Kelt Song (20)

I R awesome so I get gift

Cel puţin aşa zice leapşa-premiul primit de la ultimul om adăugat în blogroll, Wonderland.
Îi urez bun venit Alexandrei în blogroll-ul meu, cu această ocazie şi îi mulţumesc cum se cuvine.
Tocmai de asta, las fiţele de mare divă, şi-mi ridic premiul.
Vorba aia, premiile post-mortem nu au niciun farmec.

Cât despre fotografia în sine, reprezentând premiul, am să îmi permit să o coafez puţin şi să o dau mai departe în forma asta.

Înainte să o postez, aşa coafată de mine, întind premiul oricui îl va vrea, însă...

THE AWARD WINNERS ARE:

Sky (pentru că îmi e tare bun prieten)
Iulia Hazlii (pentru că mereu îi pasă dacă sunt bine!)
Link-Ping (pentru o strategie de marketing de invidiat, ca să zic aşa),
Fetiţei Junglei13 (pentru că scrie arhiscurt, arhiconcentrat şi arhibine),
Nataşa (ca să-i treacă răul de la petrecere),
Ghiduşii (pentru că face papanaşi buni),
Terra Radu (pentru că-i plac Nikon-urile),
adakiss (special pentru surioara ei cea supărată),
Magykhurin (pentru că-mi place descrierea pe care mi-a făcut-o la el în blogroll)

Permiteţi-mi să îi întorc premiul şi Alexandrei din Wonderland. Simbolic, nesimbolic.

Iată şi diploma:

Rapunzel de Galaţi

...Nu mai trăieşte de mult în turn şi n-o mai păzeşte de mult niciun balaur răutacios.
Nu, Rapunzel zburdă liberă şi nestingherită prin cafenele (până atunci) liniştite din Galaţi şi deranjează pe ceilalţi consumatori cu vocea ei spartă şi hăhăită, în timp ce povesteşte prietenelor ei de la masă: Mica Sirenă şi Betty Boop, ce a mai făcut ea, săptămâna trecută când s-a întâlnit cu Freud la taverna din colţ.

Povestea e cam aşa:

Discuta ea fain-frumos cu Freud şi îi ea dădea idei despre psihanaliză când, ce să vezi, vine Kant şi le întrerupe discuţia.
Unde mai pui că nici nu apucă să scape de Kant că vine nesimţitul de Enescu zbârnâind dintr-o vioară pe lângă ei. Degeaba e el mare şi tare şi ţine concerte, dacă nu vrea sub niciun chip să priceapă că nu e politicos să faci serenade unei domnişoare tocmai coborâte din turn.
Cu chiu-cu vai,după un "Haide măi, Georgică, scârţăie-ţi vioara şi pe la masa Albei ca Zăpada", pleacă Enescu şi ce să vezi, domnule, vine Eliade! Şi nu vine singur, vine cu Edgar Alan Poe.
Eliade o salută politicos pe sanscrită, salut la care Rapunzel nu poate decât să dea din cap cum că înţelege şi îi face semn că momentan e ocupată şi că nu poate vorbi, dar îl va contacta ea A.S.A.P. (Pentru că da, Rapunzel ştie sanscrita, engleza şi e plăcută de toţi băieţii de la ea din clasă).

Mica Sirenă şi Betty Boop, mute de uimire şi ahtiate să afle cui a mai dat Rapunzel cu tifla, la baza câtor teorii filosofice se află cugetările ei, o priveau înmărmurite, cu ochi de anime şi cu bărbia sprijinită de palme.

Şi Rapunzel continuă:

Weeell, şi cum spuneaaaaamm...

Dar, vorbele de duh ale tinerei blondine fură întrerupte...


-Rapunzel? Ce cauţi afară din turn?
-Mama???!
-Rapunzel, m-a sunat balaurul! A zis că ai fugit din turn!
-Hai mai, mamaaaaaaaa! Mai lasă-mă o oră afarăăăăă...
-Nicio oră! 

Iar mama lui Rapunzel o trase de cosiţe afară din cafenea.

Moment la care, eu personal am binecuvântat numărul de telefon de la informaţii şi abilitatea mea de a imita vocea balaurului.
În sfârşit o clipă de linişte, fără vocea enervantă a prinţesei.


 Cumva am impresia că melodia asta se potriveşte:

Kelt Song (19)

:)

Recomandare cinefilă: CHARLIE CHAPLIN

Treaba e clară: sunt sătulă de Avatare, de Arme Mortale şi de alte filme de factură îndoielnică.
Tocmai din acest motiv, niciodată nu o să fiu auzită că laud anumite filme, doar pentru faptul că au fost mari şi tari în Box Office, sau că sunt făcute cu trei ore în urmă.
Nu neg faptul că printre astea, n-or fi şi filme care îşi merită statutul, însă, le număr pe două-trei degete.
În plus, de cele mai multe ori, lumea deprinde efectul de turmă şi nu-i convingi că Avatar nu e un film bun nici cu un pistol la tâmplă.
Ba mai mult, ar fi în stare să te şi bată, să te convingă că eşti depăşit.
Bineînţeles, pistolul la tâmplă rămâne strict la nivel de metaforă, pentru că nu sunt nici violentă de felul meu şi nici nu am să impun nimănui să urmărească filme europene sau din Belle Epoque, dacă respectivul pur şi simplu nu a fost educat în maniera asta şi nu are gustul format.
Cu toate astea, gusturile se mai pot şi educa.
Tot ce pot face, este să fac anumite sugestii.
De cine se prinde, se prinde. De cine nu, "e bune şi filmele indiene".

Bun, recomandările de astăzi poartă emblema Charlie Chaplin. 

Prima recomandare se numeşte The Kid, film mut realizat în 1921.
Ce e cu adevărat impresionant la filmul ăsta, e că reuşeşte să fie expresiv în pofida faptului că e mut.
Unele filme din ziua de astăzi, chiar şi cu sonor nu reuşesc să impresioneze.
Acţiunea nu e deosebit de complicată, însă, cu toate astea reuşeşte să capteze atenţia prin comicul de situaţie şi prin felul cu adevărat impresionant de a interpreta a lui Chaplin, cât şi a copilului  Jackie Coogan.







A doua recomandare, film tot cu Chaplin, însă, de data asta realizat în era vorbită, mai exact în 1947, se numeşte Monsieur Verdoux.
Aici putem vedea un Chaplin mai în vârstă, un Chaplin vorbitor, cu un accent britanic deosebit de şarmant, ce nu şi-a pierdut farmecul odată cu era filmelor vorbite (soartă crudă ce au avut-o destui de mulţi actori din acea perioadă).

Recomand de asemenea toată filmografia semnată Chaplin. Dacă nu pentru plăcerea personală, măcar pentru îmbogăţirea unui minim de cultură generală.

Vizionare plăcută!