum nu m-a pus nimeni să spăl vase ori să dau cu mopul.

8. Eşti un vânător de reduceri/promoţii?

Nu musai. Cumpăr exact ce-mi sclipește frumos și atrăgător. Dar nu neg că nu mă impresioneză un lucru frumos la un preț și mai frumos. În dezordinea asta de idei, declar că am cumpărat lucruri de la SH, de la reduceri, dar și de la firme dă firmă. 

9. Ce trebuie sa aibă un magazin ca sa te atragă?

Am lucrat 2 ani la un cunoscut brand dă fiță (dar și de calitate) așa că nu mă mai impresioneză chestiile lumești și magazinărești pentru că nimic din ceea ce vezi nu e tocmai sincer. Cu toate astea, prefer ca atunci când sunt lăsată liberă la shopping să nu fiu stresată de o vânzătoare ce îmi suflă în ceafă ori îmi dă sfaturi cum că îmi stă bine cu nu știu ce. Dacă am vreo întrebare, stai relax că știu drumul până la tine.

10. Ce magazine ţi se par respingătoare?

Cele neaerisite... plus, așa cum spunea și Laura: cele în care se vând animăluțe. Am avut parte de multe imagini horror prin așa magazine, tocmai de aia le evit. Nu de alta, dar sunt o fire vulcanică și nu se știe niciodată de ce-aș fi în stare. 

11. La ce articol ajungi de fiecare dată când faci cumpărături?

Mpăi, nu ratez niciodata raionul de foto-video (deși cam nimic dintr-un supermarket nu se poate numi musai profesional), raionul de carte, cât și raionul cu hăinuțe - nu se știe niciodată ce chestiuțe frumușele pot găsi într-o mare dezordine de chiloți, șosete și rotițe de cașcaval.

12. Ce nu-ti place sa cumperi deşi ştii ca acele lucruri sunt indispensabile?

Mâncare. Din categoria asta se exclude pizza. Aia e sfântă. 

13. Te deranjeaza sa ştii că şi altii au cumpărat acelaşi lucru ca şi tine?

Să-și cumpere, dacă atât îi duce bibilica. Oricum pe mine stau hainele într-un fel, pe ei altfel. În plus, eu am mania modificatului de haine. Nicio șansă să mai modifice cineva hainele așa cum o fac eu.

14. Ti se întâmplă des să îţi cumperi un lucru iar când ajungi acasă să nu îţi mai placă la fel de mult?

Da. Dar pentru asta există punguțele cu donații. 

15. La cumpărături ţi se întâmplă adesea să…

Mi se facă foame... ori sete. Rezolvăm problemele astea și o luăm de la capăt.

16. Ce faci dacă vrei să cumperi ceva, ajungi la casă pentru a-l plăti dar abia acolo observi că este mult prea scump şi totuşi ai banii pentru a-l cumpăra: renunţi la el sau îl cumperi?

Meet Iulia cea Fraieră. Cumpăr. Nu comentez. Îmi amintesc un anume moment în care am cumpărat o pernă cu prețul cu care aș fi cumpărat trei perne. Nici măcat n-am mârâit. Cu toate astea, sunt spaima vânzătoarelor de chestii mâncabile. Comentez strașnic când nu se poartă mănuși, ori cine știe ce alte aspecte legate de igienă ce nu sunt tocmai în termeni normali. Cu toate astea, când vine vorba de preț... f.r.a.i.e.r.ă. scrie pe mine.

17. Daca observi că ceea ce vrei să cumperi este ultimul articol dar are un mic defect, întrebi dacă ţi se face o reducere sau îl laşi?

Păi, dacă îl pot ajusta și-mi place lucrul ăla mult prea mult, clar nu zic nimic. Depinde, deci, de cât de mult îmi place produsul și cât de rar îl consider.

18. Dupa cumpărături, ajungi acasă şi observi că ceea ce ţi-ai cumpărat are un defect. Ai bonul. Te întorci pentru a-l returna sau îţi reproşezi şi te gândeşti că e ultima dată când ţi se mai întâmplă acest lucru?

Nope. E de ajuns să îi povestesc mamei despre asta. Se duce ea. 

19. Descrie în 3 cuvinte felul în care eşti tu prin magazine.

Entuziasmată, pretențioasă, ciudată. 

