Blogări pierduţi - Jurnal de călătorie

Nu-mi amintesc de cât timp suntem aici... zile, luni, poate chiar ani, pentru că nu-mi amintesc CUM de am ajuns aici!
Încep să pierd orice noţiune, timp... spaţiu... toate îmi devin străine.

Aici nu se întâmplă niciodată nimic.
Uneori adie vântul, uneori plouă. Alteori am impresia că aud vapoare venind din larg.
Însă, cel mai des îl aud pe Dreampoet cum îşi cântă Fear Of the Dark pe versuri proprii, riffând nervos la o frunză de palmier, pe care a scrijelit încă de la începutul melodiei: Bc Rich.
De când Dreampoet a golit palmierul de frunze, florytutu urlă zi-lumină la el, că nu mai are cum să coboare din copac.
Dreampoet îi spune că aşa îi trebuie dacă nu şi-a dat seama la timp că, a te cocoţa în cel mai înalt copac şi a spera că ţinând cartela Hostway primită cadou, drept în sus, nu îţi va aduce conexiune cu blogul.
Flory spune ca Dreampoet e rău, şi că la fel suntem şi noi, că îi ţinem isonul.
Adevărul e că, de când am ajuns aici, nu am avut chef de nimic. Pentru că, tot de atunci, nu contenesc a mă gândi la cei dragi mie, ce au ramas pe Mainland...

Dreampoet zice că nu e bine că eu văd stele din casă, şi că adc ar trebui să lase castelele de nisip şi să se reapuce de arhitectat casa, pentru că, aşa cum am mai spus, uneori plouă pe la noi.
Seara, o ajutăm cu toţii pe florytutu să se dea jos din palmier. Ne ajută chiar şi Tanti Jeni, îşi înfoaie şorţul să o prindă acolo, când se aruncă.
...Dar, a doua zi, Flory se urcă iar.
Tanti Jeni ne face de mâncare. Astăzi ne-a gătit cea mai bună ciorbiţă de găină, cu rugămintea să închidem ochii când mâncăm. Tanti Jeni îmi aminteşte de bunica...

Cam asta facem noi în fiecare zi. Sau cel puţin ei... Eu, scriu despre ei, şi stau ca o moluscă pe nisip toată ziua. Îmi place cum îmi arată picioarele pline de nisip.
Pentru astăzi am să închei jurnalul.
Iar dacă tu îl citeşti acum, înseamnă că ai găsit sticla, cu această foaie în ea, plutind pe apă.
Să ştii că e ultima. Nu mai am sticle...


Articol realizat pentru Superblog2009.
Răvaşul curent e UN PAMFLET şi trebuie tratat ca atare.

Dragâ Anatolie

Dragul mieu Anatolie,
Iţ scriu aciastâ epistolâ, astâzi, în zâua di 3 Noiembrie, 2009 la ceasul 20.
Ştiu câ nu ţ-am mai scris di mult, şî câ tu mi-ai tot trimis pacheţăli cu mâncari şî haini curati, di la mama, dar... vez tu, Anatolie, I've been busy... Foarti busy chiar.
Am un pretin nou, pi cari il chiamâ ASUS G60J. Nu i el un pretin uman, dar ari un procesor Intel Core i7.
Ştii tu oari, Anatolie, ci esti un procesor di felul aista? Esti un procesor ci suportâ şî tehnologia Intel Hyper-Threading.
Nici un al pretin al mieu nu o mai avut un procesor di fielul aista! Şi undi mai pui câ ari ca şî alti calitati, 4GB di miemorii di RAM (Dacâ cumva ti întriebi, GB vini di la jiga bait, RAM nu ştiu nici io di undi vini, i un mistier chiar si pintru mini).
Mai ari şî o placâ vidio nVidia GeForce 260M, cari ari şî ea încâ 1GB (cum spuniam... jiga) numai pintru el.
Tătă zâulica sunt cu G60J, pi stradâ, pi la facultati, prin casâ...
I-am cumparat un şnur di ala smiechier şi notebook-ul mieu stă tot timpu cu mini acuş, pintru câ îl ţân di gât atârnat, cum ţâi tu tieliefonul mobil.
O sâ zâci, da ioti şi la prostu aista, cum stă el cu notebook-ul di gât, dar ştii ci, Anatolie, G60J i aşa di uşuriel şî fiabil, câ nu mă puot diespărţî di el.
Ai sâ râzi, dar ştii ci am păţât odatâ?
Ieram la facultati, şî cum îl aviam pi Asusu mieu cu mine, mă jucam The Godfather 2, la curs, şî mă prindi profiesoara, şî aşa si supără pi mini câ nu sunt atient, câ sâ hotărî sâ mă asculti din tot ci zâsăsî ea pânâ atunşi.
Pi loc mi-a intrat spaima în osătura, câ io nu ştiam nimicuţa din ci zâsăsî ea pânâ atunşi. Şi când sâ mâ asculti, pac, izbavid di tălăngutâ!
Chiar şî azi râd şî mă minuniez, când îmi amintiesc cum iera eu sâ o înbuliniez.

