Remember mIRC 32?

Nu știu despre voi, dar eu am crescut în era mIRC-ului. Și, Dumnezeule ce mă mai pasiona. Eram pur și simplu obsedată de programul ăsta de socializare. Firește că pe vremea aia aveam o vârstă destul de fragedă, iar programele erau toate compatibile cu XP 98 sau chiar cu 95, dar, vremurile erau pe cât de colțuroase, pe atât de frumoase.

Cum al putea uita #canalele și funcțiile de !seen și de !whois? Și, cine nu-și mai amintește ce anume făceau respectivele funcții, am să le reamintesc eu că era vorba de un soi de varianta primitivă a programelor de invisible pentru Yahoo Messenger din ziua de azi.

Eram în stare să stau ore în șir pe mIRC, mai ales dacă aveam privilegiul de a fi făcută Operator pe vreun canal, ceea ce însemna că ai dreptul de a tăia și-a spânzura tot ce nu-ți place pe canalul respectiv. Totul văzut prin ecranul de 14 al vreunui sistem ce părea parcă desprins din universul lui Flinstone.

Lucrurile se schimbă... Acum avem bloguri, avem Twitter, avem Facebook. Unele utile, altele umplere de vreme sau consum inutil de energie. Și da, deși nu mai folosesc de ani buni mIRC-ul, nu pot să nu-mi amintesc cu plăcere de toate nopțile pierdute pe la net caffee-uri, sau pe la câte cineva pe-acasă. 

Toate trec și vin altele, se pare. Și cred că secretul e să nu ne uităm în trecut, pentru că nu vom fi în stare să vedem ceea ce ne așteaptă. Mda, poate sună a clișeu, dar... :)

Sign in Yahoo Messenger

Multă vreme am fost pur și simplu obsedată, dar absolut obsedată de Yahoo Messenger. Dar știți ce fel? Într-un hal din ăla de nu mă dezlipeam de calculator decât ca să merg să fac duș ori să-mi iau ceva de mâncare, ori vreo bere rece pe timp de vară. Apogeul în acest sens l-am atins prin 2007. Ei, cam ăla a fost anul de grație, anul relației mele stabile cu vechiul meu laptop. (pe vremea aia aveam un laptop extra înalt - model 1999 - căruia nu-i funcționa monitorul, în consecință, eu trebuia să improvizez așa cum mă pricepeam mai bine; dar despre Mumu the 1st v-am mai vorbit, și vă voi mai vorbi).

Ei, și revenind la subiectul inițial: eu și Yahoo Messenger-ul, ehehe, cum vă spuneam, 2007 a fost anul nostru, iar de anul acela mă leagă amintiri extra frumoase, fie ele și virtuale. Tocmai pentru că acele amintiri virtuale au dus la materializarea unor realități cât se poate de palpabile și de actuale, fără de care acum nu aș putea exista.

Iar acum, fiindcă am realitatea mea, departe de mess, mi-am permis să nu mai acord atâta importanță relației cu id-ul meu. Ne vedem din ce în ce mai rar; odată frumoasa noastră relație transformându-se acum într-una pur platonică, pur colaborativă, apatică și banală. În traducere liberă: nu mai intru pe mess decât din gând în gând și obligat-forțat, atunci când sunt la muncă.

Dacă din întâmplare intru pe mess de acasă, e clar că am treburi bine stabilite dinainte (o singură chestiune mă face să tresar și să alerg spre sfântul mess - știu eu care). În rest, așteaptă tu, muritorule de rând să mai apar eu pe mess: când o face plopul pere și răchita micșunele, I say. Dusă e vremea când stăteam cu messul deschis deși eu eram în Sighetul Marmației, iar compul meu în Galați, cu status de genul: plecată până-n Franța, brb în trei săptămâni. Dar, că tot suntem la capitolul statusuri... Să nu uităm de celebrele statusuri: dorm; nu-s (ținut nu 5 minute, cum îi sta bine unui status de-ăsta, ci vreo lună), nu deranjați (ținut permament).

Dacă tot sunt la capitolul dat din casă, am să fiu absolut sinceră. Stau pe mess la muncă, cu status de @work. Ce reiese din această propoziție? Simplu: sunt la work, răspund, dar e posibil să nu reușesc să fiu prea plastică în exprimare, ori doveditoare de vreun limbaj alambicat, totul reducându-se la: da, nu, poate.

Dar niciodată nu voi putea pricepe logica celor ce stau tot timpul cu statusul: ocupat, așa, ca la budă. Nu ai chef de ppl? Ieși de pe mess! Nu ai chef decât de câțiva, sau, mai știu eu... de o singură persoană? Există oricând opțiunea de grupulețe pe care le poți ține pe online, permanently online... și offline, chiar. Tehnică avem, mintea ne lipsește doar. 

...Deşi, da... există un duşman numit program de verificarea statusului ce te dă de gol ori că aplici metoda asta. I can live with that.

Nu îi pot întelege pe cei ce stau online, dar cer să nu fie deranjați. Nene, Yahoo ți-a pus la dispoziție opțiuni prin care poți să-ți triezi mușterii din mess. Use it!

...şi da, e posibil ca uneori să fiu prinsă şi eu cu ocaua mică... busy pe mess, dar, în cazul ăla, busy-ul meu e posibil să nu fie tocmai un busy. Dar, ce zic eu... nu mă aştept să fiu înţeleasă, pentru că, am un singur motiv de a sta pe mess, de a rămâne pe mess. Unul singur.

Și-ar mai fi un gen de status de ocupat. Ăla detaliat în care ocupatul spune ceea ce face cu lux de amănunte, dar încheie cu un: DNFD. Dacă mă întrebi pe mine, ăla e show off. Nu e suficient să știe lumea că ești un dud busy, trebuie să mai știe și cu ce anume.

Cel mai amuzant status de gen pe care am putut să-l văd la mine în listă all time a fost: fac sex, dnd. Din punctul meu actual de vedere, să faci sex în aceași cameră cu un calculator conectat la mess, pe online, e ca și cum ai face sex în public. Întrebarea mea e: ce se întâmplă dacă toată lista lui de mess face abuz de opțiunea buzz? Iese orgie?

În definitiv, trecând peste toate hilaroşeniile messengeristice... şi toate bancurile posibile pe această temă, mereu vei fi motivul meu numărul unu pentru care sunt pe messenger. Mereu. Şi ştii tu ce serie de două cuvinte are mereu în coadă.