20. Sfatul tău pentru alţii când vine vorba de cumpărături ar fi…

Nu am sfaturi de dat. Oricum nimeni nu le ascultă. 

Laura, draga mea, mulțam fain de sugestia de leapșă. 

Leapșa s-o ia cine vrea. Leapșa, da?

Scotoceli (n)

În trecut obișnuiam să fac rubricuță din așa ceva. Ce mai caută lumea de ajunge la mine, adică. Ei bine, în timp, am cam uitat. Nu de alta, dar uneori devine obositor să tot stai cu ochiul ciulit pe progrămelele ce te ajută să vezi cuvinte cheie, ip-uri, prostii. Sunt fun cât sunt. Până nu mai sunt. Și știu ce vorbesc.

Ei, dar revenind la sentimente ceva mai bune față de rubrica scotocelilor, iată că m-a cadorisit Dara c-o leapșă. Cică să zic ce caută populațiunea pe domnul Google, de-ajunge pe la mine.

Să-i dăm, deci, bătăi. În afară de faptul că mulți inși caută pe Gogu chiar Omlette du Fromage sau numele meu (omlette du fromage, pricep, dar numele meu, de ce?!), iacătă că mai sunt și oameni sensibili ce caută în felul următor:

NU FI NERVOS, AM FOST CA TINE - Mă gândesc că cineva îmi ghicește gânduri. Și mă mai gândesc că tot cineva știe să pună virgula corect. Dar, ca mine garantat că n-a fost nimeni. Și-apoi, eu mă gândesc așa c-asta-i reclamă d-aia super mascată la cabinete pentru tratat coo-coo people. Nușt. Zic și eu. Unde dau cu semnătura?

dumnezeu iti da dar in traista nu-ti pune - bun, şi tu ce vrei să ştii de fapt, că tot nu m-am prins... Şi niciodată n-am înţeles faza. Ce e aşa greu să pună şi-n traistă? Acum, întreb...

stadionul dunarea - să n-aaaaaaaaaaaaud! Nu mai vreau meciuri, gorile microbiste prin centru, oţelari cu degetul în nas şi gagici excitate. Mi-a ajuns. Mi-e frică să ies pe stradă, iar avion n-am. Dar şi acolo ar fi pericol să mă izbesc de vreun alt avion c-un banner mare: Hai Oţelu!

imagini cu orasul galati romania - sigur din Galaţi, România? Puteam să jur că după weekendul ăsta vorbim despre Galaţi, Gabon sau Galaţi, Uganda. Guiţ. Groh-Groh. Uh-Uh.

serotonina - ai găsiiiiiiiit aşa cevaaaa? Unde? Unde? Plătessssssc! Vreau şi eu! Hai nu fi egoist! 

Ne vedem peste alte săptăluni.

PS. La mulţi ani, Dara :)  

Eu şi lectura

1. Dacă vi s-ar propune să vă scrieţi biografia, cărui scriitor i-aţi încredinţa sarcina aceasta?
Mi-o scriu singură, mulţumesc. Ar mai fi cineva pe care aş lăsa... totuşi.

2. Care sunt motivele pentru care i-aţi încredinţa lui sarcina aceasta?
Pentru că mă iubesc şi pentru că o iubesc.

3. Este sfârşitul lumii. Ce carte aţi pune în capsula cosmică pentru a păstra o « urmă» a umanităţii?
Dama cu camelii. Şi mi-aş mai băga în chiloţi Spider de Patrick McGrath.

4. Cum arată pentru dvs. pauza ideală pentru a citi o carte?
În pat. Ea doarme. Eu citesc. O sărut din 5 în 5 minute. În timpul rămas, citesc.


5. Dacă aţi avea puterea de a « şterge » un personaj de roman care ar fi acesta?
De ce să stergi personaje de romane? Ce ar fi binele fără rău?

6. Care sunt motivele pentru care aţi scoate acest personaj?
Nu scot nimic, înţelege!

7. Câţi kilometri aţi merge pentru a găsi o carte ?
Cât mă ţin picioarele şi bateria de la mp3 player.

8. Dacă ar fi posibil să vă întoarceţi în trecut ce scriitor aţi vrea să întâlniţi?
Sincer? Stephen King, Boy, I would want to ask him 'lots of things! Chestii pe care, cu siguranţă nu le-a publicat în Misterul Regelui. Măcar el trăieşte.

