Iarna n-are voie să vină

A venit iarnă.

Uite-aşa-mi începeam eu compunerile în clasele mici. Eu şi restul clasei. Ei, dar faza simpatică e că fiecare anotimp are propoziţia lui: a venit iarna, a venit toamna, a venit vara şi inevitabilul a venit primăvara.

Cu toate astea, acum a venit iarna. Şi da, ninge, pentru că e normal să ningă. Da, e frig, pentru că ar fi ciudat să fie cald şi da se apropie Crăciunul pentru că nu degeaba e Decembrie.

Ei, dar dacă arunci un ochi pe la ştiri, constaţi că Decembrie ăsta aduce mai mult a sfârşitul lumii decât a lună normală de iarnă.

Păi cum Dumnezeu să ningă? Da' e posibil aşa ceva? În Decembrie? A înnebunit lumea cu totul! Frig? Ninsoare? Viscol? E clar, se apropie sfârşitul! Sigur trebuie să aibă legătură cu faptul că 2012 e după colţ! Altfel nu-mi pot explica de ce sunt temperaturi cu minus în această lună ce în mod normal ar trebui să ne plimbăm pe stradă în şlapi şi pantaloni scurţi. Lumea asta e cu susul în jos, parol de nu!

La ce mă refer? E suficient să deschizi televizorul pe oricare dintre posturile tv şi să iei aleator un buletin de ştiri la puricat. Peste tot vei vedea peisaje ca în poeziile lui Alecsandri apocaliptice, reporteri trimişi la faţa locului ce iau interviu zăpezii şi-o întreabă cât mai are de gând să se mărească, troiene normale pentru luna asta anormale pentru această lună Decembrie de vară.

Ba chiar, pentru a sublinia gravitatea situaţiei, reporterul se va cocoţa sus la Babele şi va transmite şi de acolo, arătând lumii întregi cât de tare are tupeul vântul să sufle în vârf de munte! (săraca iarnă, nici în vârf de munte nu mai are voie să îşi arate personalitate). Ba chiar se mai găseşte câte-un temerar cu mucii îngheţaţi ce-şi cară în spate gagica (că ea are tocuri, da' vrea să vadă cum e priveliştea din vârful muntelui) să afirme că aşa ceva el n-a mai văzut în viaţa lui şi că ăsta e semn rău...

Mă gândesc aşa... oamenilor nu le e bine orice le-ai da. Dacă plouă, de ce nu ninge? Dacă ninge, de ce aşa de tare? Dacă nu ninge, e clar de vină încălzirea globală şi erupţia vulcanilor, mareele, tzunami şi Băsescu!

Şi ferească sfântu' să bată vântu' că atunci clar se prelungesc ştirile cu încă o oră, se fac ediţii speciale şi se scrie pe prima pagină.

Mă duc să mă dau cu sania!

Viaţa sub tocul uşii

Numai oameni panicaţi. Peste tot. Cutremur în sus, cutremur în jos. Adică, ok, înţeleg... e posibil să fie... că deh, natura nu iartă, nu uită... dar, aşa cum nu s-a ştiut de niciun cutremur întâmplat până acum... cum de brusc tehnologia s-a ridicat? Aşa... în câteva luni?

Nu de alta, dar îmi amintesc că acum câteva luni a fost un cutremur. Nu l-am simţit pentru că în momentul ăla eram pe strada, însă a avut cine să mă anunţe. Cu toate astea, nu am auzit nicio previziune precisă înainte. Nu am auzit: mâine la ora z va fi un cutremur cu magnitudinea de n.
Nu, am auzit doar ştiri panicate şi plângăreţe cum că a fost cutremur, subliniez: a fost. Apăi, iartă-mă, dragă media, dar că a fost ştiu şi eu... Poate dinaintea ta.

Acum iar... ba că-n octombrie, ba că de 7 grade, ba că de 8... ba doar unul mic şi drăgălaş de 5, aşa mai light... mai simpăticuţ...
Păi hotărâţi-vă! Barem să ştim şi noi dacă ne mutăm pe câmp sau rămânem de-a pururea sub tocurile uşilor sau în căzi.

Pentru că, eu m-aş putea adapta uşor unei vieţi trăite sub tocul uşii, la modul cel mai sincer... Aş adopta un stil de dormit liliecesc, aş mânca puţin ca să evit orice fel de dorinţă de a părăsi ,,locuinţa" şi aş respira cu porţia, ca să nu trebuiască să mă deplasez prea des înspre fereastră, ca să aerisesc în camera al cărei toc al uşii îl ocup.

