În căutarea Shambalei

Că majoritatea tineriilor din ziua de azi citesc, în ultima vreme, mai mult etichetele de la haine, nu e o noutate.
Cum nu e o noutate nici faptul că din procentul ăla mic care citeşte, se desprinde un alt procent care preferă să citească e-books în loc să-şi achiziţioneze cărţi pipăibile.
Acum, fiecare face aşa cum crede şi cum îi e mai la îndemână, atât timp cât se citeşte, ce mai contează sursa...

Cu toate astea, dacă ar fi să mă întrebi pe mine, cartea clasică nu va fi înlocuită de absolut nimic modern, şi absolut nicio alternativă nu va egala farmecul cititului unei cărţi cu file şi copertă cartonată. Să nu mai menţionăm de faptul că e mult mai comod să stai tolănit în pat, citind o carte, decât să stai drepţi în faţa computerului.
Bineînţeles, o alternativă viabilă (ar spune puturoşii) ar fi audio-books-urile. Însă, aia deja nu s-ar mai numi citit, ci auzit.

Şi, pentru că azi leit-motivul este literatura (ori-de-care ar fi ea...) îmi permit să vă fac şi o recomandare.
Nu, nu am să vă recomand cine-ştie-ce scriitor nou venit şi la modă, ci, am să vi-l recomand etern pe Eliade.
Motivele sunt cât se poate de egoiste, însă întemeiate: îmi place mie şi faptul că Eliade a murit cu doar câteva luni înainte să mă nasc eu. 
Deci, până la urmă, în postarea asta, e vorba despre mine.

Lăsând gluma la o parte, daca e să puneţi mâna pe vreo scriere, faceţi bine şi citiţi Secretul doctorului Honigberger (cei ce, fireşte, nu aţi făcut asta până acum).
Recomand toată opera lui Mircea Eliade, însă astăzi mă axez pe titlul menţionat mai sus.

De ce aţi citi Secretul doctorului Honigberger ?
Pentru aerul boem al începutului de secol XX., pentru că avem de-a face cu o lume mistică de-a dreptul, pentru că ni se prezintă o alternativă mai mult decât tentantă a lumii actuale, o alternativă ce poartă numele de Shambala.
Poveste inspirată, ca majoritatea celor scrise de Eliade, din misticismul Indiei străvechi şi a originii limbilor, Secretul doctorului Honigberger, reuşeste, pe lângă toate astea, să dea o altă perspectivă universului în care trăim şi să ne pună pe gânduri în legătură cu realitatea aparentă a anumitor lucruri sau evenimente.
Shambala, poate fi privită, din punctul meu de vedere, şi la nivel figurativ, ea putând exista în orice şi în oricine, atât timp cât există ochi deschişi care să o poată vedea şi mâini dibace care să o poată simţi.


Revenind la nuvela lui Eliade, dacă sunteţi interesaţi mai mult de firul epic decât de interpretările folosofice, vă puteţi hrăni curiozitatea, citind următorul rezumat de pe scribd (un fel de trailer, dacă îmi permiteţi); mie nu-mi place să povestesc.

Mai mult nu voi zice, pentru că nu aş vrea să stric farmecul citirii.


P.S. Doctorul Honigberger chiar a existat, iar multe din istorisirile lui Eliade, legate de el, sunt adevărate, chiar dacă împletite cu o doză considerabilă de ficţiune.


Şi... încă ceva. Eu mi-am găsit Shambala.

Cărţi, Cărţi, Cărţi...

Wonderland m-a cadorisit c-o leapşă. Îi mulţumesc foarte important.
Iată întrebările, iată răspunsurile.


1.Câte cărţi ai citit pâna acum in 2010?
Mai puţine decât mi-aş fi dorit, cu siguranţă.

2. Câte cărţi de ficţiune şi cate de nonficţiune?
Cine a făcut leapşa asta, clar e matematician. D-apoi crezi că eu stau să număr?

3. Care e proporţia de scriitori barbati vs. femei?
Nu fac discriminări de niciun fel. Cred că o femeie e la fel de capabilă să scrie ceva frumos (nelacrimogen), aşa cum un bărbat poate fi capabil să scrie ceva frumos (fără să fie plin de duritate inutilă).

4. Care este cartea preferată citită in 2010?
"Evanghelia după Jimmy" de Didier van Cauwelaert.

5. Care este cartea care ţi-a plăcut cel mai putin în 2010?
De regulă îmi selectez singură cărţile, aşa că nu e pericol să dau peste ceva care să nu-mi placă. Sunt foarte tipicară de felul meu  Înainte să citesc o carte, am eu grijă să mă informez.

6. Care e cea mai veche carte citită?
Ok, întrebare cu dublu înţeles, aşa că am să răspund din două perspective.
Cea mai veche, ca şi timpul la care eu am citit-o a fost de mult rău, prin copilărie, şi s-a numit Tom Sawyer de Mark Twain.
Ca şi timpul când a fost ea scrisă, ca orice scolărel obligat de mama şi de tată, l-am citit la un moment dat pe Homer (pe care l-am înjurat pe tot parcursul lecturii). Lista de Oldies poate continua...

7. Dar cea mai nouă?
Momentan citesc Parfumul Văduvei Negre de Oana Stoica-Mujea. Am primit-o chiar de la Oana, prin poştă şi promit solemn să îi fac un mic rezumat, după ce termin.

8. Cel mai lung şi cel mai scurt titlu?
Lung: Justine sau nenorocirile virtuţii - Alphonse de Sade.
Scurt: Măştile - Fumiko Enchi

9. Câte cărţi împrumutate de la bibliotecă?
N-am mai împrumutat cărţi de la bibliotecă din primul an al primei facultăţi. Am preferat să mi le cumpăr. Îmi place să le am acasă. Să le pot reciti oricând am chef.

10. Câte cărţi citite sunt traduceri?
Majoritatea, însă nu mă dau în lături nici de la cărţile româneşti, sau, ştiu eu... cele netraduse (atât timp cât sunt în engleză, nu în chineză).

11. Care e cel mai citit autor anul acesta?
Nu am citit două cărţi ale aceluiaşi autor, cel puţin nu anul ăsta. Cu toate astea, abia aştept The Grotesque a lui Patrick McGrath. Am auzit eu că stă s-apară...

12. Care e personajul principal din cărtile citite de pana acum?
Nu am aşa ceva. Iar dacă aş avea, cu siguranţă nu ar fi unul singur.

13. Ce ţări ai vizitat prin cărţile citite?
Anglia, Franţa, Spania, Rusia... desenez o hartă?

14. Ce scriitori descoperiţi in 2010 ai vrea să citesti mai mult?
Sinceră să fiu, dacă n-ar fi one hit wonder kid, aş mai citi ceva de Hitomi Kanehara. Dar, cum momentan a scris o singură cărticică (una şi bună)... îmi pun pofta-n cui.

15. Ce carte nu ai fi citit dacă nu ţi-ar fi fost recomandată?
Potopul - Le Clezio. Nu-mi plăcea coperta. Nu râde!

16. E vreo carte a cărei lectura îţi pare rau că ai amânat-o?
Poveşti Nemuritoare?... nu ştiu.


Deşi eram tentată să nu împovărez pe nimeni cu o leapşă, am să mă abat de la gând şi am să rog următoarele persoane să preia leapşa:

Noaptea Iguanei
Ioan Usca
Cristian Lisandru
Adakiss
Oana Stoica-Mujea
Link-Ping

Bineînţeles, o poate prelua de altfel oricine.
Cu ocazia asta, mai aflu ceva nou în materie de "ce mai citim anul ăsta".

Numai bine!