Cri... Cri... Cri... Toamnă gri

Toyota = Soluţia optimă

E criză, ce să-i faci... Buzunarele îţi şuieră a pustiu, dar, te-ai săturat să mergi cu maxi-taxi.
Ti-ai cumpăra totuşi o maşină, dar nu esti sigur ce anume să-ţi iei, având în vedere că fondurile tale nu sunt tocmai ce erau acum vreun an... doi.
Chiar nu mai poţi îndura îngramadeala şi mirosurile insuportabile ale unora, de prin mijloacele de transport în comun.

Ţi-ar sclipi şi ţie ochii după un Yaris... un Avensis, un Auris.

Aaaah, ce vis frumos!

În fiecare zi când treci pe la Showroom-ul Toyota, de la tine din oraş, îţi lipeşti nasul de geam şi oftezi resemnat, plecând tot cu maxi taxi de acolo...

Aşa e că te regaseşti în textul de mai sus?

Acum, că tot ţi-am ghicit trecutul, dă-mi voie să îţi spun şi cum îţi va fi viitorul!

În una din zile, îţi vei face curaj şi vei intra în Showroom-ul Toyota.
Şi bine vei face!
Pentru că, astfel vei pune capăt tuturor problemelor tale, cât şi drumurilor anevoioase cu mijloace de transport în comun.

Cum?
Prin programul Toyota Optimo!

Ce este acest program?
Simplu!
Toyota s-a gândit să îţi uşureze munca de a te gândi la o grămadă de amănunte înainte să-ţi achiziţionezi un automobil.

Astfel, ei te vor ajuta să îţi alegi maşina visurilor tale.
Dotări excepţionale, preţuri imbatabil de mici.

Pentru că orice ofertă vine în ofertă limitată, aşa şi programul Toyota Optimo, fiind disponibil în limita stocului.

Iată ce zic cei de la Toyota, despre automobilele ce participă la promoţie:

Noul Yaris 1.0 L VVT-i - 5 usi Optimo:

Oglinzi exterioare reglabile electric, jante 14", aer conditionat cu reglare manuala, radio CD & MP3 cu 4 boxe, computer de bord, geamuri portiere fata actionate electric, airbag-uri frontale sofer + pasager, directie asistata electric , ABS & EBD & BA, inchidere centralizata cu telecomanda si multe alte dotari pentru doar 9.999 euro (TVA inclus).

Noul Yaris 1.33 L Dual VVT-i - 5 usi Terra:



Oglinzi exterioare reglabile electric, jante 15", aer conditionat cu reglare manuala, radio CD & MP3 cu 4 boxe, computer de bord, geamuri portiere fata actionate electric, airbag-uri frontale sofer + pasager, airbag-uri laterale fata, directie asistata electric , ABS & EBD & BA, inchidere centralizata cu telecomanda si multe alte dotari pentru doar 10.999 euro (TVA inclus).

Noul Auris 1.33 L Dual VVT-i - 5 usi Terra:



Oglinzi exterioare reglabile electric si incalzite, jante 15", aer conditionat cu reglare manuala, radio CD & MP3 cu 4 boxe, computer de bord, indicatoare tip OPTITRON, geamuri portiere fata actionate electric, airbag-uri frontale sofer + pasager, airbag-uri laterale fata, directie asistata electric , ABS & EBD & BA, inchidere centralizata cu telecomanda si multe alte dotari pentru doar 12.689 euro (TVA inclus).

Noul Avensis beneficiaza si el de Programul Toyota Optimo, fiecare versiune de pe stoc avand o oferta speciala! Astfel, Noul Avensis 2.0 D-4D Sedan Executive are un pret special de 19.220 euro (TVA inclus) pentru super dotari: oglinzi exterioare cu semnalizator inclus & reglabile si pliabile electric & incalzite, jante din aliaj 16", proiectoare pentru ceata, aer conditionat DUAL cu reglare automata, radio CD & MP3 (2 tunere)+ 6 boxe + Bluetooth, comenzi audio pe volan, volan & schimbator de viteze imbracate in piele, geamuri portiere fata si spate actionate electric, computer de bord, 9 airbag-uri, directie asistata electric (EPS), ABS & EBD & BA, tetiere fata active, sistem de control al stabilitatii Plus – VSC +, sistem de control al tractiunii – TRC, inchidere centralizata & telecomanda, senzori pentru aprinderea automata a farurilor si pornirea automata a stergatoarelor, oglinda interioara electrocromatica, frana de parcare electrica.

Important de ştiut este că preţurile promoţionale includ reducerea oferită de către Toyota Romania si reducerea oferita de catre partenerul local, putând fi reduse suplimentar cu 3.800 RON, prin Programul de Stimulare a Înnoirii Parcului Auto 2009.



Pentru că trăim într-o eră Eco, Toyota a implementat programul Optimal Drive, ce garantează faptul că Toyota e prin tehnologie, eco-friendly.

Îţi place viitorul tău?


Articol scris pentru Superblog2009, proba obligatorie, nr. 31,Toyota, organizat de PCNews.

