Îmblânzirea scorpiei (partea a II-a)

Imaginaţie, imaginaţie, dar te mai uiţi şi în buzunar, când vine vorba de anumite chestii. Serios, de nu.
Şi, hai să vă zic cea mai imaginativă chestie când vine vorba de cumpărături online: promoţia!
Cine spune că reclama e sufletul comerţului, nu greşeşte, dar, şi reclama asta are un suflet, un fel de procesor pe mai multe nuclee, dacă îmi permiteţi divagarea... Ei, şi sufletul ăsta al reclamei, poartă numele de promoţie!

Şi, cum spuneam într-un articol anterior, există mulţi oameni scârnavi pe lumea asta, printre care şi eu... tocmai de aia, pentru a calma spiritele încinse şi puse pe reproşuri şi ceartă, în tot timpul e nevoie de ceva cu efect calmant, ce provoacă un zâmbet larg şi mulţumit.

Din câte văd eu, cei de la Oktal, băieţi deştepţi de felul lor, au priceput cum stă treaba cu pretenţiile şi fiţele unora (cei ca mine, fireşte) şi-au acţionat în consecinţă.

Iată cum au pus ei la bătaie (a se pricepe ,,promoţie") o serie de laptopuri demne de toată lauda. Firme dintre cele mai cunoscute, demne de a face sprânceana scepticei să se ridice a ,,wow, asta da promoţie!" la preţuri ce fac sprânceană să coboare a mulţumire, completând o moacă mulţumită.

Pasionată de tehnologie, aşa cum mă ştiţi, eu, scorpia, am decis să dau un surf pe site-ul Oktal, să văd ce-aş mai putea eu să-mi iau bun de pe aici. Şi, na-ţi-o bună, că nici n-apuc să intru bine pe site, că mă prinde promoţia de nas! Dar, aşa, de la intrare! Iată ce vă spuneam eu despre sufletul reclamei, inima, procesor! Plus, aş mai adăuga şi faptul că, toate acestea acţionează ca şi carte de vizită!

Nu mă gândeam niciodată că, din postura mea de scorpie, am să zic vreodată aşa ceva: dar, ce carte de vizită frumoasă! Reduceri, promoţii, laptopuri, o minunăţie!

Şi, privirea mi se focusează automat pe un anume laptop! The laptop! The dream! My sweetheart! Şi mai e şi la promoţie! Şi e Dell! Şi e frumos! Şi mai e şi Intel inside, aşa cum eu sunt Evil Inside! Ia te uită câtă potriveală!

EU + laptop de la Oktal = looooooooove

Un procedeu matematic simplu, demn să demonstreze cum arată iubirea adevărată!

Bun, şi că tot m-am dat de gol, cum că, oricât de scorpie-aş fi, inima tot îmi bate când e vorba să văd vreo promoţie de-aşa calibru, să vă mai povestesc despre laptop şi ce-aş face eu cu el.

În primul rând, l-aş ţine cu mine în pat. Şi, nu! Nu-s laptopofilă, indiferent de ce-am zis acum şi ce-am zis şi mai sus: iubirea mea e platonică, mămoasă, drăgăstoasă şi pufi. Aşa, şi dacă l-aş ţine cu mine în pat, aş sta eu băgată sub plapumă şi-aş tasta nevoie mare.
Având în vedere că jumătate din timpul petrecut în faţa unui calculator îl folosesc pentru a scrie articole, advertoriale şi alte chestiuţe, treaba asta e mai mult decât bine venită. Iar, dacă vă zic că bateria laptopului lucrează pe 6 celule, s-ar putea să mă înţelegeţi de ce-mi expandez în halul ăsta entuziasmul.

Plus spaţiu sufient pentru a-mi stoca eu chestiile mele de scorpie. 250 GB zic că sunt mai mult decât suficienţi. Iar, DDR3-ul ăla deja mă face să torc. Viteză de reacţie, nene, nu jucărie!

N-am să vă mai plictisesc cu detaliile tehnice, că vorb-aia, ce-i mult strică, dar, scorpia a fost iaaaaaaaaar îmblânzită. 

Dacă cei de la Oktal o ţin tot aşa, rămâne blândă şi-şi pierde faima de scorpie! Chiar şi cu faima ştirbită, măcar are imaginaţia stimulată!

Pentru Superblog 2010, etapa 27, Oktal,

Scorpia, Iulia Mihai

Vine vremea colindelor şi-a cadourilor

Nu ştiu despre voi, dar mie îmi plac maxim sărbătorile de iarnă! Nu atât pentru cadourile ce le primesc, cât şi pentru sentimentul de fericire ce se învârte în jurul acestora. Nu cred că e nicio sărbătoare mai frumoasă ca aceasta. Sentimentul de euforie al acelor zile pur şi simplu reuşeşte să le încarce bateriile celor cu suflete de copii.

