Nu ştiu de unde să încep. Nu de alta, dar am ajuns la concluzia că în zilele noastre, nici un job nu e cu adevărat... uşor. Şi asta nu pentru că am fi noi prea grei de cap, ci pentru că oamenii au devenit mai sensibili, mai irascibili şi automat mai dificili. În altă ordine de idei, e birocraţia. Nu ai cum să te descurci cu ea, dar nici fără ea. Ne complicăm singuri fără rost. Gadget-uri create iniţial să ne uşureze munca, nu reuşesc decât să ne-o îngreuneze şi mai tare.
Dar, de departe cea ai grea chestie în orice job e relaţionarea cu oamenii. Dacă nu eşti un bun psiholog şi implicit nu ştii să-ţi stăpâneşti sentimentele cum se cuvine, eşti mort. Şi, nu, nu mă refer la sentimente de iubire, ci la alea de mânie, de draci, atunci când ceva nu funcţionează tocmai cum ai vrea tu să funcţioneze.
Mulţi ştiu (puţini cunosc) că o bună bucată din viaţa mea de adult am lucrat ca şi content writer. Am tot scris pentru diferite site-uri, am tot colaborat, cam tot ce poate.
Ca să fiu total sincera, cam asta fac şi acum. Diferenţa ar fi că acum am ceva atribuţiuni în plus: ca de exemplu relaţionarea cu oamenii ce fac comenzi pe site. Treaba asta nu e o treabă uşoară absolut deloc. Da, aţi putea spune: ce e aşa dificil să răspunzi la un telefon, să zici bună ziua şi să faci cea mai frumoasă voce pe care o ai în dotare? Păi, rău, n-o fi, dar dificil da.
Cazul nr. 1
Cum dumnezeu scoţi informaţii vitale de la o tipă ce comandă un tricou XXL? În sensul că pe site există variante de tricouri pentru fete şi variante de tricouri pentru băieţi. Automat XXL-ul băieţilor este mult mai mare decât XXL-ul fetelor. În condiţiile în care tipa comandă XXL pentru băieţi, cum o întreb eu dacă a comandat mărimea masculină tocmai pentru că era conştientă că e mai mare, sau a greşit? Adică, închipuiţi-vă rezolvarea situaţiei fără ca tipa să se simtă în vreun fel jignită. Pentru căăăă, dacă tricoul ăla a fost ales cu bună ştiinţă şi eu îi zic: hăi, fată, hăi, vezi că ăsta-i cât toată Asia, risc să o aud plângând prin telefon cum c-o fac grasă, ori, în cazuri mai nefericite, risc să-mi aud una despre morţii mamei mele.
Situaţia inversă, în care ea a greşit, ar însemna că tipa se pricopseşte cu o lenjerie de pat în loc de tricou. Deci, scoate-o Iulia la capăt, dar aşa finuţ, ca să nu observe tipa. Cum? Am început să-i turui comanda, accentuând pe sintagma tricou băieţi. Nu m-a contrazis, aşa că... doamne-ajută!
Cazul nr. 2 se referă la o altă insensibilă (în afară de mine). Ok, vine alta. De data asta contactul avea să se întâmple face-2-face. Comanda un tricou pentru o pretenă (în speţă o sărbătorită). Ok, nimic anormal până aici. Pănă văd poza ce o vroia imprimată: o văcuţă grăsuţă şi roşioară în obrăjori. Mărimea? XL. Deci what is wrong with you people? Cum să comanzi un XL cu imprimeu bovin? Fireşte că nu m-am putut abţine să n-o întreb dacă nu care cumva grăsuţei sărbătorite îi plac extrem de mult... vacile (aşa, ca un soi de plăcere auto-ironică), întrebare la care primesc şi un răspuns pe măsura XL: aa, mnoo, am găsit eu imaginea pe net şi am zis că i-ar plăcea. Să mori tu!
Hai dă-o-'n colo! Cărei grăsuţe nepasionată de vaci o să-i placă un tricou cu o vacă? Nu de alta, dar orice om grăsuţ, ştiindu-se cu musca pe căciulă, s-ar supăra fără scăpare şi ar arunca în tine cu orice-ar avea la îndemână. Ce fel de prietenă e asta de venise să personalizeze un aşa tricou, deja nu mă mai întreb pentru că ştiu. Iar dacă într-adevăr e prietenă bună, tipa miroase a proastă de departe. Una din două: răutate excesivă ori prostie fără leac.
În concluzie, de pare că e tricky rău să faci un astfel de cadou, ori să relaţionezi cu oameni ce dispun de măsuri speciale (fără să-i jigneşti). E nevoie de psihologie, dom'le. Nu merge-aşa, cu una cu două. Iar cum eu nu stau foarte bine la capitolul: ocoleşte-o, ocoleşte-o şi vezi cum faci să n-o nimereşti tot în partea posterioară... zic că mă doare capul.