The funniest thing... ever

Mă transform

Ieri primisem vestea cea mare. Urma să fiu scenarist. Nu orice fel de scanarist, ci un scenarist ce lucrează pentru Paramount. Uau... eu, scenarist...

Cum să nu te aleagă ca scenarist, eşti cea mai bună! Mă scoase instantaneu din oala plină cu subestimare în care intrasem, vocea interioară salvatoare şi plină de optimism.

Azi... ziua cea mare. Aveam să intru în biroul lor, al celor mari...
Aşteptaţi aici... îmi spuse o doamnă foarte amabilă, probabil secretara, domnii vor fi gata imediat să vă primescă!
Mai rar atâta amabilitate la noi în România, îmi spun aproape cu voce tare.
Doamna secretară zâmbi mulţumită.
Probabil nu e obişnuită să primească complimente, chiar şi de felul ăsta, rezultate din prostie, ooof, sau poate e chiar teribil de amabilă...
Intraţi, vă rog, domnişoara Mihai, domnii vă aşteaptă cu multă nerăbdare.

Palmele îmi asudau şi mă înroşisem la faţă îngrozitor... Nu mai aveam nicio şansă să par stăpână pe mine... Reputaţia mea de om rigid îmi era pe veci compromisă.

Intraţi, intraţi! se auzi o voce blândă din interior.
Ăăă... da, bună ziua! Am primit ieri un e-mail, cum că am fost acceptata ca noul scenarist al “Transformers: Revenge of the Fallen”... mă numesc Iulia Diana Mihai şi... am venit.

În faţa mea stăteau trei domni. Expresia feţelor dânşilor îmi dadea senzaţia că în următoarea clipă se vor ridica de la birourile lor, mă vor apuca de fălcuţe şi vor spune: Oooooo, mititicaaaaaaa de eaaaa...

Să ştii că ai ceva talent... spuse cel ce ţinea manuscrisul cu scenariul meu, în mână.

Mulţumesc.

Păi, noi ţi-am citit scenariul, ne place foarte mult, trebuie să recunosc că e puţin altfel decât ce ne aşteptam noi, dar, având în vedere că momentan stăm pe pământ românesc... subiectul nici că ar putea fi mai bun.

Am vrea să îl auzim însă şi povestit de tine pe scurt.

Sigur... păi, probabil ştiţi că s-a creat o adevarată modă în a da un al doilea titlu filmului. Şi, pentru că moda e modă, eu m-am gândit să numesc filmul: "Mă transform!".
E românesc, e simplu, e o expresie arhi-cunoscută, şi nu în ultimul rând e o traducere mai mult sau mai puţin exactă a numelui de Transformers.
Recunosc că scenariul iniţial e nemaipomenit, tocmai din acest motiv, nu am să mă îndepărtez prea mult de la firul acţiunii.
Am să-l păstrez pe Sam, am să-l trimit şi eu la facultate, la cămin, nu am să-i răpesc şansa la o educaţie... şi la o viaţă de cămin.
Însă, surpriză, Decepticonii au planuri mari, de data asta, vor cuceri Universul folosind o armă mai mult decât mârşavă, pe ţaţa Leana-bot.
Deşi la prima vedere, ţaţa Leana părea cel mai bun înlocuitor de bunicuţă, femeie de servici în tot campusul, ea ascunde secrete pe care Sam avea să le dibuiască abia la sfârşit.
Să vă zic puţin despre ţaţa Leana.
Emigrant venit pe timpul lui Ceauşescu tocmai din înourata Românie, se angajase ca femeie de servici în campusul universitaţii unde Sam avea să fie student ani mai târziu. În timp, bătrâna îşi câştigase reputaţie de Mama Dolores a campusului, orice student home-sick mergând la ea pentru o vorbă bună şi-o ciorbiţă caldă.
Foarte şmecheri de felul lor, Decepticonii au ghicit că ţaţa Leana ar fi un pion perfect, ca să îl distrugă pe Sam.
Aşa că, o răpesc pe simpatica batrânică şi o transformă în robot malefic şi prefăcut.
Mişcarea funcţionează o vreme, capturându-l pe Sam şi recuperând bucata de Cub, de la el din buzunar.
Însă, Autoboţii, nu ne dezamăgesc nici acum, venind în ajutorul lui Sam, şi purtând o luptă crâncenă cu ţaţa Leana - bot.
Batice supersonice, şorţuri cu laser, toate acestea au făcut ziua Autoboţilor foarte grea...
Însă, cum binele învinge mereu, ţaţa Leana cade lată când îi este dezactivată opţiunea "aruncă cu sarmale ucigaşe în duşman".
Astfel, Decepticonii fug schelălăind înapoi de unde au venit, nu le mai pasă de niciun Cub, iar ţaţa Leana îşi aminteşte cine e...
Cam asta e pe scurt...

Mulţumim, domnişoara Mihai, spuseră. Spiritul balcanic e exact ceea ce avea nevoie filmul pentru a atinge cote astronomice de vânzări...

Eram fericită. Vă daţi seama ce însemna asta pentru mine? Un tânăr scenarist?

Eh, dar din pacate nu sunt scenarist, asta e doar o alta fantezie de-a mea...




Articol scris pentru Superblog2009.