Am încieput sâ-l puort pi Asus aista al mieu pisti tot, câ-mi placi tari sâ mă joc, cum îţ spuniam, The Godfather 2, şî mă joc pisti tot..
Mă obsediazâ level-ele alia di nu ştiu ci sâ mai fac... N-am timp di nimeni şî nu mai am răbdari diloc.
Într-o zi mă oprieşti un om pi stradâ şî mă întriabâ cât îi ora la mini. Sânt precis câ m-a vazut cu notebook-ul şî ştia probabil câ aistilea ari şî ceasuri. Doar aşa ca sâ mă dieranjiezi din joc, păi cum altfiel, cum adicâ cât îi ora la mini? Oari la dânsu o fi altâ orâ dicât la altu?
Ghini mai Anatolie, hai că eu acu trebuie sâ-mi închei epistola, câ trebi sâ mierg pânâ la magazânul vieşnic, pânâ nu inchidi.


Cu drag,
al tău frati, Iuri

P.S. Când mai vii pi la Bucurieşti, ti rog sâ-i zici lu' mamica sâ-mi mai trimitâ prin tini nişti şoseţăli, câ astia tăti ali meli ari găuri.
P.S. dublu. Aista din pozâ sânt io cu Asus.




Acest articol participa la Superblog 2009

Toyota, cea mai tare din parcare. Viaţa la Coţofăneşti

Într-o zi frumoasă de vară, la Coţofănesti, Costel se hotărî să îi facă o vizită prietenului său din clasa 1, Vasile Plugaru.

-Vasileee, eşti acasă, băi?
-Ia nu mai urla bă, c-o trezeşti pe soacră-mea... sânt acas', ce-ai paţit? Intră în linişte şi nu face zgomot, că iar se trezeşte descreierata şi îmi face capul toacă...
-Da' ce-are cu tine hârca?
-Ei ce-are... îmi tot zice în fiecare zi că nu sunt bun de nimic, decât să bârăi maşina aia şi să mă laud prin sat cu ea.
Cică degeaba munceşte Tincuţa în Italea, că eu mă dau mare pe la gagici cu noua mea Toyotă. E dusă...
-Da bă, da' serios acu' tu eşti tare smecher, asta munceşte în Italea, şi tu faci valuri pe aici pe uliţă cu Toyota ta... Cam are dreptate soacră-ta, da' ia dă tu de băut, aşa ca să mă bucur şi eu de bucuria ta... şi de maşina ta.
-Hai noroc, Costele!
-Nu "hai noroc" bă, că nu-mi iei tu norocu' mie...

Vasile începu să râdă cu poftă, scoţând grohăituri scurte şi înecate.

-Auzi, Vasile, mi-aş lua mă, şi eu o Toyotă de-asta. Ca tare frumoasă e a ta! Dar nu mă hotărăsc de care... Am auzit eu că Prius-urile sânt mişto.
-Bă Costele, îţi iei maşină de gagici, bă? Ce fătălău eşti...

Vasile începu iar să râdă cu şi mai mare poftă.

Păi n-ai auzit, fraiere, ce caterincă a făcut ventrilogu' ăla de Jeff Dunham într-unul din show-urile lui, de Prius-uri? Maşini bune, dar pentru fetiţe, Costele!
-Cine bă? Ăsta pe unde stă? S-a mutat de curând în sat?
-Îi american, neispravitule... Am văzut eu un dividiu cu el, l-a cumpărat Tincuţa din Italea, de la unu' care trăgea muzică de pe intărnet, i-a zis că-i manele, da' a tras-o în ţapă, că aşa e toţi pe-acolo, nesimţiţi.
-Bun bă, dar ce să-mi cumpăr?
-Păi ia di colea, şi te uită tu pe site-ul lor! Ete, tastezi aşa: ve... ve... ve... punct... toyota, iar punct ş-apoi ro... de la România.