De când sunt mică am ţinut aceste sărbători la rang înalt, amintindu-mi cu plăcere de fiecare iarnă petrecută la bunici.
Vedeţi voi, la bunici, sărbătorile se simt altfel. Se simt mai cu patos, mai din plin, pentru că, atunci când e Crăciun, eşti copil şi te afli la bunici, la ţară, colindele sunt colinde, colacul, colac, iar Moş Crăciun devine parcă mai darnic ca cel de la oraş.

Sinceră să fiu, cât eram copil îmi cam plăcea să cânt colinde. Şi nu puţin. Îmi plăceau aşa de mult, încât mă trezeam că fredonam câte-un leru-i ler şi în alte perioade ale anului decât cea a Crăciunului, bunica atenţionându-mă mereu cum că nu e bine să cânţi colinde în altă perioadă decât cea stabilită de cele sfinte. Consecinţele, în opinia bunicii, erau unele de-a dreptul înfricoşătoare, pe care nu am de gând să le detaliez, pentru a nu strica atmosfera.

Cu toate astea, de Crăciun chiar obişnuia să se laude cu vocea mea impecabilă şi perfectă pentru cântat colinde, plimbându-mă din poartă în poartă pe la toate cunoştinţele, rudele de gradul 1, 2 sau 3.
După o aşa reprezentaţie, Moşul era întotdeauna mult mai darnic.

Să fii copil cred că e starea perfectă de a fi, lumea trasformându-se mereu într-un regal compus din povesti, care mai de care mai frumoase si mai pline de acea magie ce rezultă din combinaţia ideală: Crăciun plus copilărie.

Ce îmi pare mie e rău e că în zilele noastre, totul a început să se denatureze, sărbătorile de iarnă nefiind la fel de pline de mister si de frumuseţe, ca pe vremea copilăriei mele. Cu toate astea, copii vor rămâne copii, colindele colinde, iar poveştile, poveşti. Sau, cel puţin, aşa ar trebui să fie!

Din punctul meu de vedere, totul ar trebui să se întoarcă la felul frumos de acum câteva zeci de ani, când oamenii chiar puneau accent pe colindele cântate în Ajun, la porţile şi uşile celor dragi. Colindele au avut mereu calitatea de a ne apropia ca şi suflete, ca şi oameni.

Kelt Song (89)

Nu, nu e Tokio Hotel si nici Him. E Cinema Bizzare si e sub tutela lui Tilo Wolf, plus BFF cu Jeffree Star :)) 

Multumesc, my beloved pentru noua trupa din playlist!

Kelt Song (88)

Una din melodiile mele preferate din toate timpurile, deşi e descoperită relativ recent. Are acel iz ce te duce, parcă, în alte lumi...
Acel iz ce te face să te gândeşti la acel cineva special. Nu ştiu despre voi, dar pentru mine cam asta se aplică!

Vrăjitoarea Paraschiva ne povesteşte cum va fi

Pentru că nu sunt eu inventatorul teleportatorului şi nici puteri paranormale nu am, am ales ca pentru această probă să colaborez cu marea vrăjitoare, Paraschiva.
Despre ea v-am mai povestit! Talentul ei este vestit peste mări, peste ţări şi peste toate cartierele din lume! Nu există om care să fi avut cununiile legate, sau care să fi suferit de vreo boală produsă de farmece, care să nu fi auzit de vrăjitoarea Paraschiva!
Tocmai din acest motiv, pentru că sunt obsolut sigură că prin puterea ei previzionară amestecată cu impresionantele cărţi de tarot din dotare, va reuşi să vă povestească, mai bine decât mine, cum stă treabă cu aviaţia în viitor.

V-aţi putea întreba ce m-a apucat din senin să scriu despre aviaţia viitorului. Ei, mă mai apucă şi pe mine. Mă ştiţi de curioasă, doar! Iar, acolo unde nu reuşesc să descopăr singurică adevărul, am eu grijă să-mi aduc întăriri şi să rezolv problema cât ai zice ,,peşte".

