Motan mi-aş fi dorit să fiu,cu blana-n dungi, cu gheare şi musteţe lungi, c-un ochi verzui şi-un ochi căprui…La ora când târâş-grăpiş, zăpada nopţii se adună, eu, cocoţat pe-acoperiş, să urlu a pustiu la lună. Şi-atuncea şapte gospodine, să dea cu bolovani în mine şi să mă-njure surd, că le-am stricat tot somnul. Când zorii ziua o deznoadă… să mă tot duc, şi tinicheaua prinsă-n coadă, s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc.
Hei...viaţă, pune-mi-te iar pe danţ...te uit... zace colo-n şanţ,
motanul mort…motanul mort.Particip la Concursul de Proză Arhiscurtă (secţiunea de reciclate) organizat de Trilema .
Textul este parte integrată (cu modificările de rigoare făcute de mine) a poeziei lui Nichita Stănescu, Balada Motanului.
Alegerea nu este câtuşi de puţin întâmplătoare... ba chiar explicată prin ataşarea fotografiei...
Motanul Miţă
