Nu știu ce s-a întâmplat cu
Facebook-ul meu aseară, c-o luase razna rău de tot. Ok, pricep că
vrea să mă împrietenească cu toată stratosfera, dar, mai lasa-mă
cu suggestion-urile de friends, că și așa ăia de se aruncă în
gura lupului și-mi dau friend request de capul lor, nu mai scapă de
interogatoriu.
Ei, și cum ziceam, înțeleg că
primesc sugestii cum că ar trebui să fiu prietenă cu prietenul
prietenului pentru că avem 105 prieteni în comun, prin urmare, cred
că ne cunoaștem. Dar, dacă vroiam să dau afurisitul ăla de
friend request, nu-l dădeam? Că dacă avem 1000 de prieteni în
comun, imposibil să n-am habar că Durlănescu are cont de Facebook.
Bun, deci asta o pricep. Motor tâmpit
care n-are ce face. Dar, ce te faci că aseară, îmi vine sugestie
cum c-ar fi frumos să-i dau friend request Oanei Sârbu. Zic: Oana
cine? O fi vreo prietenă de-a lu varmea. Apoi realizez că varmea
n-are prietene care să fi jucat în Liceenii. Pas. Dau refresh. Ce să vezi?
Sugestie să o adaug în listă pe Luminița Anghel, bonus pe Aura
Urziceanu. Dar ce dumnezeu e în seara asta, fraților? Remember
Callatis 1989? Așa că mai dau un refresh. Până
aici mi-a fost! Mădălina Manole! Îmi zic: uite, Iulia ce ți se
întâmplă dacă nu te oprești la prima cântăcioasă. Măcar prima e vie. Acum, să se odihnească în pace madama Mădălina, dar, ce
mă fac dacă-i dau add și-mi dă accept?
