I am winter (II)

Stări de Spirit (9)

Me and you, you and you... so happy togetheeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeerrrr. 

Ahem... scuze, m-a luat valu'. Şi nu, nu tastez de sub duş.

Cum sunt, sunt

Bun, primit de la Mihai Likar şi executat cât ai zice leapşă.


sunt... citez: dusă cu pluta. Şi mai sunt: ironică, acidă, rea, sweet cu cine merită, balanţă, obsedată de fotografie, cu ochii albaştri-verzi, blondă naturală, Hercule Poirot, moody, iertătoare dar cu memorie de elefant, rece cu cine merită, nepăsătoare tot cu cine merită, loială ei, mămoasă tot cu ea... şi control freak.

aş vrea... să repar unele greşeli, să readuc la viaţă anumiţi oameni dragi.

păstrez... totul pentru mine.

mi-aş fi dorit... să văd pădurea de copaci în unele situaţii.

nu-mi place... să fiu ignorată; să fiu vorbită pe la spate: ce ai să-mi spui, curaj găină, că mâine te tai!

mă tem... de mine, uneori.

aud... doar ce-mi convine.

îmi pare rău... că nu m-am născut cu vreo 200 ani mai devreme.

îmi place... să tai şi să spânzur.

nu sunt... ipocrită.

dansez...  doar pentru ea.

cânt... sub duş după Pussycat Dolls.

niciodată... nu aş asculta manele şi nu aş dansa din buric.

rar... mă integrez în turmă.

plâng... când nu mai pot de draci.

sunt confuză... foarte rar, deşi dau altă impresie.

am nevoie... doar de ea.

ar fi trebuit... să iau taurul de coarne mai devreme.

aş putea... să fac orice, numai să şi vreau.


¤ Treaba asta merge mai departe către Alexandra, Nice şi Dragoş, QED, Ada, Dara, Alexiuss, Laura şi Winnetou.

Stări de Spirit (8)

Fireşte, piesa e cover după Simple Minds (1985), dar mie îmi pare că în interpretarea Ralucăi Leahu sună mult mai bine decât în cea originală. În varianta actuală melodia parcă prinde viaţă.

...Poate pentru că mereu am avut o slăbiciune pentru sound-ul electro gen Goldfrapp, poate pentru că Raluca e o veche dragoste muzicală de pe vremea când era vj la MCM România, sau când rockăia scena pe la Nitro şi Zebre.

Sunteţi liberi să aveţi alte păreri!

Unde-i Iulia, nu-i tocmeală

Prin world-wide-web și mai ales prin blogosferă, circulă în ultima vreme niște șmecherii foarte șmecheroase, menite să-i crească pe unii, din punct de vedere seo, pe spinarea celor mai puțin familiarizați cu treburile de genul ăsta. 

Ca să mă fac mai clar înțeleasă, am să încep prin a defini, așa, în cuvintele mele, ce înseamnă seo. 

În linii mari, seo este... hai să-i spunem știința ce se ocupă cu studiul metodelor de optimizare a site-urilor, când vine vorba de motoarele de căutare. Cu alte cuvinte e vorba de keyword-urile ce te ajută să te plasezi pe prima poziție, sau pe pagina ț a Google-ului. Cu toate astea, Google nu este singurul motor de căutare vizat.

Ei, partea simpatică e că lumea nu prea știe cu ce se mănâncă treaba asta. Nici eu nu știu toate tainele, dar, în ultima vreme am învățat destul de mult.  But enough about me! 

Ce vreau să spun... există o sumedenie de indivizi ce ar face cam orice să-și promoveze blogurile, site-urile sau magazinele online de prezentare. Partea amuzantă e că uneori, o pot face fără ca noi să ne dăm seama, profitând de naivitatea noastră.

De câte ori vi s-a întâmplat să primiți comentarii de genul: bravo, bine scris! urmat de un link către un blog sau site? Nu de alta, dar mie tocmai mi s-a întâmplat iar; de aici și ideea de a scrie postarea asta. 