Trei, Doamne şi toţi trei

Să ai un blog colectiv poate fi pe de-o parte un lucru bun, cât se poate transforma şi într-un adevarat dezastru de comunicare.

Se ştie faptul că oamenii, au păreri şi gusturi diferite. În consecinţă, cei aleşi ca să facă echipă cu tine, nu trebuie să fie la întâmplare, ci trebuie să prezinte unele calităţi cum ar fi: toleranţa faţă de ceilalţi şi să ştie atunci când e cel mai potrivit moment de a-şi impune părerile.



Deşi pare uşor caraghios, pentru că aici nu e vorba de cine-ştie-ce firmă de renume ci de un blog, recomand teambuildingurile cu brainstormingurile lor cu tot (bineînţeles, la un nivel mai mic, dar termenii tot aceştia ar fi...).

De ce totul atât de drastic?
Pentru că, atunci când o echipă se omogenizează, articolele cresc vizibil în calitate şi nu neaparat în cantitate.

Şi, că tot vorbeam de firme, e lucru ştiut că un blog bine lucrat, poate deveni în timp o afacere extrem de profitabilă, deci, putem privi blogurile colective ca un mod viitor de câştigare a existenţei.

Să nu uităm că blogării fac parte din jurnalismul online. Cei drept, nu toţi se ridică la acest rang de jurnalişti (cu sau fără acte) însă foarte multe bloguri au potenţial destul de mare.

În concluzie, nimeni nu va face treabă bună cu oameni delasători("ei lasă că face colegul..."), sau mult prea ego-centrişti("ăla e prea prost, ia să iau eu calul de hăţuri!").




Trebuie să ne întâlnim undeva la mijloc, între acestea două. Să învăţăm, aşa cum am mai spus, să fim toleranţi cu ai noştrii colegi, să ştim să îi ascultăm şi să ştim să ne pliem ideile noastre peste ideile lor, astfel încât rezultatul să fie cel sperat. Cuvântul cheie ar trebui să fie colaborare!

Oamenii vor ramâne mereu... oameni, şi vor tinde, atunci când este vorba de succes, să şi-l însuţească ("logic, păi dacă nu eram eu..."), iar când e vorba de un eşec, să paseze motanul în grădina colegului de... blog ("e numai vina ta bă").
Tocmai de aceea, trebuie să învăţăm să renunţăm la aceste caracteristici atât de umane, însă atât de distructive.

Iată că, această treaba nu e una simplă.
E simplă, atât timp, cât vrei un blog... punct.
Însă, dacă vrei să şi faci ceva cu el, atunci lucrurile se complică şi trebuie să ţii minte că terenul pe care lucrezi este unul alunecos, iar tu şi echipa ta, trebuie să rămâneţi în picioare!




Lasând generalitaţile la o parte, ipotetic îmi fac blog colectiv.
Pe cine aleg?
Aş avea două variante...
Prima ar fi să îmi aleg doi prieteni care să spună ca mine, să nu mă contrazică, să mă lase să fiu "eu", însă, ce rost ar mai avea să îmi fac blog colectiv? Când mă descurc de una singură...

În concluzie, îmi aleg doi oameni, pe care ştiu că mă pot baza.
În primul rând, aleg pe Lu, pentru că ştie cum să mă ţină din scurt, fiind singura persoană care a ştiut vreodată unde e butonul meu de stop, atunci când mă umflu în pene prea tare.

Iată stâlpul meu de rezistenţă!

Tot Lu e alegerea mea, datorită faptului că, în noul meu blog colectiv, am nevoie de un ochi critic, foarte critic, şi mai avem nevoie în blogul ăsta al nostru de ordine şi disciplină.
Iar eu, recunosc cu mâna pe inima, că sunt o tipă nu prea ordonată.
Dacă a reuşit să fie unul din cei mai buni manageri al unui restaurant de peste hotare (unde totul e foarte strict!), cu siguranţă va face o treaba excelentă cu bloguleţul nostru colectiv.

A doua mea alegere, ar fi Roxana, pentru că e fată de treabă, şi le zice pe şleau, atunci când te aştepţi mai puţin.

Că tot am facut echipa, o echipă de care eu, sunt foarte mândră şi în care mi-am pus toate speranţele, acum trebuie să stabilim felul blogului nostru.

Un blog de nişă, probabil ar fi unul extrem de uşor de realizat, însă nu cred că ar stimula imaginaţia prea tare, iar blogul nostru, se va baza pe imaginaţie, umor, catrene, schiţe umoristice şi să nu uităm de caracterul de pamflet.

În concluzie, propunerea mea este să facem un blog tip pamflet.
Situaţii adevărate, transpuse cu umor, într-o realitate inventată de noi trei.
De ce pamflet?
Pentru că nimeni nu are voie să se supere, când îl incluzi în anumite povestioare, pentru simplul fapt că, dacă s-ar supăra, ar dovedi câtă lipsă de caracter are.

Deci, inventăm personaje, facem povestioare, ne cumpărăm o cartelă Blogway de la Hostway, dăm un nume frumos domeniului nostru, şi cerul este limita!

Articol scris pentru Superblog2009.