Spune pa-pa SPAM-ului!

Cum zilele trecute postam o imagine (vezi dreapta) despre ce anume am primit eu în Inboxu' Yahoo (clic aici pentru postarea respectivă)... şi anume, un mail drăguţ, prin care eram anunţată prieteneşte că, în cazul în care nu le dau oamenilor de la Yahoo parola şi userul, ei îmi vor închide contul, pentru că altfel nu au de unde şti dacă al meu e un cont părăsit, abandonat şi trist, sau unul folosit.
Iată şi postarea de astăzi, postare ce vine în sprijinul celei de acum două zile.
Atunci, postam doar intriga problemei, anume nemulţumirea mea în legătură cu spam-urile ce Yahoo nu le filtrează cum trebuie, multe mail-uri periculoase ajungând în Inbox, şi afectând de cele mai multe ori sistemul pe care îl foloseşti, printr-un simplu click to open file.

Astăzi, vă aduc rezolvarea problemei, în doi timpi şi trei miscari!

Rezolvarea e simplă, serverul Axigen, o alternativă viabilă şi ieftină la mail-urile gratuite şi atât de periculoase sistemului vostru de operare, a PIN-urilor bancare, uneori şi a parolelor (se stie faptul că hackerii se înmulţesc, criza se înteţeşte, nevoia de frauda şi de venit imediat se mareşte direct proporţional).

Pentru o sumă, modică, aş numi-o, de 1 euro/lună, poţi avea siguranţa de care tu şi e-mail-ul tău aveţi nevoie.

Bineinţeles, te poţi gândi:
"Okay, şi de ce mi-ar trebui mie mail din ăsta, când tot ce fac cu el e să primesc comentarii hi5, şi-mi mai scrie Georgiana din când în când... mă plictiseşte şi-aşa, Georgiana..."

Poate te plictiseşte Georgiana, şi poate consideri că nu eşti o persoană destul de importantă, ca mail-ul tău să fie unul profi, însă, de unde ştii că, într-o bună zi nu vei fi o persoană importantă?

Dacă mergi pe premisa "sunt o persoană neimportantă, n-am nevoie de aşa ceva", te vei programa chiar să rămâi persoana insipidă şi lipsită de valoare, ce n-ar avea nevoie niciodată de un e-mail profesional.

Schimbările în viaţă trebuiesc începute de undeva!
Nimeni nu se va grăbi să-ţi dea ţie upgrade vieţii, dacă nu ai să faci chiar tu asta!
Lucrurile aparent banale se pot dovedi a fi mult mai însemnate decât ai fi dispus să crezi.
În aceaşi ordine de idei, se ştie că lucrurile mici, fac lucrurile mari!

În plus, de ce nu ai plăti 1 euro pe lună?
În unele baruri, berea costă chiar mai mult de atât!
Tu câte beri bei în decurs de o lună? Ţi-ai făcut o sumă? Câte conturi profesionale ai putea achita, dacă ai face o conversie bere/cont?
Şi tine minte, că tu nu ai nevoie decât de un singur cont!

În plus, e-mail-ul profesional de la Hostway, poate fi utilizat în condiţii extrem de uşoare cu Outlook, sau oricare alt e-mail service ce suportă IMAP şi POP3, iar asta nu e singura posibilitate, fiind disponibile şi opţiunile WebMail Standard şi WebMail Mobil (în cocluzie, îţi poţi folosi e-mail-ul de pe telefonul mobil, oriunde şi oricând...).
Că tot suntem la subiectul telefonelor mobile, ar fi bine să vă zic că, acest tip de e-mail de la Hosted AXIGEN, se poate sincroniza foarte bine prin serviciul ActiveSync, cu o gamă foarte variată de telefoane şi terminale GSM de ultimă generaţie, cum ar fi: Nokia Symbian, IPhone, Sony Ericsson SmartPhone, Windows Mobile (cu variantele aferente de HTC, Palm, PocketPC, etc!) cât şi în cazul vestitului Blackberry.

Ai posibilitatea să iţi configurezi şi un calendar, vizibil de oricine vrei tu, în care să mentionezi dacă în acel moment, sau în altul, eşti sau nu disponibil. Mentionez că ai libera alegere de a-l folosi aşa cum crezi tu de cuviinţă, adică, de a face vizibil pentru ceilalţi ce vrei tu şi pentru cine vrei tu, personalizat pentru fiecare în parte.