Eu zic în felul următor. Cutremurele se întâmplă de când lumea şi pământul. De evitat nu avem cum să le evităm. Cu atât mai puţin să le prezicem cu luni, zile înainte. Aşa ceva este imposibil.

În condiţiile astea, de ce grupajele de ştiri sunt ocupate în proporţie de 80% cu previziuni fataliste cum că va exista un cutremur?
Scuzaţi-mă, dar poveşti de astea aud de când eram copil. Ba chiar am prins vreo câteva cutremure frumuşele, dar... nu am auzit pe nimeni să le dibuiască cu mai mult de 3 minute înainte de a se fi întâmplat. Iar 3 minute nu sunt suficiente să anunţi televiziunea, televiziunea să anunţe poporul, poporul să se aşeze sub toc sau să sară pe geam în timp util.

Bănuiesc că asta a fi o metodă de a ţine populaţia sub alertă, sub panică o ţară întreagă, doar de dragul de a se crea o diversiune în ceea ce priveşte alte evenimente ce nu ar trebui observate.
E ca şi cum ai da o maşinuţă şmecheră copilului tău, ca să nu te pândească pe tine că faci sex în cealaltă cameră. Să rămână măcar juma' de oră ocupat...

Cam aşa şi cu anunţurile de cutremur.

Nu vă alarmaţi... Cutremurele există... se întâmplă... însă nimeni, dar absolut nimeni nu le va anticipa, iar dacă se va întâmpla unul în octombrie, garantez că va fi pură coincidenţă.

Mă duc înapoi sub tocul uşii.

Lume nebună

Dom’le, oi fi eu învechită, mucegăită... old fashioned, spune-mi cum vrei... dar NU pricep lumea actuală. Pe cuvânt dacă o înţeleg!

Să mă fac clară şi concisă.
Astăzi, de dimineaţă... (mult prea dimineaţă) mă pregăteam să plec la work. Şi, cum îmi beam eu liniştită (şi cu puchini la ochi) cafeaua, mă loveşte direct în moalele capului o ştire (televizorul fiind deschis în mod automat pe ştirile de la un anumit post de televiziune).

În cadrul ştirii respective, tanti prezentator de ştiri invitase un nutriţionist de... animale. Deci, atenţie: nu medic veterinar... nu crescător înverşunat de animale, cu o experienţă notabilă, nu! Nutriţionist... de animale!

Ridic din celebra mea sprânceană, zic, ,,ok, fie...” şi îmi concentrez mai departe privirea în ceaşca de cafea. Asta până, mai aud o gogoriţă.
Fiind întrebat de către tanti prezentator care sunt mâncărurile nerecomandate animalelor de companie, individul se încruntă, ia o moacă importantă şi afirmă: să nu daţi niciodată căţeilor oase! Nu sunt bune pentru ei. Oasele se pot aşchia, pot răni aparatul digestiv, în momentul în care căţelul iese la plimbare şi se agită.

Să recapitulăm. Osul lui Grivei e no-no. Gata cuţu, no more os, no more dat din coadă, no more nimic! S-a zis cu era în care făceai frumos la un os. Nu de alta, dar nu riscăm să ieşi la joacă şi să se agite osu-n tine de colo-colo. De azi vei mânca numai tort. Eşti boier.

Sfaturile erau, fireşte, mult mai variate, mai complicate, mai restrictive şi mai elaborate decât povestesc eu aici, dar, cum eu nu sunt nutriţionist de animale, ba din contră, am trăit toata viaţa mea cu ideea că atunci când îi arăt lui Grivei osul, el dă din coadă, nu am cum să par mai importantă şi atotştiutoare.

M-am enervat şi m-am dus la baie. Nu de alta, dar nu aş fi suportat să ascult continuarea. Nu se ştie ce aş mai fi putut auzi... cum că, mai nou nici pisica mea nu ar mai trebui să aibă voie de şoricei.

Când mă întorc de la baie, ce să văd... acelaşi post tv (pentru că nu se sinchisise nimeni să schimbe canalul) altă ştire: fructele nu sunt bune pentru curele de slăbire şi nici pentru sănătate în general. Dar aerul e?

Clar, astăzi am învăţat lucruri noi: că nu trebuie să mă mai uit la televizor.