Barca Mântuirii

Mare ti-e lacul, Doamne...

Apus de soare pe Dunare

Apus de soare la Vames

Maiko

Se vede treaba ca blogul asta al meu se transforma incet, dar sigur intr-o salata de fotografii, aberatii, desene si pareri personale. Cat m-as fi chinuit sa nu-l fac personal, nu m-am putut abtine. Bineinteles, pot si mai personal de atat, insa nu aveti voi norocul asta.

Cat despre postarea de astazi, e un desen mai vechi, la care m-am chinuit o zi intreaga (nu-mi ieseau culorile si umbrele asa cum vroiam eu).
Poate intr-o buna zi am sa-l refac, sau poate am sa transpun totul intr-o fotografie... cine stie.

Cat de curand, am sa postez si desenele cu care noi, Hammerstrike Inc. (R.I.P.) am participat la Olimpiadele Comunicarii de anul acesta. Acum ca Olimpiadele s-au incheiat, si nu e nici un pericol ca cineva sa ne fure ideea :))

Orice floare ar trebui sa aiba numele ei...

Odata, mama si cu mine priveam o multime de flori cosmos albe si de culoarea piersicii, care inflorisera de partea cealalta a iazului de langa casa noastra. Am intrebat-o: "Cum se numeste floarea asta?"
"Cosmos" mi-a raspuns.
"Ihi, cosmos. Si cum se numeste cea mica?"
"Ce vrei sa spui?"

"Cum pot doua flori diferite sa aiba acelasi nume?"
Mama m-a privit perplexa. "Ei bine, numele familiei de flori este cosmos. Acesta e tipul florii."
"Dar si noi suntem o familie de oameni in casa si avem numele nostru. Asta inseamna ca fiecare floare trebuie sa aiba numele ei.Deci vreau sa le dai la fiecare cate un nume asa cum ne-ai dat noua. Astfel, nici una nu va fi trista."

Fragment din "Adevarata viata de gheisa" - Mineko Iwasaki