În cele ce urmează, îi voi da cuvântul vrăjitoarei Paraschiva:

Bună ziua, dragii mei, cititori ai blogului Omlette du Fromage, prieteni ai Iuliei, cât şi oameni pasionaţi de aviaţie. 
Numele meu este Paraschiva şi practic magia gri. În timpul liber, când nu fac ritualuri cu găini pe malul lacului, în miez de noapte, sunt şi clarvăzătoare. Cu alte cuvinte văd în viitor! Şi, cum Iulia m-a rugat să o ajut cu proba Superblog, iată-mă scriind în locul ei. 
Cum va fi aviaţia în viitor? ... 2 secunde să mă conectez la serverul vrăjitoresc, să întru în legătură cu absolutul şi vă zic imediat. În cele ce urmează, voi scrie folosind pilotul automat. Nu de alta, dar vă închipuiţi, că aşa vrăjitoare cum sunt, trebuie să închid ochii, să murmur cu buziţele un descântec într-o limbă mai veche decât sanscrita, şi să spun apoi tot ce văd.


Mmmmmm, mmmmm, mmmmmm... mmmmmm, mmmmmm, mmmmmm... euuu, în viitooooor, văd oameni zburători! Da, iată că asta văd! Oameni zburători! Sunt peste 100 ani. Vai, cât de mult s-a schimbat lumea! Nimic nu e la fel. Nu-mi închipuiam că într-un timp atât de scurt, lumea se va schimba atât! Şi, iată că totuşi minunea s-a întâmplat! Şi, dacă mă gândesc mai bine, este absolut logic ca acest lucru să se întâmple. Cu cât tehnologia este mai avansată, cu atât îi e şi mai uşor să evolueze mai departe! 
Dar, să vă povestesc ce văd, nu de alta, dar imediat o să mă acuze Iulia că vorbesc prea mult şi că mă plăteşte la oră. 
Aşa cum am spus, în viitor vor exista oameni zburători! Nu înţeleg eu exact cum e posibilă chestia asta, dar văd numai supermani plutind pe un soi de drum aerian. Văd chiar şi turnuri de control în miniatură.

Mai bine, am să urmăresc un astfel de individ zburător să văd eu care e chestia! 
O fi vreo fază cu modificarea genetică? S-or fi inventat cine-ştie-ce încrucişări frankenşteiniene între om şi pasăre? Se pare că nu! Individul pe care am ales să îl urmăresc văd ca are un fel de chestii cu aer comprimat (zic eu, ca o necunoscătoare ce sunt). Ceva ce îl face să se propulseze şi să facă salturi nemaipomenite. 
Deci, în viitor nu va mai fi nevoie de avioane şi navete de zbor, pentru că oamenilor le vor fi ataşate nişte dispozitive speciale ce îi va ajuta să zboare. 
Urmărind individul ăsta, observ că pe tricoul lui scrie ceva... dacă m-aş apropia puţin, poate aş vedea exact ce anume! Nu de alta, dar acel tricou pare să fie cheia! Acel tricou pare să-l ajute să zboare! ...Hmmm, m-am apropiat: scrie TAROM. Ia te uită! Tarom-ul nostru încă există, şi ia uite ce gadgeturi senzaţioanale are! 


Mă întreb, totuşi, ce se întâmplă dacă acest individ doreşte să nu mai plutească, să aibă pur şi simplu parte de cel mai bun confort din lume, aşa cum este pe vremea noastră: păturică pufi, stewardeză amabilă, filmuleţ, căscuţe, mâncărică, ceva de băut... din astea! Ce se întâmplă atunci, că vorba aia, nu ai cum să faci ocolul planetei, de exemplu, doar zburând; se ştie că la anumite altitudini e frig, apoi, omul mai şi oboseşte, îndiferent de ce gadget-uri ar dispune. Chestia asta cu zburatul e amuzantă, dar nu pe parcursul întregului drum. 


Ei, dar iată că mi se răspunde şi la întrebarea asta! Observ că îndividul apasă pe un buton ce se află tot pe tricoul lui pe care scrie Tarom, şi dintr-o dată, din neant, apare un avionaş draguţ şi comod, cu un pilot robot şi cu o stewardeză tot robot şi ea! Incredibil! Versatilitate la maxim! Şi nu-mi vine să cred! Totul de la Tarom, se pare! Iată cum reuşesc ei încă o dată să fie cei mai buni! Dacă Superman ar fi ştiut de chestia asta, în loc de S-ul celebru de pe pieptul său, ar fi scris TAROM. Chestia asta este de-a dreptul incredibilă! 
Îţi mulţumesc pentru ideea de a mă duce în viitor, Iulia! Cred că am să mă duc mai des! Nu de alta, dar uite cum descopăr eu lucruri noi! 

Îi mulţumim vrăjitoarei Paraschiva pentru intervenţie, e declar că, deşi această şedinţă de clarvizionare m-a rupt la buzunar, s-a meritat!

Noi, era în care vor exista supermani zburători peste tot, n-o s-o apucăm, dar putem să ne bucurăm de ceea ce există până în prezent. Slide-ul de mai jos ar trebui să explice mai bine decât mine despre ce este vorba!