Optimizarea SEO - dau din casă

Mi-a spus cineva de curând că ăsta ar fi viitorul, când vine vorba de job-uri. Nu zic nu, având în vedere că dacă ştii SEO, ai un site şi aplici ceea ce ştii pe site-ul respectiv, te poţi trezi ca la următoarea indexare a motoarelor de căutare că eşti pe prima pagină; ceea ce nu e rău deloc, mai ales dacă eşti un magazin online sau intenţionezi să-ţi scoţi banii din programele de afiliere.

Cu toate astea, concurenţa e acerbă în zilele noastre, având în vedere că toţi au site-uri fel de fel, unele dintre ele trase aproape la indigo. Chiar şi aşa, există metode prin care să scoţi capul din mocirlă şi să-ţi laşi toţi competitorii în urmă. Problema e să vrei, să ai timp, ochii buni, nervii tari şi multă voinţă, pentru că asta nu e o treabă uşoară. Părerea mea e că, oricât de grea ar fi treaba asta, dacă ai puţintică răbdare, rezultatele nu vor întârzia să apară.

Aş putea să dau Omlette du Fromage ca şi exemplu, dar ar fi un exemplu prost, tocmai pentru că optimizarea lui lasă de dorit. În primul rând că e pe Blogspot (iar sistemului îi lipsesc multe funcţii elementare de optimizare seo şi sem), în al doilea rând că nu prea am avut niciodată cheful necesar pentru a investi timp în comercializarea lui. Da, am link-uri plătite pe blog, da, am bannere plătite, da, am advertoriale cu link (plătite şi ele), dar nu pot spune că optimizarea a ajuns vreodată la cote maxime.  Lenea e cucoană mare.

În concluzie, deşi mă doare sufletul să o spun, o platformă Wordpress va fi net superioasă uneia de Blogspot, dacă vom vrea să exploatăm toate avantajele optimizării SEO. De ce? Pentru că platforma Wordpress conţine acel câmp simpatic denumit All in One SEO Pack, cu trei câmpuri: Title, Description, Keywords. Nu trebuie să uităm să completăm aceste câmpuri, pentru că, oricât de inutile ni s-ar părea, ele ne ajută mai mult decât vom putea vreodată şti. De asemenea, să nu care-cumva să uităm de câmpul de tag-uri din dreapta. Trebuie să mergem pe principiul: niciun câmp nu e pus doar ca să fie pus, aşa că, ele trebuiesc completate.

În altă ordine de idei, bine de ştiut este că optimizarea imaginilor e mană cerească pentru SEO. Astfel, vom ţine cont de toate câmpurile ce apar în descrierea fotografiei. Câmpurile se vor completa cu descrieri şi titluri sugestive imaginii, dar şi ţinând cont de cuvintele cheie.O altă observaţie ar fi ca titlul fotografiei să fie de forma: fotografia-mea (cu minus), nu fotografia mea sau fotografia_mea.

Apropo de cuvinte cheie, recomand folosirea unui soft de testare a cuvintelor cheie. La o simplă căutare pe Google veţi descoperi voi destule tool-uri folositoare. Cuvintele cheie vor fi folosite peste tot, chiar şi în articol, dar mare grijă la densitatea lor! La un text de 400 de cuvinte, recomandat este să folosiţi acelaşi cuvânt cheie de maxim 8 ori. Numărul 8 este de asemenea sinonim şi cu numărul de tag-uri. Tot despre cuvinte cheie este util de ştiut că acestea sunt mult mai bine de folosit la plural, mai ales dacă forma de plural conţine şi forma de singural în ea. Exemplu: hanorace. A se observa că în cuvântul hanorace se regăseşte şi hanorac.

Titlul postării trebuie musai să fie sugestiv şi eventual să conţină un cuvânt cheie, sau un plural al acestuia. O observaţie personală ar fi să nu mai puneţi punct la titlu! Nene, titlul nu acceptă punct! Mă mai uitam peste postările unora dintre voi şi vedeam, de exemplu: Postarea mea e cea mai tare. (punct!). Nu, deci, nu! Nu aşa! În cazuri de forţă majoră pui trei puncte de suspensie (asta doar dacă eşti cumva supărat, nehotărât), sau un semn de exclamare, dar niciodată punct! Fireşte, asta nu ţine de SEO, ci de bun simţ.

