Câteodată mă simt ca în Mioriţa, zău aşa! Iar când zic asta să nu vă-'nchipuiţi că vreau să evoc o poveste cu ciobani. Neh! De data asta, cu ciobanii n-am nimic. Eu vreau să vă zic o poveste cu o turmă de oi!
Aşa că, a fost odată ca niciodată, pentru că dacă n-ar fi fost, nici că s-ar fi povestit, o turmă de oi. Ce era frumos în legătură cu această turmă de oi era că ele nu se hrăneau cu iarbă sau fân, sau cu ce se mai hrănesc oile din întreaga lume. Nuuu, nici vorbă! Acestea erau nişte oi martire ce nu mâncau timp de zile întregi şi se sacrificau în numele sacralităţii! Pentru că, aceste oi stăteau la coadă la moaşte!
Aceste oi nu erau nişte oi aşa ca toate celelate. Nope. Acestea erau nişte oi pe două picioare ce aveau ca pasiune comună îmbulzirea şi călcatul semenului oaie în picioare. Totul pentru cele sfinte şi pentru izbăvirea sufletului plin de păcate. Cum? Pupând moaştele!
Nu contează ale cui! Ideea e că pentru a te curăţi sufleteşte e musai să pupi nişte moaşte. Aşa că, oile, dragele de ele, se strâng ba la Iaşi, ba la Bucureşti, ba la Sfânta Filofteia, ba prin prejurul mâinii Sfântului Nicolae, în speranţa că vor apuca acea clipă magică în care vor pupa şi vor striga către ceruri.
Dacă totul s-ar opri la ideea asta, n-aş avea eu motiv de postare, dar, din păcate, lucrurile stau ceva mai ,,îngrămădit" de-atât.
Adică, ok, pricep, religie, credinţă, rugă... Dar, de aici până la a te călca în picioare şi a sta în frig şi ploaie doar pentru cinci secunde ,,de faimă" e cale lungă şi gloduroasă! Parol! Toate astea presărate cu veşnicele şi divinele leşinături de foame, de nerăbdare, de emoţie... C'mon people! Lighten up! Ce Dumnezeu?
Eu chiar nu înţeleg de ce se îmbulzeşte lumea? Adică, dacă ar păstra fiecare distanţa aia ca la bancă, de câţiva metri (chiar şi juma' de metru) nu ar fi mai bine pentru ei? Ar ieşi cu hainele nerupte, cu glicemia nescăzută şi cu nervii neîntinşi. Dar noo, ei la grămadă! Exact cum pe Iisus Hristos l-au încălzit vitele cu răsuflarea, aşa fac şi ei unii cu alţii. Vorba aia, nu se ştie cum îţi mai verşi oful unui necunoscut... cum mai legi o prietenie, cum mai prinzi un pont de sarmale gratis! Dacă tot eşti oaie, barem fii până la capăt, ce mama mă'sii...
Acum, să-mi fie cu iertare, nu am nimic nici cu religia, nici cu Biserica (mă rog, aici ar fi de discutat, dar o voi face în altă postare), nici cu sarmalele gratis sau cu pupiceii aplicaţi moaştelor... Am ce am cu oile nesătule pupăcioase de moaşte, ce fac religia şi credinţa de râs.
Morala?
Nu e...
