Miss România merge la Univers

Răpitoarea

În toată nepăsarea mea pentru tot ceea ce mă înconjoară, tot am auzit o știre. Că așa le aud eu: din întâmplare. Cică Miss Românica... adică inspida aia de-au ales-o ăia de curând din nu știu ce motive, dă fuga la Univers. Acum, să-mi fie cu iertare, că vorb-aia, cine are nevoie de Miss Continent, Miss... Ocean sau Miss Peștera, - țop la Univers, ce mama mamei ei -, dar mă gândesc că n-o fi ușor să concurezi cu toate extraterestrele alea bengoase cu picioare lungi. Și ce te faci, că unele extraterestre posibil să aibă mai multe picioare; toate lungi, firește! Concluzia? Româncuța noastră, mândruța noastră, pițipoanca noastră, e musai să se prezinte acolo cu ceva super șmecher, ca să le poată da gata pe extraterestre. 

Dacă avea cineva impresia că missa noastră se duce cu mâna-n fund acolo, să-i iasă din căpșor. Nu de alta, dar asta mică a noastră se va împacheta într-un frumos costum național de Dracula. Va avea rochița frumoasă, capă de vampir, ba unde mai pui că va avea și căciulița d-aia mișto d-a lui nea Vlad (cu tot cu peatra prețioasă roșie, mărgelele de jur-împrejurul căpățânii și o frumoasă pană smulsă din fundul curcii croitoresei). A, și să nu uit de niște paianjeni aplicați așa, stil epolet. Ee?

Luată la întrebări în legătură cu vestimentația soioasă, missa a replicat cum că ea vrea să aducă în prim plan istoria țării noastre și pentru asta s-a pregătit temeinic citindu-l pe Bram Stoker.

Nea Vlad - atenție la chipiu!

Da bine, mă, păsărică zburătăcită, că ți-a zis și ție, în sfârșit, cineva că istoria o găsești în imaginația bolnavă a unui irlandez pasionat de Rum. Strașnică cultură! Stoker se citește pe la 14 ani pentru că ești un adolescent rebel și pasionat de creepineli dezlânate. Eu nu mai am niciun dubiu! O să facă față cu brio la întrebarea aia cu salvarea balenelor. Mă, și măcar de-ar fi fost frumoasă, i-o mai iertai. Îi ziceai: gata, mamă, ia stai tu frumos aici, zâmbește între orele 9.00-17.00 și mai treceți mâna prin păr ca să vadă lumea că trăiești. Da asta e și urâtă cu spume! În plus, cică-i naturală. Cred că de-aia-i și-așa urâtă, că-i naturală. Nu ca marțiencele alea siliconate. Cu toată naturalețea, în asta nu și-ar înfige colții nici Dracula. 

Trist. Rar întâlnești beauty. Rar întâlnești brains. Și mai rar întâlnești beauty and brains. Personal, nu cunosc decât o singură femeie ce le are pe amândouă, în sensul de AMÂNDOUĂ (plus body). Și tocmai de aia nu merge ea la miss, pentru că she knows best. Ea e dovada clară că nu trebuie să fii extraterestră ca să le ai pe toate. Iar faptul că eu o iubesc e dovada clară că așa un om se naște odată la o mie de ani.

Cancer la cot

Experţii au decretat! Poţi face cancer la cot! Parol de nu! Explicaţia explicaciosă spune-aşa: cei ce stau prea mult timp cu cotul pe ciurciuvica de la maşină, pe timp de vară, cât conduc, riscă să facă o formă rară şi foarte răutacioasă de cancer de piele jur-împrejurul cotului. În traducere omletistică: cancer la cot. 

Acum, stau eu aşa şi mă gândesc că forma asta de cancer la cot e aşa un fel de lovitură subliminală dată românilor. De ce românilor? Păi cine să fie mai predispus la aşa cancer nesimţit decât omul pe care l-a durut toată viaţa lui în cot? Fireşte că de acum dacă mai aud pe vreunul că îl doare în cot, am să-l avertizez despre pericolele ce se îl pasc! Şi că de fapt îl doare în cot pentru că e grav bolnav.

În altă dezordine de idei, cercetătorii spun că această formă de cancer la cot o pot lua numai cei ce stau cu şi anume cotul afară atunci când conduc. Ce se întâmplă doctore? Păi, se întâmplă că dacă dorim să nu facem cancer, putem să nu mai circulăm cu maşina, ca să nu mai avem ce cot să scoatem afară pe geam, nu? Zic că n-avem nicio şansă să facem cancer la pielea de pe cot când noi umblăm zi de vară până-n seară pe jos, ori lucrăm sus pe schelă. Mai mult, dacă nu ne cumpărăm maşină, nu ne mai îmbolnăvim. Şi mai spun că nici nu ne mai doare în cot. Cel mult picioarele şi capul de la insolaţie.

Aştept cu nerăbdare să aud ce mai spun experţii data viitoare.

Stări de Spirit (8)

Fireşte, piesa e cover după Simple Minds (1985), dar mie îmi pare că în interpretarea Ralucăi Leahu sună mult mai bine decât în cea originală. În varianta actuală melodia parcă prinde viaţă.

...Poate pentru că mereu am avut o slăbiciune pentru sound-ul electro gen Goldfrapp, poate pentru că Raluca e o veche dragoste muzicală de pe vremea când era vj la MCM România, sau când rockăia scena pe la Nitro şi Zebre.

Sunteţi liberi să aveţi alte păreri!