Am descifrat misterul fotbalului!

Nu am fost niciodată pasionată de fotbal. Nu e vorba că nu-mi place, dar nu pricep frenezia unora de a se uita la meciurile de fotbal. Fie ele din fața televizorului sau de pe stadion. Și, da știu câteva reprezentante a sexului mofturos care sunt pur și simplu ahtiate după sportul rege. Cu toate astea, eu nu pricep, nu mă uit, nu comentez, nu nimic. Cu alte cuvinte, nu mă bag pe teritorii pe care nu le cunosc. Și-așa, la câți iubitori ai fotbalului deja există, nu cred că plânge nimeni că nu împărtășesc și eu această pasiune mistuitoare.

Ei, dar faza e în felul următor. Auzeam eu de la tata, când eram kinder, cum că femeile ar avea gratuitate pe stadion, în timp ce bărbații trebuie să plătească. Cum nu am pic de feminism (ca și curent zic) în mine, logic că treaba asta m-a făcut să cred că undeva avem parte de un soi de chestie care nu prea-i corectă. Adicătelea, dar de ce bărbatul să plătească, iar femeia nema? Nu tot locul ăla-l ocupă? Nu tot mormanul ăla de semnințe îl face? Iar dacă se încordează destul de tare, nu cumva înjurăturile ei pițigăiate către cealaltă gradenă s-ar auzi ca un fel de burghiu de-ăla ascuțitul în urechile inamicilor? Cu toate astea, tata îmi spunea că pentru femei e moca. Un misogin de treabă ar spune că asta e așa, un fel de compensație pentru faptul că bărbații conduc lumea.

Și cum stăteam eu și molfăiam la rece subiectul, trinc, m-am prins de ce au femeile gratuitate pe stadion! Nu e pentru că sunt femei! Nu, nu! Cine crede asta e total naiv! Ăsta e un plan mult mai elaborat de atât! Să vă explic... În primul rând, dacă e să facem un calcul simplu, observăm că din start numărul femeilor de pe stadion e mult mai mic decât cel al bărbaților. Deci, pierderea nu e mare. Nu vei vedea niciodată o turmă de femei venite direct de la spa, cu bigudiurile în cap și cu stegulețele echipei preferate. În cel mai rău caz vezi câte două rătăcite venite cu iubiții lor. Și, că tot am ajuns la capitolul ”iubiți”, aici ar fi și adevăratul Graal al acestei dileme. Rătăcitele alea douăde fapt nu vin ele la meci pentru că mor ele de dragul jocului. Nuu! Ele vin în recunoaștere. Spionează. Strâng dovezi.Ca să aibă ele ce reproşa. Dacă mă gândesc mai bine, treaba asta cu gratuitatea gagicilor pe stadioane e făcută tot spre binele bărbaţilor. Păi, ia închipuiţi-vă: el vrea la meci, ea îi zice să o ia şi pe ea (nu de alta, dar nu-l crede că aia e destinaţia lui). El nu o ia pe motiv că n-are bani de două bilete, iar ea îi spune: nu te duci dacă nu mă iei şi pe mine, el chiar n-are bani s-o ia şi pe ea. Şi uite-aşa, tipul nu vede meciul.

Deci, să-mi daţi o bere că am priceput de ce femeile au gratuit la meci. Şi nu, nu e pentru că poartă fustă.

Lady-like, Tara-like

Unii spun că a fi femeie ar fi ca un full-time job. Eu zic aşa: dacă într-adevăr vorba de un job, este un job ce fiecare femeie ar trebui să îl practice de plăcere. Mai ales că, în zilele noastre avem parte de atâtea avantaje ce ne pot ajuta să fim simply the best, aşa cum spune Tina Turner.

Cum să vă spun, pentru mine lucrurile au stat întotdeauna complicat. Nu am socotit niciodată că a fi femeie înseamnă musai a avea cele mai noi accesorii de la nu-ştiu-ce casă de modă, sau ultima poşetuţă apărută pe la Paris sau Milano. Nu, a fi femeie este ceva ce vine strict din interior, iar dacă ceea ce vine din interior va fi de calitate, exteriorul va fi şi el un adevărat succes.

O femeie adevărată nu se naşte musai frumoasă, o femeie adevărată va şti să devină şi mai frumoasă. Primul stadiu va fi acela de a păstra ceea ce i-a dat natura, al doilea pas, fiind, cu precădere acela în care va încerca să îmbunătăţească ceea ce a reuşit să păstreze. Întocmai Pildei Talanţilor. Nu sunt eu cine-ştie-ce religioasă, dar, cred că această pildă se potriveşte perfect subiectului de faţă, fără a fi acuzată de îndoctrinare religioasă. Până la urmă, Religia este şi ea un soi de Filosofie undercover.

Revenind la subiectul principal: femeia. Femeia este cu adevărat o oază de mister, din toate punctele de vedere, şi, cu cât va reuşi să devină şi mai misterioasă, cu atât va urca mai mult pe scara feminităţii, a eleganţei şi a bunului gust.