Şi cât ai zice... brânza de vaci, Vasile şi Costel intrară în lumea frumoasă şi virtuală a site-ului Toyota.

-Ia te uită, Vasile, ce carte...şi eu... site de-ăsta frumos au aştia de la Toyota, am mai văzut eu la alţii, dar... ăsta e chiar bengos!
Au fiecare masinuţă în parte, explicată şi cu poze, de la iQ la gigantul Land Cruiser.
Şi ia uite bă, au şi Hiace de-ala de-are Petrică, de face el cursele alea Coţofăneşti-Bârlad. Frumos tare...
-Ţi-am zis eu că au un site frumos, Costele!
-Nu mi-ai zis Vasile, tocmai ţi-am zis eu acum!
-Dar uite bă, că au începând de la promoţii, pi centru, parteneri de-ai lor, harta de te pierzi pe-acolo pe site pe la ei, le pasă şi de mediu... poţi să faci ş-un test drive... au de toate! Ăştia nu degeaba sânt cei mai tari din parcare!
Da ştii ce nu-mi place mie totuşi la site-ul lor? Au logotipul prea mic!
-Ce e ăla bă, logotic?
-Logotip, sigla lor... Ete asta d-aci din colţ.
-Da de unde ştii tu bă Vasile, cuvinte aşa importante?
-Ştii când ţi-am zis eu ţie că merg o vară întreagă cu oile?
-Îhî...
-Te-am minciunit, îmi era ruşine să-ti spun. M-am dus la oraş şi-am făcut un curs de Advertising.
-Ce e ăla Advertising, Vasile?
-Ei, de-ăla cu reclamele, de face ei pe-acolo pe la televizor...
-Aşa, şi de ce spui că e logotipul ăsta, sau cum îi spui tu, mic?
-Ei, spun şi eu aşa...
-Da bă, ca bine le spui tu! Ştii ce mai mi-ar fi plăcut să fie pe aici că nu văd eu...?
-Nişte fotomodeale căţărate pe maşini, bă?
-Noooo, mie-mi place frumusăţa naturală, bă Vasile! Dacă la alea le iei fardurile, le-ai desfigurat!
-Eh, că pretenţos mai eşti, Costele!
-Normal că sunt pretenţos, ştiu ce vreu, Vasile. Iar eu mă refeream la rate. O fi pe aici, dar eu nu văd. În rest, site-ul ăsta e numa perfect pentru mine, şi pentru aspiraţiile mele, gasesc ce vreu în el. Îţ multumesc din suflet.

În mijlocul discuţiei celor doi prieteni, se auzi un racnet infernal, venit parcă din străfundurile Iadului:
-Vasile, iar stai degeaba? De asta munceşte Tincuţa în Italea? Ca să stai tu de vorbă cu golanii? Ai dat la porci?
-A....cum mămică, vin acu! raspunse Vasile bâlbâindu-se.

-Auzi, Vasile, nu-mi dai mie notebook-ul aista acasă, ca să studiez şi eu site-ul?
-Da ştiam că ai şi tu acasă unu, Costele!
-Am bă, dar la mine scrie altceva în el, când îl deschizi, e cu altceva aşa... Scrie de telenovela aia de pe Acasă. Dacă ştiam că e cu de-astea, nu-l mai cumpăram deloc, că e pentru femei al meu! Şi-mi luam şi eu unu ca al tău.
-A da, bine bă, hai că-ţi pun un semn de carte, şi-l închid, ca să nu pierzi pagina.
-Multumesc Vasile, prietenul... ştii tu cum e... la nevoie se cunoaşte! Ţi-l aduc mâne.
-Spor, Costele.
-Am plecat, sănătate!

A doua zi, Costel veni să-i înapoieze notebook-ul lui Vasile la volanul unui superb Yaris. Site-ul dăduse roade. Costel găsise acolo maşinuţa visurilor lui!


Articol scris pentru proba opţională nr. 12, Toyota, pentru Superblog 2009, organizat de PCNews.

Cum scapă Azerty de criză?

Cum faci o afacere profitabilă, sau, una şi mai profitabilă, dintr-un site de IT&C lovit şi el, ca multe altele, de criză?

