Lolita (1997) ... sau cum să rămâi cu sechele

Iată că revin cu o nouă recomandare cinefilă.
Cea de azi se numeşte Lolita, datează de prin 1997 şi-l are pe Jeremy Irons în rolul principal.
Deşi ideea nu e chiar nouă, prima variantă a filmului aparţinând lui Stanley Kubrick (varianta din 1962) mă înclin în faţa acestei variante ceva mai recente.

Ei, şi dacă e să ne întoarcem la calendele greceşti, acţiunea este de fapt inspirată după romanul lui Nabukov, cu acelaşi nume. Asta, dacă tot suntem la capitolul "îi dăm de gol".

Dar, mă întorc la varianta din 1997, variantă foarte-foarte bună, din punctul meu de vedere.
 Recunosc că mâna pe inimă că acţiunea nu e tocmai pentru toată lumea şi nici pentru orice moment al zilei, sau pentru orice stare de spirit...
Filmul poate provoca dezgust, sentimente de compătimire, sau... de ce nu, poate reînvia Lolita fiecăruia, pentru că, deşi poveştile diferă de la om la om, ele se reîntâlnesc mereu pe un front comun, făcut posibil de acel cineva care nu te lasă nici să mori dar nici să trăieşti, indiferent, ce formă ar îmbrăca...

Trailer-ul minte... nu e 1999.