Ei, pentru cei ce n-au idee, am să luminez eu misterul unor astfel de comentarii. Nu vă umflați în pene, respectivul individ postac nici măcar nu v-a citit articolul/ascultat melodia/privit fotografia! Neh! Și ca să fie totul complet, vă mai spun și că omul nostru nu s-a sinchisit nici măcar să scrie comentariul respectiv, copipeistuindu-l fain frumos. Treaba asta e ușor de sesizat, dacă frunzărești vreo câteva bloguri de prin blogroll-ul propriu. Ai să constați că același comentariu omagios se află și la Vasilică, și la Ionel și la Smaranda!

Oamenii de genul ăsta sunt plătiți să spameze, și nu sunt plătiți la comentariu aplicat per pagină, ci la un calup de 600-700 de comentarii. Deci, imaginați-vă că acel comentariu ce voi îl considerați gâdilător de orgoliu și venit ca o încununare nemaipomenitî a calităților voastre de a blogui, va exista pe încă alte 700 de bloguri. Un fel de minte-mă frumos!

Ei, lucrurile stau de fapt mult mai complex de atât, treaba asta cu seo fiind o știință polivalentă, alunecoasă și uneori tare șmecheră. Da, dacă știi să-ți joci cărțile cum trebuie și ai imboldul ăla de-a sta non stop în fața calculatorului, sărind peste orele de masă și de somn, poate să-ți aducă bani cu găleată. 

Revenind la comentariile de genul celui expus mai sus, eu fac în felul următor: pur și simplu le resping. Nu sufăr de comentarii, mai ales dacă vorbim despre cele de genul ăsta. Nu stau să dau accept unui comentariu de genul ăsta tocmai ca să vadă lumea ce comentată și apreciată sunt eu. Pentru că, se va trezi unul să mă depisteze, care nu se uită musai la numărul de comentarii ci și la conținutul lor. 

În altă ordine de idei, am mai observat un fenomen. Unii blogări au tendința de a-și da singurei comentarii, ori de pe anonim, ori folosind un pseudonim fără link, sau... chiar linkând către Google, Yahoo, așa, în speranța că dă nimeni click. Vorba aia, arată altfel dacă numele comentatorului se mișcă atunci când treci cu mouse-ul peste el. E credibil. Chiar dacă link-ul extern duce către site-ul Madonnei. 

Fraților, de regulă, comentariile artificiale se pun pentru o mai bună optimizare seo, rezultă: treaba asta e o vacă de muls. Cu toate astea, iată că există și indivizi care preferă să-și populeze rubricile de comentarii doar din mândria de a nu rămâne postarea lor fără comentarii.

Personal, nu mă deranjează să-mi rămână postarea fără comentarii (deși rareori mi se întâmplă, iar atunci sigur trebuie să fie vorba despre vreo postare muzicală ciudățică de-a mea). Dacă ar fi să rămân vreodată fără comentatori, clar îl voi lua ca pe un semnal de alarmă cum că I suck, dar niciodată nu mă voi comenta singură ca să dovedesc audienței că știu să port o conversație drăguță cu my alter-ego. 

*nu fac referire la nimeni din blogroll-ul meu, ca să se înțeleagă! dacă era așa, persoana respectivă dispărea automat, fără preaviz. Exemplele sunt generaliste, ca direct rezultat a tot ce am observat în timp prin blogosferă.

Când mai faceți așa ceva, barem comentați-vă propriile postări folosind alte ip-uri, că bate la ochi. Acum, pe mine nu mă deranjează că el întreabă, el răspunde, că vorba aia, fiecare pe blogul lui e boier, dar tot mă încearcă un râs, așa, că sunt om și că nu mă pot abține să nu râd când văd atâta disperare. 

Ca o concluzie... da, unii fac chestia asta pentru că sunt plătiți la calupul de comentarii spam, alții doar din orgoliu, naiba știe... eu știu un singur lucru: nu voi face în veci spam de comentarii și nu voi suferi dacă nu voi primi într-o zi comentarii. Nu condamn, dar... de râs, am tot dreptul să râd.