Să fim serioşi că, într-o perioadă în care disponibilizaţii, daţii afară... şomerii, sunt cea mai nouă şi mai densă specie a populaţiei Romaniei, e puţin cam greu, ca o afacere de orice gen ar fi ea, să fie măcar menţinută pe linia de plutire. Să devină şi profitabilă, deja e o utopie. Dar haideţi să vedem totul şi dintr-un alt punct de vedere: unul optimist!
Există afaceri, care, pe timp de criză, devin profitabile.
Nu sunt ele multe la număr, dar sunt eficiente.
N-am să le menţionez pe toate, ci doar pe cea la care m-am gândit, şi anume cea a concursurilor şi a jocurilor de noroc.
La ce m-am gândit mai exact, să luăm de exemplu, site-ul magazinului Azerty, magazin ce a reuşit să rămână în picioare, în pofida monstrului acesta, ce se numeşte criză.
Preocuparea principală a magazinului Azerty, este IT&C-ul, asa cum am menţionat şi mai sus.
De ce am cumpăra de la Azerty şi nu de altundeva?
Pentru că, cei de la Azerty, în noua viziune, au cate un concurs la jumătate de an, pentru fiecare categorie de produse în parte.
Concursul nu e atât de tentant ca în cazul categoriei 1 de la Loto, însă, destul de ademenitor, ca să te facă să-i cumperi produsele, în speranţa unui caştig.

Să le luăm pe rând.

În ce constă concursul?
Într-un produs cadou, pentru cel mai fidel cumpărător al lunii respective.
Promoţia s-ar desfaşura de la 4 produse cumpărate, în sus, iar premiul se va acorda fără tragere la sorţi, cumpărătorului cu cele mai multe facturi achitate către Azerty, în tot acest timp.
De ce fără tragere la sorţi? Pentru că, oamenii nu au încredere în tragerile la sorţi, mai ales în cele online, pe care ei nu le pot vedea.
E vorba de palpabilul situaţiei.

De ce câte un concurs pentru fiecare categorie?
Pentru că, de exemplu eu, care sunt pasionată de secţiunea SLR, voi rămâne total dezamăgită, în cazul în care, pe timp de jumătate de an, concursul se va desfaşura la altă categorie, de care nu sunt interesată, şi nu voi ezita să navighez pe alte pagini online asemănătoare.

De asemenea, tot în viziunea mea, Azerty, ar mai trebui să aibă mici concursuri prin care să premieze cel mai activ user, numărându-se vizitele fiecaruia.
Tot în această categorie, userilor li se va da un link, pe care îl pot da prietenilor, şi, în momentul în care prietenul X accesează link-ul catre Azerty, userului respectiv i se acordă puncte (asta, pentru a diversifica vizitele unice pe zi).

Pentru blogări, aş include un schimb de blog Azerty/link blogăr.

Din punct de vedere al graficii site-ului. Probabil aş schimba portocaliul site-ului, în sensul în care, e bătător la ochi, având în vedere faptul că nu are niciun contur, care să-l delimiteze de albul din jurul lui.
Combinaţia de portocaliu cu alb, e de obicei deranjantă, ca şi un far ce iţi bate în ochi.

Aş folosi culori calde, în general, pasteluri, culorile puternice păstrându-le pentru promoţii, concursuri, produsul lunii ş.a.m.d.

În maniera în care se află coloritul site-ului momentan, e egal, te face să te uiţi peste tot şi nicăieri, de fapt.

De asemenea, aş schimba şi sigla Azerty, introducându-i un element grafic, un personaj bizar, sau amuzant, ceva de care clientul să-si aminteasca numaidecât şi să facă legătura cu site-ul şi cu magazinul, în general.

Cam asta ar fi ce aş schimba eu la cei de la Azerty...

Până atunci, vă invit să le vizitaţi magazinul virtual aici (unde veţi găsi toate datele necesare), sau pe cel palpabil de la adresa:
Strada Alexandru Borneanu nr. 2 colţ cu Econom Cezărescu (spre restaurantul Pui de Urs, Shorley) - zona Grozăveşti - Carrefour Orhideea

Articol scris pentru concursul SuperBlog 2009, proba nr.10, Azerty, concurs organizat de PCNews.

Spune pa-pa SPAM-ului!

Cum zilele trecute postam o imagine (vezi dreapta) despre ce anume am primit eu în Inboxu' Yahoo (clic aici pentru postarea respectivă)... şi anume, un mail drăguţ, prin care eram anunţată prieteneşte că, în cazul în care nu le dau oamenilor de la Yahoo parola şi userul, ei îmi vor închide contul, pentru că altfel nu au de unde şti dacă al meu e un cont părăsit, abandonat şi trist, sau unul folosit.
Iată şi postarea de astăzi, postare ce vine în sprijinul celei de acum două zile.
Atunci, postam doar intriga problemei, anume nemulţumirea mea în legătură cu spam-urile ce Yahoo nu le filtrează cum trebuie, multe mail-uri periculoase ajungând în Inbox, şi afectând de cele mai multe ori sistemul pe care îl foloseşti, printr-un simplu click to open file.