9. Care ar fi primele cuvinte pe care i le-aţi adresa (în afara de « Bună ziua »)?
Hai măi, cine-a făcut leapşa asta??? Mă ruşinez!

10. Descrieţi biblioteca visurilor voastre.
Plină. Fără Sandra Brown and Co. Şi fără carte de bucate! 

INFO: leapşă primită de la Ada, dată oricui o va vrea. Sunt rugaţi să se simtă: Nice şi Dragoş, QED, Alexandra, Laura şi Mihai Likar.

Cum sunt, sunt

Bun, primit de la Mihai Likar şi executat cât ai zice leapşă.


sunt... citez: dusă cu pluta. Şi mai sunt: ironică, acidă, rea, sweet cu cine merită, balanţă, obsedată de fotografie, cu ochii albaştri-verzi, blondă naturală, Hercule Poirot, moody, iertătoare dar cu memorie de elefant, rece cu cine merită, nepăsătoare tot cu cine merită, loială ei, mămoasă tot cu ea... şi control freak.

aş vrea... să repar unele greşeli, să readuc la viaţă anumiţi oameni dragi.

păstrez... totul pentru mine.

mi-aş fi dorit... să văd pădurea de copaci în unele situaţii.

nu-mi place... să fiu ignorată; să fiu vorbită pe la spate: ce ai să-mi spui, curaj găină, că mâine te tai!

mă tem... de mine, uneori.

aud... doar ce-mi convine.

îmi pare rău... că nu m-am născut cu vreo 200 ani mai devreme.

îmi place... să tai şi să spânzur.

nu sunt... ipocrită.

dansez...  doar pentru ea.

cânt... sub duş după Pussycat Dolls.

niciodată... nu aş asculta manele şi nu aş dansa din buric.

rar... mă integrez în turmă.

plâng... când nu mai pot de draci.

sunt confuză... foarte rar, deşi dau altă impresie.

am nevoie... doar de ea.

ar fi trebuit... să iau taurul de coarne mai devreme.

aş putea... să fac orice, numai să şi vreau.


¤ Treaba asta merge mai departe către Alexandra, Nice şi Dragoş, QED, Ada, Dara, Alexiuss, Laura şi Winnetou.

Despre mine, pe scurt

Na, c-am primit de la Lia o leapşă faină rău. Mă ştiţi pe mine că ridic din sprânceană când vine vorba de lepşe şi alte chestii asemenea. Ei, dar ăsteia nu i-am putut, dom'le, rezista. În consecinţă, mă fac obligată să zic cam care au fost evenimentele ce mi-au marcat mie existenţa, începând cu momentul alpha.

Păi, pe 6 Octombrie 1986 am început tămbălăul. Atunci s-au decis astrele că tre'să apar eu pe lume, spre disperarea multora care au ajuns, mai mare fiind, să mă cunoască. Cică era o iarnă precoce, cam ca cea care se anunţă a fi anul ăsta, şi cică mama sufla peste mine, ca la Betleem, ca să nu îngheţ. Nu de alta, dar generaţia Cernobîl a avut cel mai mult de suferit de frig. Mai ales Balanţele! Ei hai, şi Scorpionii, că vorb-aia, ce mi-e Octombrie, ce mi-e Noiembrie. De ăia născuţi în Decembrie nu mai zic nimic, pentru că ăia sunt vineţi de mult.

Peste opt luni învăţam să număr până la... opt. Nu, nu mint. Chiar aşa e. Mama stă ca martor. De fapt, de la ea şi am informaţia, că eu nu-mi amintesc mare brânză. De ce până la opt? Păi, cum mamei îi plăcea teribil să facă gimnastică, acolo se terminau mişcările. Şi treaba venea cam aşa: un', doi, tei, patu, ţinţi, ţase, ţapte, ot.

Peste vreun an, ai mei decideau că e mai bine să mă trimită măcar pentru un an la bunica, pentru a mă obişnui  cu viaţa de la ţară. Anul s-a lungit până am făcut cinci ani. Ce-i drept că, între timp au făcut o pauză în care m-au readus la oraş pentru a face cunoştinţă cu tainele grădiniţei în care se doarme la prânz. Nu-mi plăcea să dorm la prânz, aşa că m-au adus înapoi la bunica, unde am rămas până la vărsta de cinci ani, aşa cum spuneam.
La bunica am cunoscut tot ce e frumos. La bunica am învăţat să mă caţăr în copaci... şi tot la ea am învăţat să alerg cu două secunde înaintea linguriţei cu lapte motorizate de către bunica.