Ai acces, în caz de nevoie, şi la fişierele publice, lucru extraordinar în cazul în care ai de făcut vreo lucrare la comun cu alţi parteneri, sau chiar cu o echipă întreagă.

Cum faci să ai şi tu un cont de e-mail profesionist de tipul celui mai sus prezentat?
Simplu, intri aici, şi urmezi instructiunile.
În cazul in care ai totuşi nelămuriri, Hosted AXIGEN, te invita să îi contactezi la numărul de telefon: 0724.678.464

Articol realizat pentru concursul SuperBlog2009, proba opţională nr.8, Hosted AXIGEN, concurs sprijinit de PCNews.

Hypermarket Real, un tărâm minunat

Într-o zi însorită de toamnă, mergea Ghiocel al nostru, posomorât, ofilit şi trist, pe marginea drumului, cu mainile în buzunar, cu capul plecat, oftând din greu şi dând cu piciorul la câte o piatra, din când în când, atunci când gândurile cele negre îl năpădeau.
Cocuţa lui nu mai era. Cocuţa lui plecase cu un motociclist la munte, lăsându-l pe el, şingur şi cu ultimele ei cuvinte răsunându-i în minte...

"Nu mă mai scoţi nicăieri, Ghiocele... pe bune, nu mai suport, nu te mai suport. Mă plictiseşti teribil. Te părăsesc! Vreau să fiu iubita lui BlackCrow, uite ce cool e el, şi cum ii flutură pleata..."

Şi cum mergea Ghiocel pe marginea drumului, se trezi dintr-o dată la capătul oraşului.
Mare îi fu mirarea când vazu că, la capătul oraşului, în loc de buruieni, praf, gunoaie şi femei uşoare aflate la datorie pe centură, acum trona o cladire gigantică şi luminoasa, pe care scria real,-Hypermarket. În această clădire, necunoscută încă lui Ghiocel, ieşeau şi intrau oameni constant.

"Ia te uită, parcă ar fi un stup, unde-o fi oare Regina Mamă..." işi zice Ghiocel amuzat şi impresionat în acelaşi timp. Apropiindu-se de cladire şi văzând o femeie în vârstă ieşind, Ghiocel hotărî să o întrebe câte ceva:

-Nu vă supăraţi, doamnă, dar ce se întâmplă aici?
-Pai cum tinere, nu ştii? Aici e Real Hypermarket... Unde ai trăit până acum?
Ghiocel începu să chicotească în sinea lui.
-Ce râzi, tinere?
Doamna avea cei mai simpatici doi dintişori din faţă, pe care Ghiocel îi văzuse în viaţa lui. Nu departe fu de el gândul că între doamna şi iepuraşul cel grabit din Alice în Ţara Minunilor, era cu siguranţa, o asemănare.
-Ah, nimic, mă scuzaţi, şi ca să vă răspund... în casă, am trait până acum. E bine şi confortabil acolo...
-Cum în casa, băi băiete, eşti tânăr, ce să faci tu toată ziua în casă?
-Păi, nu e nimic interesant de văzut în oraşul ăsta...
-Spui asta, pentru că nu ai mai fost la Real, până acum...

Nici nu apucă femeia să-şi continue fraza, că, un mijloc de transport în comun, sosi. Geamurile aburite ale maşinii, făceau imposibil să vezi ce e înăuntru, tot ce se putea distinge fiind câte un năsuc lipit de geam, ici şi colo câte un genunchi. Cum se deschiseră uşile maşinii, din interior se revărsă o lavă multicoloră, parcarea Realului umplându-se numaidecât cu această lavă, pe care puteai citi (dacă erai foarte atent, pentru că se deplasa cu un ritm supersonic spre intrarea Realului) Mike, Puta Madre, Adidaş, ici şi colo distingându-se câte un tricou cu Ion Maidan, sau câte o vestuţă tricotată în carouri.

-Ei tinere, hai că eu am plecat, intră să vezi despre ce e vorba... I'm late... I'm late... I'm late... pleacă maxi-taxi!
Lăsându-l cu zâmbetul pe buze, doamna cu dinţişorii simpatici, ţopai spre maxi taxi.

Ghiocel se hotarî să intre şi el, în această lume minunată, ce se numea Real. încă de la intrare, fiind întâmpinat parcă, de un spirit de sărbătoare ce îi amintea lui Ghiocel foarte mult de filmele americane cu Moş Crăciun, pe care le vedea când era copil.
Atmosfera era mirifică şi ii inunda toate simţurile, generându-i pe faţă, cel mai stupid zâmbet posibil... zâmbetul omului ce descoperise un tărâm necunoscut lui, până în acel moment, tărâmul cumpărăturilor infinite... a preţurilor mici şi al ofertelor nesfârşite!