Astăzi, vă aduc rezolvarea problemei, în doi timpi şi trei miscari!

Rezolvarea e simplă, serverul Axigen, o alternativă viabilă şi ieftină la mail-urile gratuite şi atât de periculoase sistemului vostru de operare, a PIN-urilor bancare, uneori şi a parolelor (se stie faptul că hackerii se înmulţesc, criza se înteţeşte, nevoia de frauda şi de venit imediat se mareşte direct proporţional).

Pentru o sumă, modică, aş numi-o, de 1 euro/lună, poţi avea siguranţa de care tu şi e-mail-ul tău aveţi nevoie.

Bineinţeles, te poţi gândi:
"Okay, şi de ce mi-ar trebui mie mail din ăsta, când tot ce fac cu el e să primesc comentarii hi5, şi-mi mai scrie Georgiana din când în când... mă plictiseşte şi-aşa, Georgiana..."

Poate te plictiseşte Georgiana, şi poate consideri că nu eşti o persoană destul de importantă, ca mail-ul tău să fie unul profi, însă, de unde ştii că, într-o bună zi nu vei fi o persoană importantă?

Dacă mergi pe premisa "sunt o persoană neimportantă, n-am nevoie de aşa ceva", te vei programa chiar să rămâi persoana insipidă şi lipsită de valoare, ce n-ar avea nevoie niciodată de un e-mail profesional.

Schimbările în viaţă trebuiesc începute de undeva!
Nimeni nu se va grăbi să-ţi dea ţie upgrade vieţii, dacă nu ai să faci chiar tu asta!
Lucrurile aparent banale se pot dovedi a fi mult mai însemnate decât ai fi dispus să crezi.
În aceaşi ordine de idei, se ştie că lucrurile mici, fac lucrurile mari!

În plus, de ce nu ai plăti 1 euro pe lună?
În unele baruri, berea costă chiar mai mult de atât!
Tu câte beri bei în decurs de o lună? Ţi-ai făcut o sumă? Câte conturi profesionale ai putea achita, dacă ai face o conversie bere/cont?
Şi tine minte, că tu nu ai nevoie decât de un singur cont!

În plus, e-mail-ul profesional de la Hostway, poate fi utilizat în condiţii extrem de uşoare cu Outlook, sau oricare alt e-mail service ce suportă IMAP şi POP3, iar asta nu e singura posibilitate, fiind disponibile şi opţiunile WebMail Standard şi WebMail Mobil (în cocluzie, îţi poţi folosi e-mail-ul de pe telefonul mobil, oriunde şi oricând...).
Că tot suntem la subiectul telefonelor mobile, ar fi bine să vă zic că, acest tip de e-mail de la Hosted AXIGEN, se poate sincroniza foarte bine prin serviciul ActiveSync, cu o gamă foarte variată de telefoane şi terminale GSM de ultimă generaţie, cum ar fi: Nokia Symbian, IPhone, Sony Ericsson SmartPhone, Windows Mobile (cu variantele aferente de HTC, Palm, PocketPC, etc!) cât şi în cazul vestitului Blackberry.

Ai posibilitatea să iţi configurezi şi un calendar, vizibil de oricine vrei tu, în care să mentionezi dacă în acel moment, sau în altul, eşti sau nu disponibil. Mentionez că ai libera alegere de a-l folosi aşa cum crezi tu de cuviinţă, adică, de a face vizibil pentru ceilalţi ce vrei tu şi pentru cine vrei tu, personalizat pentru fiecare în parte.

Ai acces, în caz de nevoie, şi la fişierele publice, lucru extraordinar în cazul în care ai de făcut vreo lucrare la comun cu alţi parteneri, sau chiar cu o echipă întreagă.

Cum faci să ai şi tu un cont de e-mail profesionist de tipul celui mai sus prezentat?
Simplu, intri aici, şi urmezi instructiunile.
În cazul in care ai totuşi nelămuriri, Hosted AXIGEN, te invita să îi contactezi la numărul de telefon: 0724.678.464

Articol realizat pentru concursul SuperBlog2009, proba opţională nr.8, Hosted AXIGEN, concurs sprijinit de PCNews.