La cinci ani, ai mei au decis că e cam gata cu şmecheria şi m-au readus în sânul cuvilizaţiei. Cam în acelaşi moment m-a învăţat mama să citesc (vorba aia, copilul tre'be să fie precoc prentru şcoală), în timp ce tata se chinuia să-şi aplice scăunel lăcuit pe cadrul semicursierei lui, ca să-mi dovedească că nu numai bunicul ştie să mă plimbe pe bicicletă. Big fail. 

Cu tainele alfabetului bine puse la punct, cuceritul învăţătoarei din clasa I a fost floare la ureche. Instant love! Adevărul e că şi până în ziua de astăzi socotesc că doamna Jeciu e una dintre cele mai frumoase femei pe care le-am putut vedea vreodată. Aşa că, am devenit cel mai conştiincios copil din clasă, pentru a-i dovedi că sunt demnă de dragostea ei. Şi m-a iubit. Şi eu pe ea. Cam de când ne-a însemnat cu câte un clopoteţ în piept, ca să ne recunoaştem prin curtea şcolii, nu care-cumva să ne jucăm cu duşmanii de la clasa doamnei Matei.
Până în clasa a V-a, am avut timp berechet să-mi cunosc şi colegii, pe unii să nu-i plac, pe alţii să-i plac şi mai puţin, doar doi-trei reuşind să intre în graţiile mele. Colega de bancă era obligată să-mi intre în graţie, că-mi era şi vecină, iar cu vecinii nu te pui rău, mai ales dacă geamul tău de la dormitor e foarte aproape cu geamul lor de la dormitor. Glumesc, Andra era chiar un copil de treabă.

În clasa a V-a, după ce am plâns ca disperata o noapte întreagă după doamna Jeciu, am cunoscut-o pe doamna Nicolcea (profa de franceză din clasa a II-a). Ei, eu şi doamna Nicolcea eram cunoştinţe vechi, de pe vremea când încercase ea să ne înveţe cum stă treaba cu francofonia şi noi, copii de Cartoon Network (că abia pusese cablu prin oraş) nu şi nu! Aşa că, femeia, într-o criză de nervi, a decis că noi suntem animale şi că tre'să se elibereze şi să ne-o spună. Moment la care, principiile mele au luat foc şi-am decis să protestez pe loc.
Ei, reîntâlnirea din clasa a V-a, vă închipuiţi că a fost ca un şoc pentru mine. De ce tocmai ea?
...Dar ştia doamna Jeciu ce ştia, pentru că, doamna Nicolcea s-a dovedit a fi cea mai faină dirigintă din câte au existat, fiind prima persoană care mi-a descoperit talentul scriitoricesc, publicându-mi pe banii ei un articol pueril în ziarul local. Ba chiar, ştiţi ce-a mai făcut doamna Nicolcea? M-a plătit chiar şi pe mine, spunându-mi că cei de la ziar au decis să mă recompenseze pentru articol. Logic, că eu aflam chestia asta abia mai târziu, dar imboldul a fost suficient de mare pentru ca eu să pricep ce am de făcut.
Când m-am mutat din acel oraş în care am copilărit, tot doamna Nicolcea mi l-a dat pe Toto, prima mea iubire. O corcitură de Terrier cu şoricar de-o frumuseţe extraordinară. În timp, câinele ăsta s-a dovedit a-mi semăna, pentru că deţinea un ego mai mare decât mustăţile lui şi bărbiţa lui (eu n-am nici barbă şi nici mustăţi...).
Tot în clasa a V-a mi-am cunoscut cea mai bună prietenă din toate timpurile. Nu ştiu exact dacă, în condiţiile în care aş fi ţinut legătura ar fi rămas, dar, cu siguranţă am rămas cu a thing, când vine vorba despre ea. Ţinutul de legătură nu a depins nici de mine, nici de ea, ci de nişte cauze cu bătaie spre cele lumeşti, dar, despre asta nu simt nevoia în mod expres să vorbesc.