Exista câte un raion pentru orice delicatesă la care sperase vreodată Ghiocel... Nici nu mai ştia în ce parte să se uite prima dată...
Primele produse ce îi atrasera atenţia, cele de la TIP. Nu mai văzuse de cand lumea, aşa produse ieftine. Nu-i venea să creadă, cum o apă plată la 2L. poate costa mai puţin de 1 leu, ăsta nefiind singurul exemplu.

"Offf, dacă ar fi trăit bunica mea... ei i-ar fi plăcut să vadă asta" îşi zise în gând, cu tristeţe, Ghiocel.
"He he, uite că asta nu e singura marcă unde preţurile sunt aproape inexistente! Inventivi şi practici oamenii aştia cu Realul! Cum i-a dus pe ei mintea să mai facă o marcă! Şi astea de la Real Quality par atât de gustoase, şi atât sunt de avantajoase la preţ! Ia să o chem eu pe mama aici, să vada şi ea..."

Cum admira Ghiocel ofertele, se auzi din spatele raftului un foşăit.
-Cine-i acolo? întrebă Ghiocel, nedumerit.
Din partea cealaltă a raftului nu se auzi nimic, oprindu-se însă şi foşăitul.
-Cine-i acolo, am întrebat!
-Eu... răspunse o voce timidă şi firavă.
-Care eu?
-Hmm, doar eu şi-atât. Doar nu te aştepţi să spun unui străin numele meu, nu?
Lui Ghiocel ii plăcu atât de mult vocea ce o auzi, încât în sufletul lui, îmboboci dorinţa de a vedea, ce făptură se ascunde în spatele rafturilor şi a acestei voci...
-Unde eşti? o întrebţă...
-Aici.
-Haide, tu faci mişto de mine? Unde aici? Că aici sunt eu, iar tu nu eşti...
-Mergi până la capatul raionului, prostuţule, apoi, următorul raion la dreapta.
-Şi dacă mă pierd pe aici? Dacă nu te găsesc?
-Am să vorbesc în tot acest timp, ca să te poţi ghida după vocea mea...
Şi merse Ghiocel, printre raioanele cu bunătăţi... până ajunse la raionul de produse BIO, spre marea lui surprindere, tot un brand Real. Ghiocel era uimit de diversitatea produselor. Nu-i venea sa-şi creadă ochilor.
Când... îl bătu cineva pe umăr.
-Hei, sunt eu... vocea de după raft, ce faci?
Când se întoarse, în spatele lui stătea cea mai frumoasă fată pe care o văzuse vreodată.
Fata era atât de frumoasă, încât picioarele lui Ghiocel se înmuiară cu totul.
-Eşti frumuşel, ai tenul frumos, continuă fata zâmbind larg şi copilareşte, cred că şi tu mănânci de la real,-BIO, se vede în ochii tăi, ii ai limpezi.
-Când eram copil, mâncam sănătos, dar, de când mi-am cunoscut fosta prietenă, am cam lasat baltă obiceiurile sănătoase. Vezi tu, Cocuţei îi plăcea să mănânce mezeluri şi adora friptura de porc. Lumea ii zicea Cocuţa-Grasuţa...
-Eh, se vede treaba că te-a facut să suferi Cocuţa asta, adăugă fata. Dacă ai fi fost prietenul meu, te-aş fi sfătuit să mănânci sanatos, şi am fi venit la standul ăsta zilnic.
-Cred că e un semn că ne-am întalnit la raionul Bio... spuse zâmbind, Ghiocel. Apropo, acum nu mai suntem străini, ti-am zis câte ceva despre mine, îmi spui numele tău?
-Sigur, acum da, nu mai suntem străini. Ghiocica... încântată!
-Ghiocel... mă intitulez. Ghiocica, mergi cu mine să mâncăm ceva? Îţi fac cinste cu o salată ungurească...
-Da, cu cea mai mare plăcere.

