Necrofagii internauţi

Dacă aveţi senzaţia că fiinţe necroface există doar în jungle, păduri, stepe şi alte habitate pline de vegetaţie, vă înşelaţi amarnic.
Lumea evoluează, şi, odată cu ea, se dezvoltă noi specii, dornice de a exista, de a fi şi ele printre cei vii. Toţi trebuie să mâncăm, doar...
Astfel, cam de când cu internetul, site-urile, blogurile, clar s-a dezvoltat şi în rândul celor ce devorează megabiţi pe secundă, o nouă modă: aceea de ingurgita resturile celorlalte animale mai mari.

Ca să fiu mai clară, vă dau următorul exemplu: să zicem că se întămplă o întâmplare, ceva tragic, sau, mă rog, ceva amuzant... hai să ne amintim de cearta lui Boureanu cu Firea (nu că m-ar interesa subiectul, ba chiar deloc, dar e concludent).
Ei, apare video nărăvaş pe la antene, apare şi pe internet, că deh, e normal, e modern, altfel n-are cum.
Ce se întâmplă mai departe? Toată blogărimea lipsită de inspiraţie preia video respectiv, eventual şi cu un copy-paste al articolului, de toată frumuseţea (anul ăsta se poartă scrisul...).
Ca să fie absolut clar, nu am nimic împotriva dorinţei lui blogăr X sau blogăr Z de a-şi da cu părerea în legătură cu evenimentul, dar, e o diferenţă de la cer la pământ între a copy-paste-ui un material deja apărut pe la n televiziuni, plus ziare online (mai bune sau mai puţin bune) fără pic de neruşinare, şi de a comenta tu ştirea, cu propriul creieraş din dotare.
Articolele de opinie (proprie) pot deveni, de cele mai multe ori, mult mai interesante.

Poţi face analogii, diferenţe, poţi tăia, poţi spânzura, dar nu copy-paste-ui, pentru că asta te face pe tine, ca blogăr, egal cu zero anulat, barat, crucificat.
Cunoştinţele în copierea unui cod embed nu îţi dau diplomă recunoscută de blogăr, ci te bagă într-un butoi plin cu banalitate.
Pentru că, problema se pune în felul următor: ce anume te separă pe tine de ceilalţi? De ce, eu, ca şi cititor (sau privitor de videoclipuri preluate de pe la alţii) ar trebui să stau călare pe blogul tău şi nu pe al altcuiva? Informaţia de la tine, oricum se va găsi pe nu-ştiu-câte alte bloguri...

Ei, dar dacă informaţia aia, ştii să o coafezi frumos, să o împrospătezi cu ceva note personale, ceva sare, ceva piper, niscaiva umor sau ironie (sau orice ar putea da savoare) atunci bravos naţiune!
Important e, ca pe lângă ce duduie pe internet despre Firea şi Boureanu (cu ei am plecat la drum, cu ei merg mai departe), tu să aduci ceva în plus informaţiei.

Prezentarea informaţiei în stare brută de către un blogăr care postează în pauzele de la servici sau din confortul casei sale, a fotoliului său, sau a vârfului partului, nu va face decât să ridice sprânceana dreaptă a celor ca mine, născuţi să fie cârcotaşi, dar şi sceptici.

Ei, însă, dacă visul tău în viaţă e să deţii un blog informativ 100%, fără implicare personală, fără bara-bara, atunci, fă mătăluţă bine şi achiziţionează-ţi un SLR, o cameră de filmat a cătării şi fugi să vezi de unde poţi culege informaţii pe care să-ţi poţi pune amprenta. E greu, dar asta e!
 Ca să capeţi respectul, trebuie să munceşti, nu e suficient să stai tolănit în faţa computerului şi să vânezi picanteriile postate pe site-urile oficiale.

Sau, fă un feauture, mai bine, pentru că un astfel de articol, scris de o mână dibace, poate deveni, de cele mai multe ori, muuult mai spumos şi mai citibil, decât orice ştire de doi bani preluată de la alţii.

Iar, dacă nu ai mâini dibace în ale scrisului, există locuri suficiente neocupate prin construcţii, amenajări interioare, şi altele care îmi scapă acum.
Adevărat că şi acolo ai nevoie de mâini dibace, doar că de altfel de mâini dibace.

Ei, ajungeţi la vorba mea, că între un astfel de ,,blogăr" şi un animal necrofag (care se hrăneşte cu resturile altor creaturi mâncăcioase dar mai mari) nu e diferenţă decât dacă punem problema mediulului în care se desfăşoară?