Şi că tot vorbeam de gramatică şi bun simţ. Dacă vrei să-ţi optimizezi blogul la cote infinite, renunţă la diacritice. Da, e dureros că tocmai eu zic asta... dar, Google-ul nu le vede. Bineînţeles că eu nu voi renunţa în veci la aşa ceva, pentru că un text fără dicritice nu mi se pare ca mâncarea fără sare. Ăsta e alt motiv pentru care blogul meu nu e optimizat cum se cuvine.Sinceră să fiu, un content în engleză e înzecit mai bine văzut decât unul în română. Motivele sunt simple: texte în română vor căuta doar românii, în schimb, texte în engleză caută tot Mapamondul.

Promovarea e extrem de importantă dacă vrei să faci din site-ul sau blogul tău o afacere de succes. În această ordine de idei, nu ar strica dacă ai investi puţin în AdWords, dar şi în metodele de promovare a reclamelor de pe Facebook. Nici nu mai trebuie să menţionez că musai trebuie o pagină de Like. Fireşte, ca să obţii mulţi Like-eri, uneori trebuie să mai apelezi şi la metode neortodoxe de genul: spam. Dar, dacă ai ceva frumos de oferit lumii, metoda nu va fi privită ca spam, ci ca o informaţie super utilă. Aşa că, depinde de fiecare în parte cum va fi percepută propunerea lui.

Organizarea de concursuri este esenţială. Sigur, asta presupune o investiţie, dar nimic nu se face fără compromisuri şi cheltuieli. Concursurile vor aduce mereu vizitatori, back-link-uri, în consecinţă, nimic nu va rămâne neplătit. Trebuie avut grijă ca acel concurs să fie dat la Share pe Facebook, promovat pe site-uri ce suportă aşa ceva, etc. Cele mai avantajoase concursuri sunt cele ce durează în jur de-o lună. Părerea mea. Voi faceţi cum credeţi.

Comentariile nu trebuiesc neglijate nici ele. Oferiţi comentatorilor voştri feed-back. Nu-i faceţi să creadă că nimeni nu le citeşte comentariile şi că vorbesc la un perete, pentru că va veni o vreme când se vor plictisi să revină, iar atunci cu siguranţă va fi aiurea. De asemenea, comentaţi alte bloguri. Dar, orice aţi face nu comentaţi doar de dragul de a vă vedea numele pe acolo. Respectaţi-i pe ceilalţi aşa cum şi voi vreţi să fiţi respectaţi la rândul vostru!

Scrieţi măcar o dată pe zi. Şi nu scrieţi orice. Dacă aveţi un blog nişat, interesaţi-vă ce noutaţi există în domeniul vostru şi faceţi un pic de ghost writing in limitele bunului simţ. Originalitatea în scris zic eu că e esenţială şi ajută la delimitarea din cadrul turmei. Dacă nu vorbim despre un blog nişat, ci unul ca al meu, cu de toate, atunci esenţial e ca măcar o dată la două săptămâni să scrieţi despre ceva la modă. Şi nu, nu e musai nevoie să faceţi Can-Can din blogul vostru. Luaţi un subiect absolut monden şi piţipongesc şi bateţi-vă joc de prostia lor! Adaptaţi subiectul propriei voastre firi. Şmecheria e ca numele celor implicaţi, de exemplu Irinel Columbeanu, să fie scris corect, pentru că Google-ul nu ştie de glumă.

Ca un exemplu absolut banal, dacă e să dau din casă, vă zic că mie îmi aduce multe vizite faptul că în postarea despre Black Swan, am menţionat numele de Winona Ryder. Deşi postarea nu era despre ea, Google-ul trimite oameni la mine. Eu nu pot decât să mă bucur.

Link-urile. Da, link-urile. Păi, nu recomand să faceţi schimb-uri de link-uri gratuite cu filme online, casino online, filme porno, jocuri cu barbie şi alte site-uri de duzină de genul ăsta. Dacă tot faceţi, să vă plătească barem link-urile. Nu de alta, dar, treburile astea vă vor scădea considerabil din pagerank. Blogroll-ul trebuie ţinut în limitele bunului simţ. Link-building-ul e de bun augur, aşa că nu vă temeţi să îl folosiţi.O şmecherie şmecheră e să vă faceţi rost de link-uri pe pagini gov sau edu. Aia e mană curată!