Ghiocel şi Ghiocica plecară împreună, de braţ, spre restaurantul cu auto-servire, din incinta Realului, unde au savurat împreună cea mai gustoasă salată ungurească.
Privirile lor erau nedesparţite, ca şi cum Cocuţa nu existase niciodată, nici ea, si nici supărarea de mai devreme a lui Ghiocel.
Însă, ce nu ştia Ghiocica, era ca, al nostru Ghiocel, pregatise o surpriză, pentru prima lor întânire. Strecurase în coş o ciocolată din gama real,-SELECTION, să i-o dăruiască. O ciocolată atât de fină şi de apetisantă, de inima Ghiocicăi avea să fie pururi a lui Ghiocel. Şi nici nu plăti mult pe ciocolată.
Din acea zi, Ghiocel şi Ghiocica sunt nedespărţiţi. Se spune că şi în zilele noastre mai sunt vazuţi în incinta Realului, tinându-se de mână, şi iubindu-se ca în prima zi! Se mai spune ca, din acea zi, Ghiocel i-a dăruit in fiecare zi cate un sortiment de bunătăţi de la SELECTION, Ghiocicăi.


Articol scris pentru proba nr. 7 real,- Hypermarket, pentru concursul Superblog2009, organizat în cadrul PCNews.

Ne mandrim cu ei, ca sunt ai nostri!

Astazi, m-am gandit sa postez cate ceva despre o trupa galateana, ce mie imi e foarte draga, si anume trupa Hathor.

Materialul e atat pentru cei ce ii cunosc, cat si pentru cei ce nu ii cunosc. Materialul e chiar si pentru cei ce nu obisnuiesc sa asculte metal (cu oricare din variatiunile lui).

Trupa Hathor a fost infiintata in iarna anului 1995, la Galati.
Primele inregistrari s-au materializat prin "Demo type Hathor" in 1996 cu care trupa s-a prezentat la preselectiile pentru festivalurile de rock.
Un nou demo "Live in Rm Valcea" a aparut in 1997, inregistarea acestuia fiind facuta in cadrul festivalului " Constelatii Rock".
Al treilea demo "Dead concept" a fost inregistrat in 1998, in Galati, in studioul trupei Procontra.
Orientarea spre un black metal melodios a fost conturata prin aparitia promocd-ului "The mystic art" in 2001 .
Trupa Hathor reuseste sa se impuna in peisajul metalifer romanesc obtinand premii la festivalurile de gen si invitatii de a canta headliner la mai multe festivaluri si concerte din tara.
Schimbarile dese de componenta au ingreunat activitatea trupei in nenumarate randuri.
"Ancient", un mult asteptat album, apare in anul 2007 la casa de discuri LUPII DACIEI, in format digipack.
Acest album are o grafica deosebita, marca Costin Chioreanu, iar versurile sunt 100% inspirate din celebrul roman "Lord of the Rings" - o tema care a influentat zeci de trupe din strainatate. Hathor e singura trupa din Romania care abordeaza acest subiect.
In cei peste 12 ani de existenta Hathor a cantat alaturi de trupe celebre ca Rotting Christ, Catamenia, Ancient Rites, Necrodeath, Temnozor, Possession si multi altii...
La Rock'N'Iasi Open Air Episodul 2, Hathor va interpreta in mare parte piese de pe urmatorul album dar nu vor fi uitate piese mai vechi precum "The Evil Forces" sau "The mystic art".

Discografie Oficiala:

► Demo Type hathor - Demo, 1996

► Live in Rm. Valcea - Demo, 1997

► Dead Concept - Demo, 1998

► The Mystic Art - Promo CD, 2001

► Ancient - Full-Lenght, 2007

Material furnizat de http://www.rockniasi.ro si adaptat de mine.

Si, pentru cei cu adevarat interesati, am sa postez si cateva link-uri Youtube.









Vizionare placuta!

gest D'ONT opăn dă dor uail trein iz galopeiting

Se pare că românii nu pot uita de originea lor francofoană.
Mă intreb doar atât. Cine-o fi T'ONT-ul de-a scris asa ceva?

Imagine surprinsă de mine în trenul ce mă ducea spre Vama Veche, anul acesta. Îmi cer scuze că o postez atât de târziu, însă acum mi-am amintit de ea.

Blogspot are conductele sparte!

Utilizatorii Blogspot, (inclusiv eu)... au avut un mic soc, astazi de dimineata, cand au observat ca un anume cod aparea in locul blogului.

Personal, m-am panicat, nu mi-a mai priit cafeaua, am pus intrebari pe toate forumurile posibile...

Intre timp s-a rezolvat, dar m-a facut sa imi pun mari intrebari asupra sigurantei platformei Blogspot.

O copie de siguranta, un fel de alter-ego a Blogspot-ului meu, pe Wordpress, cred ca n-ar deranja pe nimeni.