Din acest motiv, adevăratele femei au ştiut din cele mai vechi timpuri să îşi pună în valoare tot ce au mai bun, accesorizându-se cu gust, punctând pe feminitate şi pe eleganţă. Combinaţia celor două noţiuni este de-a dreptul răpitoare.

Putem doar să privim în trecut. Personaje ca Marlene Dietrich, Greta Garbo, Romy Schneider, Bette Davis sau Nancy Cunard, toate aceste femei au ştiut să îşi pună în valoare feminitatea. O fi fost o chestie specifică acelor vremuri, sau totul venea din interiorul lor, cine ştie... Cu toate astea, ele au reuşit să devină adevărate simboluri în ceea ce priveşte statutul de ,,femeie".

 Click pe imagine pentru a mări!

În zilele noastre este din ce în ce mai greu să întâlnim combinaţia aceea magică, pentru că, standardele s-au schimbat, moda vestimentară s-a schimbat şi ea, poate chiar alterat. Puţine magazine încă se mai ghidează după tiparul acela clasic, atât de elegant, atât de feminin. Atât de puţine, încât aproape că le număr pe degete.

Cu toate astea, dacă ar fi să încep să număr pe degete magazinele de genul acesta, numărătoarea aş începe-o cu Tara Fashion

Aici găsim eleganţa de care avem nevoie!
Am fost surprinsă să constat că hainele expuse pe site pot reconstrui cu graţie atmosfera primei jumătăţi a secolului XX, cu toate astea, folosindu-se de metode moderne şi foarte accesibile în zilele noastre: prezentarea online a produselor, cu toate aventajele aferente, incluzând chiar o cabină de probă virtuală ce poate fi mai mult decât utilă, în pofida a ceea ce s-ar putea spune. O femeie ce se cunoaşte suficient pe sine, cu siguranţă va şti să se descurce şi în aceste condiţii ,,nepalpabile".

Cu siguranţă însă, după un ,,surf" complet al site-ului, cu siguranţă se va găsi ceva pentru fiecare femeie cu bun gust.
Atenţie! În caz că se preferă îmbrăcămintea de un gust îndoielnic, acesta nu este site-ul potrivit!

În plus, alt avantaj ce nu ar trebui trecut cu vederea este prezenţa concursurilor perioadice şi a ceea ce poartă numele de Happy Happy Hours. Iată cum marketingul se impleteşte perfect cu moda şi cu bunul gust! Ca să nu mai menţionez de reducerile considerabile la articole de-a dreptul uimitoare.

Reduceri sau nu, bunul gust nu are un preţ, sau, cel puţin nu ar trebui să aibă, în consecinţă sunt de părere că  niciodată preţul plătit pentru a fi femeie nu este prea mare!


Tocmai din acest motiv aş vrea să vă atrag atenţia asupra modelor unicat. Să fim serioşi! Cine nu şi-ar dori să nu mai existe şapte mii de modele de articole vestimentare! Deseori avem neplăcuta surpriză de a ne achiziţiona ceva anume, ceva frumos, ceva ce de abia aşteptăm să purtăm pentru prima oară, însă, odată ajunse pe stradă, constatăm că articolul nostru de vestimentaţie de care suntem atât de mândre, a devenit peste noapte un soi de uniformă. Neplăcut, nu?
Iată de ce trebuie să nu trecem cu vederea rubricuţa modelor unicat!

În consecinţă, sfatul meu de căpătâi este să nu uitaţi că sunteţi femei, orice aţi face, pentru că o plafonare a bunului gust va avea repercusiuni asupra întregii vieţi, chiar dacă acum ridicaţi dintr-o sprânceană şi nu vedeţi cum un lucru ce poate părea minor poate lua proporţii.

Hainele chiar fac omul, aşa cum spune celebrul proverb, şi, vă mai spun o vorba mare... de data aceasta aparţinând lui Coco Chanel: ,,Fashion fades, only style remains the same." (ro: Moda se duce, doar stilul rămâne neschimbat). 

Pentru Superblog 2010, 

Iulia Mihai 

Banc feminist

       

CIA caută să angajeze un agent-asasin.

La sfarşit, ramân 3 finalişti: 2 barbaţi şi o femeie.

Testul final: primul bărbat este dus lânga o uşă , i se dă un pistol şi i se
spune că dincolo de această uşă, pe un scaun, se afla soţia lui.

-Ucide-o!

-Glumiţi!? Nu-mi pot ucide nevasta!

-Atunci nu este o slujbă pentru tine!

Al doilea bărbat primeşte aceleaşi instrucţiuni, intră în cameră şi după 5 minute de linişte, iese afară plângând:

-Am încercat, dar mi-e imposibil...

Vine rândul femeii. I se spune că trebuie să-şi ucidă bărbatul. Ia pistolul,
intră în cameră si se aud mai multe împuşcături, apoi strigăte, trosnete, lovituri în pereti.

Dupa 10 min, se face linişte, iese femeia obosită şi transpirată:

-Pistolul avea gloanţe oarbe, a trebuit să-l omor cu scaunul! 

 

  MORALA: Angajaţi femei! Fac treaba mai serios decât barbaţii!

 Mulţumesc Alinei pentru banc! 

Aş pune link către blogul ei, dar n-are.