Cu toate astea, cel mai important este ca voi să fiţi liniştiţi sufleteşte. Nu vă lăcomiţi. Nu staţi 27 ore pe zi în faţa calculatorului, pentru că în două luni e posibil să vi se acrească atât de tare încât să vreţi să vă luaţi câmpii. Faceţi totul cu moderaţie. Acordaţi-va timp pentru voi, găsiţi-vă un hobby (de exemplu, mie îmi place, aşa cum ştiţi, să fac fotografii), nu uitaţi să vă plimbaţi din când în când, dar, mai ales, nu uitaţi să vă purtaţi frumos cu persoanele din jurul vostru. Staţi la o cafea cu un prieten, scoateţi-vă iubita în oraş, purtaţi o conversaţie spumoasă cu mama sau tatăl vostru. Dacă veţi şti să împăcaţi şi capra şi varza, garantez că veţi avea mai mult chef de muncă şi de optimizări.O zic din proprie experienţă. 

Despre Omlette du Fromage? Păi, da, am de gând să mai lucrez ici şi colo, dar, nu îl voi transfera absolut niciodată pe domeniu, pentru că risc să pierd tot ce am făcut până acum. Domeniile şi serviciul de hosting sunt bune. Chiar foarte bune, şi le recomand, dar, dacă aş avea un domeniu, clar aş lua-o de la capăt. În 2008 nu prea ştiam eu mare lucru despre bloguri şi optimizări, abia ştiam să postez ceva, tocmai de asta, Omlette du Fromage are acum nişte crack-uri majore ce nu mai pot fi remediate, dar eu îmi iubesc blogul şi aşa.

Chiar mă întreba cineva, înainte să scriu articolul, dacă e ok să dau din casă. Păi, e ok, internetul e mare, aşa că, dacă nu afli de la mine, afli din altă parte, şi tot afli. Sunt absolut convinsă că doar 1% din cei ce vor citi articolul meu, vor pune în aplicare cele citite. Acei 1% au respectul meu, în consecinţă, merită articolul ăsta. 

În speranţa că am răspuns întrebărilor tuturor celor ce m-au întrebat până acum, vă spun: cu plăcere, dragilor. Singura mea rugăminte e să daţi un share ca să vadă şi alţii, dacă nu vă doare mână.

Aveţi dreptul să mă contraziceţi, cu o condiţie: să o faceţi argumentat! Plus, dacă aveţi completări, eu le primesc bucuroasă! Nu de alta, dar şi eu mai am multe de învăţat. Nu numai voi.

Unde-i Iulia, nu-i tocmeală

Prin world-wide-web și mai ales prin blogosferă, circulă în ultima vreme niște șmecherii foarte șmecheroase, menite să-i crească pe unii, din punct de vedere seo, pe spinarea celor mai puțin familiarizați cu treburile de genul ăsta. 

Ca să mă fac mai clar înțeleasă, am să încep prin a defini, așa, în cuvintele mele, ce înseamnă seo. 

În linii mari, seo este... hai să-i spunem știința ce se ocupă cu studiul metodelor de optimizare a site-urilor, când vine vorba de motoarele de căutare. Cu alte cuvinte e vorba de keyword-urile ce te ajută să te plasezi pe prima poziție, sau pe pagina ț a Google-ului. Cu toate astea, Google nu este singurul motor de căutare vizat.

Ei, partea simpatică e că lumea nu prea știe cu ce se mănâncă treaba asta. Nici eu nu știu toate tainele, dar, în ultima vreme am învățat destul de mult.  But enough about me! 

Ce vreau să spun... există o sumedenie de indivizi ce ar face cam orice să-și promoveze blogurile, site-urile sau magazinele online de prezentare. Partea amuzantă e că uneori, o pot face fără ca noi să ne dăm seama, profitând de naivitatea noastră.