În anii următori, cam aproape de perioada liceului, m-am mutat la Galaţi. Am urât oraşul ăsta din start. Nu-mi plăcea nimic aici, începând de la accent, sfârşind cu modul de a privi lucrurile a oamenilor de pe aici. Următorii ani mi i-am petrecut jinduind după fostul oraş si făcând comparaţii mai mult sau mai puţin obiective, între cele două.

La liceu, lucrurile s-au transformat din supărate în rebele, pentru că am început să ascult intensiv rock (cu toate variaţiunile posibile... de regulă, cu cât mai black cu atât mai bine) şi-am adoptat un look ca atare. În prima instanţă am adoptat stilul cu părul aproape ras, ca după, să-mi dau seama că un par negru ar da super bine cu un machiaj negru şi cu ceva corseţele din dotare. Prieteni mi-am făcut şi pe aici, dar niciodată ceva de durată sau ceva ce aş fi catalogat drept ,,îmi dau şi cămaşa de pe mine, doar pentru tine". Am avut de câteva ori tendinţa de a crede că friends are forever, dar timpul a dovedit contrariul. Cu toate astea, pe timpul adolescenţei, distracţia a fost mai mult decât maximă. Superficială, dar maximă.

Ei, dacă toată adolescenţa mi-am petrecut-o călătorind prin alte colţuri de ţară decât Galaţi, în 2007 am cunoscut motivul pentru care acum nu mă mai impresionează alte locuri, pentru care îmi place Galaţiul şi pentru care dorul de ducă nu mai există. Pentru că, în 2007, am învăţat să iubesc. Şi nu puţin! Cu toată fiinţa mea! Datorită ei, a dragostei, nu mi-am mai dorit să fug constant din Galaţi. Datorită ei am făcut schimbări majore în comportamentul meu (încă sunt în procese de corectat). Datorită ei, m-am şlefuit şi o recunosc cu mâna pe inimă, pentru că, datorită ei mi-am dorit să repar tot ce era defect până acel moment la mine. Nu există om perfect, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne plafonăm în această idee şi să ne consolăm cu ea. Mereu e loc de mai bine... de îmbunătăţiri. Ea m-a făcut să înţeleg asta. Ei, dar chiar dacă timp de multă vreme nu am avut-o lângă mine fizic, ea continua să existe. Anul coincide cu startul pasiunii pentru fotografie, şi nu e întâmplător.

În vara lui 2008, mi-am împlinit un vis, şi-am văzut Lacrimosa la Sibiu. That was the day! Mai mult nici nu ştiu dacă merită comentat! Între timp am intrat şi la o a doua facultate, m-am apucat de muncă, m-am lăsat de muncă, iar m-am apucat când am rămas fără bani... şi tot aşa.

În ianuarie 2010 am învăţat că nu există coicidenţe şi că nimic nu se întâmplă degeaba, iar de atunci continui să cred asta. Aş îndrăzni să zic că atunci a început continuarea lui 2007. Tocmai mi-am pus o dorinţă, dar nu o zic! :)

Noiembrie, 2010, Lia mă cadoriseşte cu leapşa asta, iar eu o dau mai departe oricui o va dori.

Pleaşca... ups... leapşa

1.Cât de mult ai dormit?
Când? Nu de alta, dar eu când dorm, dorm, nu mă încurc. Dorm de când mă ştiu... Dorm de 24 ani. Se pune?

2.Cât de mult ai stat afara fara sa ajungi acasa?
Măi, pe vremea când eram copil năbădăios, obişnuiam să mă plimb destul de mult. Cu trenul, cu maşina... pe la mare, pe la munte... Nu mai reţin cât a durat the top of the top, dar asta tocmai pentru că au fost atât de multe întâmplări de genul ăsta.
Dar, ca să fie balanţa echilibrată, recuperez acum.

3.Cat de mult ai stat treaz?
Nu mult, sunt somnoroasă de fel...

4.I: Cat de multe absente ai avut la scoala?
Ehe! Eram poamă ,,bună" în liceu, asta e clar. Mă salva faptul că eram bună la anumite obiecte, în consecinţă, rămâneam pe baricade, chiar şi aşa rebelă cum mă prezentam. Creierul meu funcţiona ca un fel de colac de salvare.

5.Care a fost cea mai placuta vacanta a ta?
Pentru mine viaţa e o vacanţă, în general. Aşa că, ar trebui să scriu o carte, mă gândesc. Că tot se poartă. 


