Doar vă amintiţi cu câtă frenezie colinda ţaţa Leana Real-ul în căutare de promoţii... şi cum discuta ea în fiecare zi cu Paraschiva la telefon... şi cum se sfătuiau ele două în legătură cu toate minunăţiile Rosenthal, contemplând reţete şi bunătăţi, numai bune de pus în oală.
Iată că, momentul fericirii pentru ţaţa Leana, avea să vină anul acesta tot toamna, mai exact în luna lui octombrie.
Cum toată lumea de pe scară o ştia ca fiind o împătimită a noilor ,,tehnologii" în ceea ce priveşte metodele de gătit, iată că, într-o bună zi, personajul nostru primeşte un telefon de la Paraschiva:
-Aloo, ţaţa Leana?
-Da, cine-i la telefon, spuse ţaţa Leana cu o voce răguşită.
-Iar ai fumat, bre?
-Da' cine e la telefon, întreb. Nu fi obraznică!
-Paraschiva, bre, nu-mi mai recunoşti vocea?
-Da' se-aude prost prin telefonul ăsta, mamă.
-Da' tot cu telefonul ăla vechi cu disc, stai? Se miră Paraschiva.
-Tot. Ce-are ăsta? Apoi unul cu ecran din-ăla costa mult!
-Da' ce faci bre cu pensia, că ai o pensie frumoasă-frumoasă!
-Lasă acolo... că nu se ştie când ai nevoie de bani, în plus, mereu apar oale noi şi ustensile de bucătărit de toată frumuseţea. Nu cheltui eu banii pe telefoane. Dar, ia spune tu mie, de ce m-ai sunat?
-Păi, ţaţa Leană, tocmai ce-am văzut eu la televizor, la BABA TV, cum că iar au lansat ăştia de la Real o promoţie Rosenthal! Şi de când aşteptai dumneata promoţia, de anul trecut, mai ţii minte? Nu am mai întâlnit atâta entuziasm decât la blogării ăştia care participă la Superblog. Am auzit că unii îl aşteptau încă de anul trecut.
-Aşa, Paraschivo, revino la Thomas Rosenthal, că nu mă interesează de niciun bloc... blog, sau cum i-o zice.
-Deci, promoţia se numeşte ,,Cuţite fără Egal" şi, după cum te-ai prins matale, sunt de la Rosenthal, ceea ce e, zic eu, mirific!
-Bine, măi Paraschivo... şi cum e treaba... tot pe puncte?
-Da, bre, ca anul trecut. Strângi puncte din cumpărături, la fiecare 40 lei ţi se dă un punct cadou, şi când strângi douăzeci de puncte, pac mergi la casă, îţi alegi cuţitul şi l-ai luat, în schimbul punctelor, acasă.
-Ia te uită, ce frumos, mai Paraschivo... dar oare ce fel de cuţie au? Or fi la fel de bune ca oalele de gătit?
-Bre, dacă e Thomas Rosenthal, eu zic că da... Păi uite, au satâr, cuţitul bucătarului, ascuţitoare, foarfecă de bucătărie, cuţite de fripturică... şi tot aşa!
-Vai, Paraschivo, ce mi-aş dori şi eu un satâr, să-l am eu aici în casă... să tai eu ciolanul de purcel cu el!
-Păi, ia hai pune-ţi bundiţa pe matale şi să mergem la Real. ţaţa Leană. Aaa! Şi să nu uit, am impresia că au şi un cuţit pentru samurai... s-a şmecherit Rosenthal, ăsta.
-Ce cuţit pentru samurai, Paraschivo? Ce e ăia, samurai? Ce fel de saramură?
-Nu, breeeeeeee, samurai de ăia care se luptă cu săbiile! Eu ziceam că au un cuţit care se numeşte Santoku! Deci, dacă îl luăm pe ăla, nu se mai apropie hoţii! Vezi matale!
Odată ajunse la Real, ţaţa Leana şi Paraschiva fură uimite de frumuseşea şi strălucirea cuţitelor. Poate voi n-o înţelegeţi, dar atât vreau să ştiţi, că fiecare om are pasiunea lui, iar a ţaţei Leana este gătitul. În condiţiile în care Thomas Rosenthal lansează o astfel de promoţie, ţaţa Leana nu poate rămâne indiferentă, fireşte! Nu cu aşa avantaje!
Se spune că, între timp ţaţa Leana a aflat chiar la ce se foloseşte Santoku, dar tot se laudă la cunoscuţi cum că are sabie de samurai!
-ţaţă Leană, ăsta e un adevărat regal...
-Aşa este, Paraschivo... aşa este!
Pentru Superblog 2010,
Iulia Mihai