De câte ori vi s-a întâmplat să primiți comentarii de genul: bravo, bine scris! urmat de un link către un blog sau site? Nu de alta, dar mie tocmai mi s-a întâmplat iar; de aici și ideea de a scrie postarea asta. 

Ei, pentru cei ce n-au idee, am să luminez eu misterul unor astfel de comentarii. Nu vă umflați în pene, respectivul individ postac nici măcar nu v-a citit articolul/ascultat melodia/privit fotografia! Neh! Și ca să fie totul complet, vă mai spun și că omul nostru nu s-a sinchisit nici măcar să scrie comentariul respectiv, copipeistuindu-l fain frumos. Treaba asta e ușor de sesizat, dacă frunzărești vreo câteva bloguri de prin blogroll-ul propriu. Ai să constați că același comentariu omagios se află și la Vasilică, și la Ionel și la Smaranda!

Oamenii de genul ăsta sunt plătiți să spameze, și nu sunt plătiți la comentariu aplicat per pagină, ci la un calup de 600-700 de comentarii. Deci, imaginați-vă că acel comentariu ce voi îl considerați gâdilător de orgoliu și venit ca o încununare nemaipomenitî a calităților voastre de a blogui, va exista pe încă alte 700 de bloguri. Un fel de minte-mă frumos!

Ei, lucrurile stau de fapt mult mai complex de atât, treaba asta cu seo fiind o știință polivalentă, alunecoasă și uneori tare șmecheră. Da, dacă știi să-ți joci cărțile cum trebuie și ai imboldul ăla de-a sta non stop în fața calculatorului, sărind peste orele de masă și de somn, poate să-ți aducă bani cu găleată. 

Revenind la comentariile de genul celui expus mai sus, eu fac în felul următor: pur și simplu le resping. Nu sufăr de comentarii, mai ales dacă vorbim despre cele de genul ăsta. Nu stau să dau accept unui comentariu de genul ăsta tocmai ca să vadă lumea ce comentată și apreciată sunt eu. Pentru că, se va trezi unul să mă depisteze, care nu se uită musai la numărul de comentarii ci și la conținutul lor. 

În altă ordine de idei, am mai observat un fenomen. Unii blogări au tendința de a-și da singurei comentarii, ori de pe anonim, ori folosind un pseudonim fără link, sau... chiar linkând către Google, Yahoo, așa, în speranța că dă nimeni click. Vorba aia, arată altfel dacă numele comentatorului se mișcă atunci când treci cu mouse-ul peste el. E credibil. Chiar dacă link-ul extern duce către site-ul Madonnei. 

Fraților, de regulă, comentariile artificiale se pun pentru o mai bună optimizare seo, rezultă: treaba asta e o vacă de muls. Cu toate astea, iată că există și indivizi care preferă să-și populeze rubricile de comentarii doar din mândria de a nu rămâne postarea lor fără comentarii.

Personal, nu mă deranjează să-mi rămână postarea fără comentarii (deși rareori mi se întâmplă, iar atunci sigur trebuie să fie vorba despre vreo postare muzicală ciudățică de-a mea). Dacă ar fi să rămân vreodată fără comentatori, clar îl voi lua ca pe un semnal de alarmă cum că I suck, dar niciodată nu mă voi comenta singură ca să dovedesc audienței că știu să port o conversație drăguță cu my alter-ego. 

*nu fac referire la nimeni din blogroll-ul meu, ca să se înțeleagă! dacă era așa, persoana respectivă dispărea automat, fără preaviz. Exemplele sunt generaliste, ca direct rezultat a tot ce am observat în timp prin blogosferă.

Când mai faceți așa ceva, barem comentați-vă propriile postări folosind alte ip-uri, că bate la ochi. Acum, pe mine nu mă deranjează că el întreabă, el răspunde, că vorba aia, fiecare pe blogul lui e boier, dar tot mă încearcă un râs, așa, că sunt om și că nu mă pot abține să nu râd când văd atâta disperare. 

Ca o concluzie... da, unii fac chestia asta pentru că sunt plătiți la calupul de comentarii spam, alții doar din orgoliu, naiba știe... eu știu un singur lucru: nu voi face în veci spam de comentarii și nu voi suferi dacă nu voi primi într-o zi comentarii. Nu condamn, dar... de râs, am tot dreptul să râd.