Ce fac unii de 1 Mai? Muncitoresc!

Să o iau de la calendele greceşti.
Stau la bloc. De când mă ştiu. Singurele excepţii când n-am stat la bloc au fost vacanţele de vară din copilărie, când mama mă trimitea cu bilet one way la bunica - cu scopul precis de a rămâne acolo toată vara până-n şcoală.
Dar nu despre vacanţele mele frumoase şi însorite de la bunica vreau să vă vorbesc, ci despre viaţa de la bloc... şi despre atelierul de dinţăraie ce se bârâie să se construiască în apartamentul de sub apartamentul meu, în această frumoasă zi de 1 Mai.
Acesta, este, dacă îmi permiteţi, un al doilea episod cu bormaşina, pentru că ea, bormaşina, este personajul principal al acestei frumoase zile de 1 Mai, în care unii zac morţi de beţi prin Vama Veche, în care alţii fac de zor grătare şi lasă în urma lor hârtii şi focuri fumegânde, iar altora pur şi simplu nu le pasă.
Iată că unii mai şi muncitoresc.
Oricât aş fi zis eu că nu am să go with the wave, să scriu azi despre 1 Mai, iată-mă. Nu mă pot abţine.
Pot să înţeleg că nu-ţi place la mare... la munte, dar hai măi, nici măcar la un grătar în faţa blocului nu-ţi place? Cu o berică la pet şi-o sămânţă mică şi nevinovată? Nimic? Ţie îţi place să bârâi, aşa-i?
Din pacate, tot ce pot face eu e să îţi doresc să ţi se strice bormaşina, sau eventual să-ţi intre pe unde nu te aştepţi - pornită!
Gata... m-am răcorit.

Vă las cu Planeta Moldova.