6. Inca mai tii legatura cu prietenii din copilarie?
Trăiască FaceBook-ul. Serios, că altfel era vai şi-amar. Nu de alta, dar nu m-am sinchisit niciodată prea tare. Mă cauţi, de bine... Nu mă cauţi, pierderea ta.

7. In personalitatea ta de acum, mai pastrezi ceva din copilul de altadata?
Umorul, probabil. Îmi place de mor să-mi povestesc copilăria... Nu că aş fi avut parte de o copilărie ieşită din comun, doar că eu, spre deosebire de majoritatea, mă pricep să o povestesc.

8. A existat o persoana anume care ti-a influentat viitorul?
Fiecare persoană îţi influenţează viitorul, prezentul cât şi trecutul, indiferent în ce grad de ,,prietenie, iubire sau ură" ar fi în raport cu tine. În cazul meu da, a existat şi există o persoană care mi-a influenţat enorm, nu atât copilăria, cât mai mult începutul tinereţii.

9. Fiecare copil isi dorea sa aiba o anumita meserie, iti amintesti ce doreai sa devii ? Dar ce ai devenit ?
Hai mă, cine nu şi-a dorit măcar o singură dată să fie medic veterinar? Asta până ce am aflat ce fac medicii veterinari când nasc văcuţele, moment la care m-am gândit eu că o carieră în ale scrisului mi-ar fi mult mai potrivită.

10.Care e cea mai frumoasa amintire din copilarie ? 
Păi, cu siguranţă datează de pe vremea când eram eu clasa a V-a, când l-am primit pe Toto de la diriginta mea. Toto a devenit simbolul copilăriei mele...

Pleaşca merge mai departe cui o va vrea... Punct. Sau nu...

Mulţumesc Ada.

O ye!

Iată că am primit iar premiu. Unul mai mult decât neobişnuit. Deşi nu prea pricep exact care e treaba cu sexy-blog, accept, că vorba aia, de rău n-are cum să fie. Numai de bine!

My blog is sexy... deşi nu folosesc dirty talk... deşi nu postez fotografii indecente cu mine la mare, la soare şi fără sutien... Şi na, că blogul meu tot sexy e... Ofticaţi-vă!
Glumeam... sau nu.

Şi, ca să perpetuăm specia de sexy blogs, am să dau premiul mai departe...

Nu înainte de a-i mulţumi foarte important Alexandrei pentru că m-a numit aşa...

The award goes to: Johnny, Iulia Hazlii, S, Lexa, Nice, BadPisi, Vulpiţa Lia, Grişka şi Alexiuss.

...Şi Adei, peste doi ani!

Top 10 Attractions, ca să zic aşa...

Cum zilele astea iar sunt ocupată... iar când nu sunt, am netul picat, mă transform (atipic mie) într-o tipă telegrafică şi postez mai rar. Dar, îmi revin eu la starea iniţială imediat... Stai aşa că vine toamna!

Cu toate astea, nu mă pot abţine să nu postez răspunsul unei lepşe ce am primit-o ieri de la Cami.

Deşi e o leapşă pe care am mai facut-o, o mai fac odată, pentru că, aşa cum mă ştiţi, sunt o tipă destul de îngâmfată şi-mi place să vă bat la cap cu ce-mi place mie. Glumeam. Sau nu.

Bun, leapşa zice aşa, că ar trebui să zic două trei lucruri despre top 10 chestii preferate ale mele.

Recunosc că n-am eu numai 10, dar, am să încerc să mă limitez.

După cum urmează:

* Fotografia. Îmi place să fac fotografie, să văd fotografie, să modific fotografie. Cât de bună sunt, rămâne la aprecierea celorlalţi, însă, mie de plăcut, îmi place. Deşi nu m-am grăbit să mă axez pe un anumit gen de fotografie, trebuie să mărturisesc că am o slăbiciune cea de portret (în cazul în care vorbim despre ceva expresiv... sugestiv), iar ca şi privitor... nu mă pot abţine să nu sorb din priviri fotografia interbelică, sau chiar dinaintea acestei perioade.

*Vinul roşu. Cu toate astea, şi aici se cer anumite circumstaţe, stări de spirit şi un anume cineva. Altfel, vinul nu-şi găseşte loc în graţiile mele. Fie el roşu, rose, alb, sec, demisec, dulce sau demidulce.

