Stări de spirit - Starsailor

4... to the floor.

Baba mea

Cam aşa spuneau strămoşii noştri când se refereau la soţiile lor trecute de prima tinereţe. Aşa cum ele se adresau lor cu apelativul de omul meu. Vedeţi voi? În cazul femeilor se diferenţiază clar vârsta, pentru că, odată cu trecerea timpului se trece de la femeia mea, la baba mea, pe când, în cazul bărbaţilor, lucrurile rămân cât se poate de constante: omul meu. Fireşte că există şi familii moderne în care omul meu se upgradează uneori cu moşul meu, dar cazurile sunt atât de rare încât nici nu merită menţionate.

Cu toate astea, nu despre apelative ancestrale vroiam eu să vă vorbesc, dar, ca de obicei, m-a luat valul. Sunt balanţă, n-aveţi ce-mi face. Adevăratul motiv pentru care am început să scriu postarea asta este că azi e baba mea. Azi, ar trebui să aflu ori ce fel voi avea întregul an, ori ce fel am sufletul. Vorba cuiva drag mie, niciodată nu am ştiut pe deplin care din variante să o cred. Oricum ar fi, ele cam fac parte din aceaşi categorie, dacă stai bine şi o iei situaţia la puricat.

Mereu am fost obsedată de numere şi mai ales de semnificaţiile lor, mereu m-am legat de ele ca de o sfoară ce mi-ar salva viaţa. Nu ştiu de ce fac oamenii chestii de genul ăsta, de ce dezvoltă obsesii pe anumite subiecte, dar uite că o fac. Chiar şi eu. Tocmai de aia, nu întâmplător mi-am ales data de 4 pentru a-mi fi babă. Dacă până acum câţiva ani alegeam 1 Martie, sau eu ştiu... eventual 6, ca să coincidă cu ziua mea de naştere, acum s-a schimbat modificarea şi am ales 4. Cine ştie, cunoaşte.

Şi e soare de baba mea. Prea mult soare. Nenatural. Şi, faza e că, deşi e soare, soarele ăsta e bizar, acoperit oarecum cu un strat de ceaţă, întocmai ca atunci când e eclipsă. Ori că trebuie să-mi şterg eu ochelarii...
Orbitor, aşa cum ar spune Mircea Cărtărescu.
Nu mă simt nici mai împlinită, nici mai bine-dispusă şi categoric nici mai fericită doar pentru că afară e soare şi se întâmplă ca azi să fie baba mea.

Mă simt totuşi un pic fericită că azi e 4.
Astăzi e rost de spus la mulţi ani. Pentru că e baba mea, pentru că e 4, pentru că te iubesc şi pentru că mă iubesc (chiar dacă uneori m-aş lua de guler şi m-aş arunca singură pe fereastră).

Anul ori caracterul meu se anunţă a fi de bun augur. Asta doar dacă, până seara, nu va da cu grindină.

Vouă cum vă e baba? Şi nu, nu la propriu. 

Fiecare cu eclipsa lui

Iată că fuse şi eclipsa... Şi nu, n-am fotografiat-o! Indiferent ce ar crede lumea ce mă ştie de photo-freak, astăzi am stat chill cu fotografiile. Da, am văzut eclipsa preţ de vreo câteva secunde, da, m-au durut ochii şi da, mi-am văzut de ale mele. Nu pentru că n-ar fi fost un spectacol worth seeing, numai că am avut alte treburi mai importante de făcut. 

Să zicem că fiecare are eclipsa lui, o vede în felul lui... şi mai ales o simte în felul lui. Tot aşa, eu am eclipsa mea. Cea mai frumoasă eclipsă din câte au existat. Şi pe cuvânt dacă îmi pasă de eclipsa voastră de pe cer în condiţiile în care eu o am pe a mea, ce nu ţine doar câteva minute (sau cât a durat...), ci va ţine o viaţă întreagă.  Garantat că puse una lângă cealaltă, eclipsa mea va eclipsa eclipsa voastră; şi nu, nu sunt subiectivă, sunt cât se poate de sinceră.

You know you're loved, my forever...