*Muzica mea din căşti. Nu pot trăi fără ea, nu mă convingi să trăiesc fără ea, nu mă plictisesc de ea.

*Mdea, îmi place să scriu, să mă exprim. Shoot me for that.

*Filmele vechi. Prin ,,vechi" nu subliniez musai filmele începutului de secol (deşi... alea ar fi cam ze top) ci şi cele făcute mai pe la un '60, hai... '70.

*Surimi. Prietenii ştiu de ce...

*Pisicile. Îmi iubesc mieunătoarea, ea mă iubeşte pe mine, şi nu, we're not sitting in a tree and kissing, cum zice cântecelul. Surprinzător, cam de când mă ştiu, sunt magnet de pisici, toate trăgând la mine ca albinele la miere.

*Hainele, deşi aici ar fi multe de menţionat... pentru că n-ai să mă vezi niciodată îmbrăcată cu unele din obiectele vestimentare ,,la modă"... Nu pentru că aş fi total anti-faşionistă... ci pentru că sunt de părere că  unele haine nu sunt tocmai pentru toată lumea. Ca să mă întorc la ideea principală, îmi plac hainele: hainele mele.

*Îmi place să citesc. Da, probabil că sunt rara avis, dar... atunci când timpul mi-o permite, citesc...

*Să confectionez chestii ,,hand-made". Nu o fac des, dar, atunci când mă prinde febra, nu mă mai opreşti luni bune!

Leapşa merge mai departe către Ada, în mod special, ca să se înveţe minte. OBLIGATORIU.
Cine mai doreşte, cine mai pofteşte?

Je veux le bonbon

Iată că azi am parte de o leapşă de care nu am mai făcut, leapşă pofticioasă, menită să lase cititorii cu gura cascată, salivând după bunătăţurile mele preferate, pentru că, da... tema e să vă fac vouă, ăstora care sunteţi pe la birouri încă. poftă cu un top al chestiilor mele preferate de păpat sau băut.
Cine are ceva de obiectat, o poate da în judecată pe Summer, că de la ea am primit leapşa! He, he!

So, here it goes...
1. Îngheţata... place mult! Iar dacă arată aşa, ca în imagine, ca o coloană a infinitului, cu atât mai bine...

 2. Surimi rulează, le iubesc, le ador... le cumpăr la kil şi sunt fericită. Le prepar oricum: uşor prăjite, în salate, le mănânc chiar şi aşa... surimi să fie, că metode inventăm!

3. Vinurile roşii demiseci şi vinurile albe dulci sau demidulci (depinde de soi). Categoric băutura ce mi se potriveşte cel mai bine... dintre cele alcoolizate.

4. Mdea, ştiu-ştiu, nocivi, dar nu-mi pasă... because this girl loves cartofii prăjiţi (ca orice alt muritor de rând, de altfel...). This girl also knows how to make the best french fries like ever. Cine ştie, cunoaşte!

5. Irish Coffee, de la mama ei... cu Bushmills şi frişcă de aia bună rău. Am băut eu undeva cea mai bună Irish Coffee, şi de atunci mi-au crescut pretenţiile - fac mofturi peste tot unde se prepară Irish Coffee.

6. Cocktail-urile. Cum să nu bea Iulia cocktail? E ca şi cumai întreba un căluţ dacă din întâmplare nu mănâncă ovăz...

7. Şi, ca să elimin orice dubiu, recunosc cu mâna pe inimă, şi pe orice alt organ demn de încredere, că îmi place ciorba de fasole, ca o domnişoară ce sunt...

8. Plăcinta cu brânzică. Iată încă un preparat în faţa căruia mă înclin. Mai ales dacă e făcut de bunica mea, draga de ea.

9. Bombonele cu rom sau caramel, sau care să arate aşa...

10. Floricele de porumb. Şi nu, nu le numesc popcorn... pentru că nu mi-e lene să vorbesc. Perfecte pentru un film, pentru o discuţie aprinsă, o ceartă cu patos.

Pentru că, asta a fost o leapşă, o dau mai departe tuturor celor din blogroll-ul meu, asta ca să nu se supere nimeni că e obligat să o execute, sau că, Doamne fereşte se vede exclus din rândul celor prea-numiţi.

Cu toate astea, aş fi curioasă de poftele următorilor: Iulia, Sky, Cami, Link Ping, MadMe, Monica, Magykhurin  şi Lexa.